Esentele fine se păstrează în recipiente mici – Andorra

A fost odata ca niciodata…

Cu multa, multa vreme in urma, fapturile care detineau puterea pe Terra s-au gandit ca a venit momentul sa o imparta.  Administrarea era atat de obositoare si le provoca multa bataie de cap! Si au dat pamanturi, ape, oceane diverselor natii care locuiau acolo. Cand francezii au vazut dealurile si vaile raurilor pe care le-au primit, au ingenuncheat, au mangaiat pamantul si au spus: Bune vinuri se vor face in aceasta tara! Cand italienii au vazut padurile si-au imaginat trufele, porcini sau alte ciuperci salbatice pe care le vor cultiva acolo. Cand norvegienii si-au vazut apropierea de Polul Nord, au stiut ca vor conduce lumea in explorarea arctica. Iar cand grecii au vazut cate insule au primit si-au prevazut rolul de navigatori. Cand andorranii au vazut terenurile muntoase care vor fi ale lor, inghesuite intre Franta si Spania, si-au spus: Hm! Ce putem construi noi acolo? Mall-uri! A…. Si partii de ski!

Ei bine, poate ati inteles ca va voi povesti putin despre Andorra, aceasta tara mica-mica strecurata in inima stancoasa a Pirineilor, o mare atractie turistica pentru cei ce apreciaza natura, cultura, istoria, sporturile de iarna si… shoppingul! Al saselea cel mai mic stat european – sunt numai 40 km dintr-o parte in cealalta a tarii, putin peste 450 km patrati ca suprafata si 80.000 locuitori (incluzand si rezidentii), dar are peste 10 milioane de vizitatori anual. Este tara cu cel mai mare numar de turisti pe cap de locuitor, si nu din Europa, ci din lume. Oare ce-i atrage aici, de vin precum ursul la borcanul cu miere? Va invit sa descoperim!

Principatul Andorra – conform denumirii oficiale – este de fapt un co-principat, singurul din lume, avandu-i ca si co-printi pe presedintele Frantei si Episcopul de Urgell, in mod egal. Este o tara independenta, are propriul guvern, parlament, Consiliu General, prim-ministru, puterea executiva o are guvernul, puterea legislativa o detin parlamentul si guvernul, dar sefii oficiali ai statului sunt co-printii. Istoria Andorrei ne poarta mult inapoi in timp, pana pe la anul 805 cand Carol cel Mare a preluat controlul teritoriului pe care se afla astazi acest stat si, drept multumire pentru ajutorul primit in lupta impotriva maurilor, a acordat unele drepturi si libertati locuitorilor de atunci. Legendele spun ca el este cel care a fondat Andorra. Pe la jumatatea secolului 9, unul dintre urmasii lui a cedat controlul Andorrei catre contele de Urgell, din Spania. Iar trei secole mai tarziu episcopul de Urgell a primit drepturile asupra micului teritoriu. Din cauza acestei mici bucati de pamant, peste doar 100 de ani au pornit dispute aprige intre biserica si vecinul sau francez din nord, contele de la Foix. Rezolvarea conflictului s-a facut prin semnarea unui “pareage” – o carta, o intelegere feudala care prevedea ca suveranitatea Andorrei sa fie impartita intre episcop si conte. Este documentul care a dat principatului forma sa politica si a marcat inceperea oficiala a acestui aranjament monarhic unic in lume: o tara independenta sub tutela celor doua guverne, din Franta si Spania. O legenda urbana zice ca insusi marele Napoleon a lasat-o sa isi pastreze independenta, asa, din amuzament, ca sa le dea peste nas marilor puteri din jur.

Datorita locatiei sale nestrategice in Muntii Pirinei si lipsei resurselor naturale, Andorra a fost lipsita de conflicte armate. Din punct de vedere tehnic, ea a declarat razboi Germaniei in timpul primei conflagratii modiale, dar nu a trimis pe nimeni in lupte. In al doilea Razboi Mondial a ramas neutra. In  1933 a fost ocupata de trupele franceze pentru a impiedica extinderea pe teritoriul ei a razboiului civil spaniol si, ulterior, a dominatiei Spaniei lui Franco. Desi Germania a avut un avanpost pe partea franceza a frontierei, nu a avut niciodata trupe in Andorra. Micul teritoriu andorran a fost o ruta importanta pentru contrabanda in timpul razboiului si loc de adapost pentru partizanii francezi. Un detaliu amuzant, sa zicem, este ca la semnarea Tratatului de la Versailles, care a incheiat oficial Primul Razboi Mondial, Andorra a fost…uitata! Astfel ca a declarat pacea cu Germania abia in 1957!

