BRAȘOV – Două săptămâni jumate

Cand mi-e dor de acasa…zic Brasov! Din toata inima, din toti porii si din toate simturile…Vad, pipai, miros, gust, iubesc si aud Brasov!

Cand am ales sa ma mut la Bucuresti am fact-o pentru sanse, pentru o noua cariera. Imi place combinatia in care am ajuns…sa lucrez la Bucuresti si sa imi petrec weekend-urile la Brasov. Acasa e si aici si acolo (o sa scriu si despre Bucuresti un alt articol ca sa va conving)…dar parca de data asta…acasa a fost mai acasa, la Brasov!

Am plecat in 23 decembrie 2014, incarcata cu tot ce m-am gandit ca o sa am nevoie…mixer si sucitor de facut prajituri, codourile de la Mos Craciun si multe planuri de a-mi revedea prietenii si rudele. Pentru 4 zile, nu pentru 2 saptamani si jumatate!

Cand pleci la Brasov nu trebuie decat sa tii drumul drept pe DN1. Daca nu esti din Bucuresti si ai aterizat pe aeroportul Otopeni, atunci ai mai multe variante ca sa ajungi la Brasov:

1. cu trenul: iei autobuzul express 780 al companiei RATB pana la Gara de Nord si apoi un tren spre Brasov (aproape din ora in ora, insa pe timp de noapte nu circula); pretul biletului intre 8 si 15 euro
2. cu masina inchiriata din aeroport: la iesirea din aeroport faci dreapta spre Ploiesti si ai ajuns in DN1 de unde mergi doar inainte;
3. cu taxiul: in aeroportul Otopeni taxiurile se comanda de la aparatele amplasate in incinta aeroportului.

Asa ca…la drum! Cu masina faci aproximativ 2 ore si jumatate.

Cand am ajuns, am incalzit casa, am impodobit bradul si am facut prajitura. Am petrecut Craciunul ca de fiecare data alaturi de parinti, surori si nepoti…si, in plus am avut parte de vizitele prietenelor dragi, plecate din tara…tot pentru a urma o cariera stralucita…

Si a inceput sa ninga…in fiecare zi era tot mai frumos…vecinii mei ieseau la curatat zapada, doamne cate s-au schimbat! Mergeam cu autobuzul sau pe jos pentru ca uitasem cum e sa nu mai poti sa iesi cu masina din parcarea plina de nameti…Am fost turist in orasul meu natal…

La Piata Sfatului, unde Primaria se intrece in impodobitul bradului, in fiecare an tot mai frumos si mai spectaculos. Cand vezi poze pe facebook si stii ca esti la doar 2 ore distanta te incearca ganduri, nostalgii, dorinte…dar cand esti acolo, chiar sub brad sau sub cerul de luminite cum ii zic eu la Strada Republicii, pietonalul care in ultimii 2 ani primeste un tavan de lumini in perioada sarbatorilor, langa Biserica Neagra (cel mai fotografiat obiectiv turistic din tara)…atunci chiar esti in paradis.

Daca bei si un vin fiert sau un ceai si gusti din specialitatile traditionale la targul de Craciun, pe ritmul cantecelor de sezon, nu iti mai trebuie nimic altceva.

Sa urci pe Tampa cu telecabina sau pe unul din traseele marcate. Sau sa te plimbi in voie pe Sub Tampa, de-a lungul unei parti din zidul cetatii Brasovului, scos la lumina si restaurat, unde poti sa patinezi pe acelasi patinoar pe care, in urma cu vreo 30 ani puneai prima data patinele in picioare. Nu am cum sa nu imi amintesc…veneam tocmai din Noua, era o adevarata aventura sa ajung in centru cand eram mica…norocul meu ca sunt brasoveanca din Brasov ca am trait si atunci si acum povesti frumoase.

Sa treci pe cunoscuta Strada Sforii si sa te indrepti apoi spre dupa Ziduri pe malul paraului Graft, sa urci la Turnul Negru de unde sa ai cea mai frumoasa priveliste asupra centrului Brasovului sau chiar la Turnul Alb. Aleg de fiecare data acest traseu, ca varianta la Strada Muresenilor pe care se ajunge spre centrul vechi.

Sa urci la Cetatea Brasovului sau la Belvedere pe drumul spre Poiana Brasov, si chiar in Poiana la schi. Cand vezi indicatorul Kanzel stii ca esti din nou in locul care ti se parea maximul incercarii tale in ale schiatului, iti amintesti de cum se vede soarele de acolo, din varf de munte, de gustul ceaiului de la Cabana Postavaru de tremuratul picioarelor pe timp de ceata, in timp ce tu te concentrezi prea tare la traseu si prea putin la respirat, de cazaturi, de pietre, de gheata, de toate datile cand ai parcurs acelasi drum. E adevarat ca in Poiana Brasov sunt mai putine partii decat in Austria, dar le stiu pe dinafara si nu m-am saturat inca de ele.

Sa mananci niste coaste la Four Roses, cel mai cunoscut loc pentru aceasta desfatare de gust (eu m-am facut vegetariana, insa cred ca as ceda la aceste coaste J ). Sa bei o cafea la Festival 39 sa mananci o pizza la Pizza Roma sau un croissant parizian la Paris Croissants.

Sa nu ratezi o tura in Magazinul Star… pardon, Universal (brasovenii stiu de ce J ) sa intri la Il Passo si la CATO…pe astea nu le ocolesc nici cand ies sa imi iau covrigi de la Petru si incercarea cea mai grea este cofetaria Unic care a devenit intre timp Unica…bine si asa, atata timp cat prajiturile sunt la fel de bune. Iti recomand chiar sa incerci noul, dar talentatul BDelicious. Sunt locuri pe care le le stiu de o viata…

Iar seara se merge la club, Il Caminetto de obicei, sau Temple Pub. Chiar si atunci cand ti-e dor de Kasho, tot gasesti ceva distractie in orasul de poveste.

Locuri de cazare la Brasov cate doresti. De la apartamente in regim hotelier pana la pensiuni si hoteluri. De la 2 la 5 stele. Cazarea nu este foarte ieftina, mai ales in perioade aglomerate cum sunt sarbatorile, sezonul de schi si vara, pentru ca este un oras vizitat atat de romani cat si de straini. De la 30 de euro la peste 100 de euro pe camera pe noapte. Insa cand te gandesti la o invetitie pentru cateva zile in orasul de poveste, sigur ca merita.

Mancarea este foarte buna, sunt locuri cunoscute si renumite pentru anumite tipuri de mancaruri (Roata Norocului, Ceasu Rau, Pizza Roma, Bella Musica, Sergiana, Four Roses, Millennium, Festival 39, Bistro De L’Arte sunt doar cateva din ele. Preturi ca peste tot in tara.

As putea sa scriu inca pe atat despre Brasov si tot nu as reusi sa cuprind tot ce e in suflet. Subiectiva sau nu, nu mai e nevoie de confirmarea ca acasa la mine, la Brasov, e povestea! Mi-o spun in fiecare zi din viata si o voi completa si aici, pe blog…

Pana atunci, veniti sa vedeti cu ochii vostri paradisul de sub Tampa!