Călătorind prin Asia: Batu Caves sau Religia Universală

Orice turist serios ajuns in Kuala Lumpur trebuie sa mearga la Batu Caves, nu-i asa? Recunosc ca ignoranta mea intre-ale Asiei m-a dus initial cu gandul la niste pesteri intunecoase si umede, nu tocmai pe gustul meu, intrucat intunericul nu e chiar favoritul meu. Deh, eu am crescut pe vremea cu Bau-Bau care se ascundea undeva in beci, intre butoaiele de vin si borcanele de zacusca! Drept urmare, nu cobor nici acum in beci si nu sunt prea happy cand trebuie sa ma duc in vreo pestera.

Totusi, nici nu credeam ca o lume intreaga se duce la niste simple caves fara a vedea ceva interesant. Asa ca am pus mana pe carte, pardon, pe  conexiune, si  m-am linistit afland ca Batu Caves este de fapt un complex religios dedicat unei zeitati destul de iubite de hindusi, Lordul Murugan, a carei impresionanta statuie poleita cu aur, troneaza in fata celor 272 de trepte care te asteapta daca vrei sa ai vreo sansa la Nirvana ever! Noua, ca niste crestini carcotasi ce ne aflam, zeul ni s-a parut usor supraponderal, cu burtica atarnandu-i lejer peste straiele aurite si cam incruntat, cu un fel de bat in mana dreapta, pe care mi l-am si imaginat transformandu-se in retevei pt necredinciosi!!

De ajuns acolo, am ajuns usor, cu trenul KTM, cam in 40 de minute, curat si elegant, cu statia terminus drept in gardul templelor. La fel de simpla si intoarcerea, iar calatoria am facut-o de dimineata, ca sa nu ne luptam cu hoardele de turisti adusi cu autocarele de catre agentiile de turism.

Odata ajunsi in fata celor 272 de trepte, ne-am facut cruce cu limba in cerul gurii, am luat lapte in paharele si ghirlande din flori galbene si boboci de iasomie, ca toata lumea ce doreste o binecuvantare de la o divinitate si am purces la urcat.

Si da-i si lupta, si da-i si lupta! Urcusul nu e ingrozitor, treptele sunt mici si nu chiar abrupte, dar inamicul public numarul 1 te scoate din minti: macacii, obraznicaturile alea de maimute, iti rad in nas, iti fura din geanta, se rastesc la tine, nu stau la pozat si pe deasupra, iertat sa-mi fie cuvantul, mai si put!!! Trebuie sa recunosc, ca pt prima data in viata mea nu am reusit sa ma impun in fata unor vietuitoare, spre deliciul insotitorului meu, care, probabil, s-a simtit razbunat pt multe chestii!!!

However, intr-un final, am ales si eu si nerusinatele, sa ne ignoram si am reusit sa ajungem in varf, savurand o priveliste absolut minunata:privind in jos, spre doveditele scari, imi crestea inima de atleta ce eram la kilogramele mele; privind la nivelul ochilor, temple colorate si mirositoare, cu murmure hinduse si credinciosi in transa; privind insa in sus… totul se schimba… templele, templisoarele si altarele sunt construite pe o platforma ce pare a fi strajuita de pereti uriasi de stanca, care isi unesc capetele intr-un con prin care tatrund razele soarelui, luminand totul in mijloc. Aproape magic…un miez aurit inconjurat de  mici grote si umbre, acoperite de fum parfumat de betisoare si asezonat cu incantatii si clopotei. Indiferent de religie, nu poti sa nu fii impresionat de puterea credintei si a naturii! Minunata combinatie! Ne-am asezat la un altar, am facut ce faceau si ceilalti cu florile si lapticul, am luat binecuvantarea-mie mi-a cazut un calugar tinerel si frumusel drept bonus pentru scari, probabil-si ne-am mai plimbat putin printre tarabele cu chestii stralucitoare , care sigur nu aveau legatura cu zeitatile de pe acolo.

Cred ca este cu adevarat impresionant sa vezi procesiunea de la sarbatoarea  Thaipusam, care este cea mai mare sarbatoare de la Batu Caves. La aceasta procesiune, denumita si spalarea pacatelor prin suferinta fizica, participa anual cam 1 milion de credinciosi, iar cei mai curajosi sau poate ca cei mai pacatosi, poarta altare infipte cu carlige in umeri, urcand cele 272 de trepte cu poverile in spinare, in speranta iertarii si mantuirii! Nici un strop de sange nu curge la fixarea sau scoaterea carligelor din carne, iar ranile sunt unse cu cenusa cu lapte de cocos!  Eu ador legendele, povestile si toate chestiile astea !! Un loc pe gustul meu, zau asa!!Mai ales ca imi aminteste de dragostea vietii mele, India!

Le-am scos limba maimutelor la coborare, fericita cu experienta avuta in caves si gandindu-ma ca desi suntem multi pe planeta asta, nu suntem chiar atat de diferiti…intotdeauna ne punem speranta in cineva de sus!!!