Ar mai fi cateva lucruri interesante pe care le-am aflat despre acest mic si fascinant colt de lume si o sa vi le spun pe scurt, nu pot trece peste ele, pentru ca fac parte din specificul locului:

  • Armata Andorrei are 12 membri, iar bugetul militar depinde de donatiile voluntare, singurele cheltuieli militare fiind pentru munitia folosita in saluturi la ceremoniile oficiale. Franta si Spania asigura apararea tarii.
  • In cazul unor dezastre naturale sau a situatiilor de urgenta toti batbatii apti din punct de vedere al sanatatii trebuie sa slujeasca tara daca sunt chemati. Aceasta chemare se face prin intermediul unei alarme.
  • Este una dintre cele mai sigure tari din lume, cu aproape zero furturi de masini sau din locuinte,  sau mici furtisaguri din masini, din buzunare ori incidente de tulburare a linistii publice.
  • Legea din Andorra cere celui mai varstnic barbat din casa sa posede o pusca pe care sa o foloseasca atunci cand este nevoie de protectie nationala.
  • Autoritatile din Andorra construiesc scolile si se ocupa de intretinerea si administrarea lor, iar Franta si Spania asigura salariile profesorilor.
  • Invatamantul este obligatoriu pana la 16 ani.
  • Nu exista impozit pe veniturile mai mici de 24.000 euro (40.000 in cazul cuplurilor) sau pe mosteniri, donatii.
  • Andorranii sunt minoritari in propria tara, cam ⅔ din populatie sunt rezidenti care nu au drept de a vota sau de a fi alesi in consiliu.
  • Este singura tara din lume in care limba oficiala este catalana.
  • Nu este stat membru UE dar are acord monetar cu Uniunea si foloseste moneda euro. De asemenea, are tratate speciale cu UE, respecta regulile comerciale in domeniul industrial dar nu si pentru agricultura.
  • Andorra este un mic paradis fiscal – in marea lor majoritate, marfurile nu au taxe vamale sau, daca totusi au, acestea sunt foarte mici. Articolele de lux, bauturile, tutunul, parfumurile, cosmeticele, produsele electronice si electrocasnice, combustibilul, totul este mult mai ieftin decat in tarile vecine – Spania si Franta.

Principatul Andorra este situat intr-o vale in mijlocul Pirineilor, un defileu inconjurat de munti, nu are aeroport si nici cai ferate, singura modalitate de a merge acolo fiind transportul auto. Va spuneam in articolul anterior ca am ajuns in Andorra cu autobuzul la intoarcerea din Corsica, dupa un tranzit de jumatate de zi in Toulouse. Am plecat din Gara Matabiau (dar este punct de plecare si de la aeroport) la 7,30 pm iar drumul a durat 3 ½ h, pret 36 euro/pers. Aici aveti detalii despre rute, orar, preturi si puteti cumpara online biletele: https://www.andorrabybus.com/en/time-and-rates.

A fost un drum frumos, in prima parte mai neinteresant pentru ca am mers pe autostrada, dar apoi traseul ne-a dus prin localitati mici, prin satele din zona Midi-Pirineilor si cu cat ne apropiam de Andorra incepea sa urce catre inima lantului muntos iar soseaua se invartea, se infasura, se rasucea de-a lungul vailor si a cheilor sculptate de apele raurilor. Era din ce in ce mai palpitant si provocator, in unele locuri soseaua urca abrupt la marginea muntelui, cu diverse schimbari de directie si unghiuri aproape imposibile. Atat cat ne-a permis lumina zilei ne-am bucurat de peisajul spectaculos al drumurilor serpuitoare care ba treceau peste poduri de piatra, ba urcau sau coborau ametitor, ba intrau in tuneluri intunecate pentru ca apoi sa ne scoata in fata privelisti uluitoare.

Prima intalnire cu Andorra a fost in Pas de la Casa, acolo unde autobuzul nostru a avut prima oprire. L-am vazut putin, din mers, oricum era foarte tarziu, era intuneric, dar cu atat mai mult am observat aglomeratia de magazine, firme luminoase si vitrine care isi ofereau agresiv spre vanzare produsele cu preturi reduse. Dar Pas de la Casa nu inseamna numai cumparaturi ieftine. In lumea iubitorilor sporturilor de iarna este un loc de referinta pentru ca aici se afla Grandvalira, cel mai mare domeniu schiabil din Pirinei si din sudul Europei, cu peste 200 km de partii de toate nivelurile si facilitati de top. Andorra mai are doua domenii de schi, dar de dimensiuni mai mici: Pal-Arinsal cu 63 km partii si Arcalis-Ordino cu 30 km. In total, in Andorra sunt circa 300 km de partii, instalatiile pot transporta pana la 156.000 de schiori/ora, sunt 3 snowpark-uri freestyle – inclusiv unul de noapte, singurul din Pirinei si 6 scoli de schi cu mai mult de 400 de instructori, iar pentru copii sunt zone tematice dedicate lor. Mi se pare incredibil, raportat la dimensiunile tarii!

Desi serviciile oferite de statiunea de ski Grandvalira reprezinta principala atractie pentru miile de turisti ce ajung in Pas de la Casa in timpul sezonului de iarna, turismul comercial are un rol foarte important, este forta motrice a micului oras. Cu toate acestea, Andorra la Vella – capitala, este principalul centru comercial al tarii, cu o mare varietate de magazine, hoteluri, restaurante, baruri, sau mai pe scurt: locuri in care sa iti cheltuiesti banii. Incet-incet incepem sa lamurim enigma celor 10 milioane de vizitatori anual: majoritatea vin pentru cumparaturi, altii pentru ski sau drumetii in parcurile naturale si un mic procent de ametiti, ca noi, care merg doar sa se plimbe si sa viziteze. 80% din PIB-ul Andorrei provine de la aceste milioane de turisti!

In Andorra am stat o zi, atat cat sa-i simt gustul si sa prind drag de ea! Ma gandesc deja la o alta calatorie prin sudul Frantei, de la Marsilia la Bordeaux, care sa includa o oprire de mai multe zile, de aceasta data, in Andorra. Autobuzul din Toulouse a avut un stop in Pas de la Casa, dupa cum v-am povestit, al doilea in Soldeu iar capat de linie in centrul orasului La Vella, capitala tarii. Ne-am cazat la Hotel Panorama, in Les Escalades, la doar o jumatate de ora de mers de statia de autobuz. Astfel ca, in mod firesc, a doua zi am inceput prin a vizita Andorra La Vella.

Tradus din catalana, Andorra La Vella inseamna “Orasul Andorra” si este, practic, singurul oras al tarii, restul localitatilor fiind sate. O fi un paradis pentru shopping, dar cum eu nu sunt un fan al cumparaturilor, zona comerciala nu mi-a trezit in nici un fel interesul. Ma interesa sa ajung in cartierul istoric din inima orasului, in acel “Barri Antic” cum i se spune in catalana, orasul medieval care nu a avut niciodata nevoie de ziduri de aparare. In definitiv, la ce ar fi avut nevoie, cand era aparat de Pirinei?

Strazi inguste, pietruite, case vechi din piatra specifice Evului Mediu, mici piatete unde pur si simplu este o incantare sa stai pe o banca si sa te bucuri de liniste si de vederile superbe ale vailor din jur.  

Nu stiu daca este cea mai veche cladire din oras, dar Casa de la Vall – sediul vechiului parlament andorran – este, cu  siguranta, cea mai cunoscuta. Din exterior pare un mic castel, cu ziduri inalte de piatra, cu turnuri, cupole si obloane din lemn la ferestre. Construita la sfarsitul secolului 16 in stil traditional catalan, pe o stanca ce domina valea raului Valira, a fost o casa impunatoare pentru acele vremuri cand era locuinta unei bogate familii locale. In 1701 a fost cumparata de Consiliul General pentru a deveni sediul parlamentului, dar tot aici erau si tribunalul si inchisoarea.

Se viziteaza Sala de Judecata – la parter, iar la primul etaj Sala de Consiliu, Sala Pasilor Pierduti unde aveau loc ceremoniile de protocol, vechea bucatarie, o capela dedicata Sf Ermengol de Urgell si un foarte interesant dulap – se numeste Dulapul cu 7 chei. De ce se numeste astfel? Din punct  de vedere administrativ, Andorra este impartita in sapte unitati numite “parohii”, denumire care se pastreaza din timpurile feudale ale tarii. In acest dulap se pastrau documente importante legate de sedintele parlamentuluui, de activitatile comerciale, acte notariale, chiriile episcopale. Fiecare reprezentant in parlament al fiecarei parohii primea, atunci cand era ales, cheia respectivei parohii. Dulapul se deschidea doar cu toate cele 7 chei deodata. Altfel, sedintele parlamentare nu puteau incepe. Acest dulap este o adevarata comoara nationala si i se face o prezentare speciala de catre ghid.

Parlamentul nu se mai intruneste aici. Recent, s-a mutat intr-o cladire moderna, din piatra, metal si sticla, situata in apropiere. Casa de la Vall a devenit muzeu, un loc incarcat de sute de ani de istorii, un punct in care, zic eu, este obligatoriu sa te opresti pentru a intelege complexul sistem politic al Andorrei. Este un minunat exemplu al felului in care andorranii isi onoreaza trecutul si istoria in timp ce sunt in pas cu vremurile moderne.

Program de vizitare: 10-14 si 15-18 (inchis duminica si luni) cu rezervare prealabila. Sunt tururi ghidate de 30 minute in engleza, franceza, germana si spaniola. Pret: 5 euro/pers sau 2,5 euro/pers pentru seniori (+65 ani), studenti, elevi, grupuri +10 pers sau detinatori de PassMuseu.

Mi-a placut foarte mult arta stradala in La Vella. Zidurile unora dintre cladiri sunt inveselite cu diverse picturi murale. Iar strazile si micile piete sunt decorate cu sculpturi sau grupuri statuare care nu doar ca sunt placute din punct de vedere estetic, dar transmit diverse mesaje sociale, istorice, religioase. Doua lucrari m-au impresionat in mod deosebit: un grup lucrat in piatra, cativa oameni care se tin de maini, in cerc, o metafora a celor sapte parohii ale Andorrei. Si “La Noblesse du temps” o lucrare monumentala din bronz, neobisnuita ca viziune si cu atat mai interesanta, ce apartine celebrului Salvador Dali. Simbolizeaza trecerea timpului, asa cum a vazut-o el si cum a dorit sa ne-o transmita noua: un ceas care pare ca se topeste si curge pe un trunchi de copac, inconjurat de cateva figuri umane. Oare timpul care domina umanitatea? Sau vrea sa ne spuna cat de pretios este acest timp care ne-a fost oferit si cate de repede trece, fara ca noi sa ne dam seama? Oricum ar fi, te face sa te opresti cateva clipe, sa te gandesti la viata ta, la prioritatile tale si la propriul tau timp petrecut pe acest pamant. Lucrarea a fost donata Guvernului Andorrei de catre Enric Sabater, colectionar de arta, fost secretar particular si prieten al artistului, care prin anii ‘80 s-a mutat in principat.

Credeti-ma pe cuvant – dar sa nu radeti – chestia din sticla, cu turnul acela ca un varf de sageata din fotografia de mai jos am crezut ca este o biserica futurista! Dar nu, gandul meu era o blasfemie la adresa fermecatoarelor biserici andorrane! Ei bine, aceasta cea mai inalta cladire din Andorra este Caldea – cel mai mare spa montan din Europa, cu multele lui piscine interioase si in aer liber, cu jacuzzi, saune si zone de hidroterapie, masaj si bai turcesti raspandite pe 6.000 mp si 18 etaje. De apele termale ale complexului, ce ajung pana la 70 de grace C si sunt printre cele mai fierbinti din zona Pirineilor, se bucura aproximativ 400.000 de vizitatori anual. I-am pus gand rau Caldeei si, la urmatoarea vizita, o sa-i trec pragul intr-o seara, sa ma relaxez intr-un bazin si sa privesc cerul si stelele prin acoperisul de sticla. Este deschis pana la miezul noptii! Amatorii au detalii aici: https://www.caldea.com/en/.

Andorra este o particica din Pirinei iar istoria, arta si cultura tarii au fost, in mod evident, influentate de vecinii ei si de cei care au trecut, de-a lungul timpului, prin aceste locuri. Dar in ciuda influentelor, in ciuda teritoriului sau mic, si-a pastrat autenticitatea. Aici, perioadele pre-romana si romanica au durat mai mult decat in alte tari europene, unde succesiunea stilurilor artistice a fost mult mai dinamica. Arta si arhitectura romanica fac parte din trecutul tarii si isi spun povestea in toate cele sapte parohii, iar acest patrimoniu poate fi descoperit intr-o simpla plimbare prin capitala dar mai ales prin satele din munti. Toate acele constructii vechi, atat de incitante prin misterul sutelor de ani pe care-i poarta si a atmosferei medievale pe care o emana,  sunt  fascinante. Iar cele mai spectaculoase dintre ele sunt bisericile. Sunt peste 40 de biserici medievale in toata tara, cele mai vechi dateaza din secolele 11-12 si se disting prin simplitate, prin dimensiunile lor reduse si prin perfecta armonie cu natura.

In Andorra la Vella am admirat doar la exterior – pentru ca este deschisa numai in timpul serviciilor religioase – Biserica Sf Stefan (Sant Esteve) care a fost construita pe la 1100, dar a trecut prin mai multe modificari de-a lungul anilor.

Era deschisa, insa,  Biserica Sf Petru Martirul care, desi a fost construita in 1956, pastreaza stilul neo-romanic si aceeasi frumusete pura, simpla, sobra. Biserica a fost ridicata in onoarea producatorilor de lana, ca semn al recunostintei pentru munca lor care a favorizat dezvoltarea industriei textile.

Poate ca cea mai mare parte a activitatilor turistice au loc in capitala si pe langa ea, in zonele de shopping sau statiunile de ski. Dar adevarata frumusete a acestui colt de lume este ascunsa in satele de munte. Astfel ca, dupa ce ne-am invartit prin La Vella, am luat un autobuz si am plecat catre Ordino, in cea mai nordica parohie a tarii, numita si “plamanii Andorrei” datorita suprafetei mari acoperita de paduri. Situat la 1300 m altitudine, este probabil cel mai frumos sat andorran – casute din piatra cu acoperisuri de ardezie si balcoane din lemn incarcate cu flori. Arhitectura satului este cu adevarat impecabila, totul arata ca si cand tocmai a fost construit, iar peste tot sunt plante ornamentale si flori multicolore. Ordino este un sat minunat, extrem de fotogenic, imbina sobra arhitectura romanica pirineeana cu peisaje de poveste.

Ne-am plimbat pe strazile pietruite, ne-am incarcat sufletul cu atmosfera rustica, pasnica si molcoma a satului si cu aerul curat al muntilor. Mi-ar fi placut sa pot vizita Muzeul Areny-Plandolit, o casa tipic andorrana, un conac impunator de secol 17,  locuinta unuia dintre nobilii tarii, sa vad cum se traia in Andorra secolelor trecute si sa-i aflu istoria ascunsa in spatele zidurilor de piatra. Dar vremea nu ne-a fost prielnica. Ziua incepuse minunat, in La Vella era soare si un cer impecabil de senin, aici incepuse sa se intunece si pe cer isi faceau aparitia nori amenintatori de ploaie.

Cu toate acestea, nu am renuntat la plimbare si am inceput sa coboram, pe jos, catre capitala, cu gand sa ne oprim intr-un alt sat – La Massana, din parohia cu acelasi nume.

Amplasat chiar intre paduri si munti, este locul perfect pentru a te bucura de natura in stare pura. Acolo este una dintre statiunile de ski deci exista si telegondola si am fi dorit sa urcam, sa ne plimbam, sa admiram Andorra de la inaltime. Nu a fost sa fie, a inceput sa ploua, ne-am adapostit la o terasa si am dat o raita scurta prin sat intre doua reprize de ploaie. Toata zona din jur este bogata in trasee de drumetie, ciclism montan sau calarie, exceptand sezonul de iarna cand se practica ski sau snowboard pe vaile inzapezite ale muntilor.  Am renuntat, la un moment dat, de a ne mai juca de-a v-ati ascunselea cu ploaia, oricum se intuneca, asa ca am luat un autobuz si ne-am intors in La Vella.

Andorra mi-a depasit asteptarile. Este un loc fantastic, are peisaje incredibil de frumoase, are o istorie bogata, un patrimoniu fascinant, un mix de culturi in care andorranii au invatat sa traiasca si isi poarta cu mandrie trecutul impletit cu un prezent modern. Andorra, zic eu, este un medicament, un balsam pentru minte, trup si suflet. Go and see!

Lasă o impresie sau un comentariu

Despre autor

Rodicahttps://www.sacalatorim.ro
Rodica si-a descoperit pasiunea de a calatorii de cativa ani numai, dar o face pe “fast forward”, parca pentru a face in ciuda timpului care nu sta in loc si vietii care nu-i decat una! Ea e cu ideile: „as vrea sa vad aia, as vrea sa merg dincolo”, iar sotul ei este maestrul de ceremonii care se ocupa de partea organizatorica – bilete de avion si rezervari hoteliere. Calatoriile sunt modul lor de a se rupe de monotonia si rutina vietii impartite intre casa si job, mergand in locuri cu istorie, cu povesti, cu traditii, cu peisaje frumoase din care se incarca cu energie. Sunt momentele in care se bucura de tot, in care se simt copii lipsiti de griji. Probabil ca de aceea incearca sa aiba cat de multe calatorii!

Descoperă și alte destinații

71,477FansLike

Alătură-te comunitătii noastre!

Iți place să călătorești și consideri că locurile prin care ai trecut merită văzute și de altii? Alătura-te comunității noastre și trimite-ne impresiile tale despre lume!

Comments

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

*

Lasă o impresie sau un comentariu