Ce sa vizitezi prin imprejurimile Lisabonei?

Ce sa vizitezi prin imprejurimile Lisabonei daca ai terminat cu orasul in sine la pas? Ai o multime de posibilitati, fii atent doar la ce spun aici si imi vei multumi!

Cascais

Nu puteam petrece cateva zile in Lisabona fara sa ajung in Estoril si  Cascsis. Din oras am luat un bilet de tren dus intors cu 5 euro, iar in 40 de minute coboram in Estoril. Drumul in sine este spectaculos. Calea ferata serpuieste pe malul Atlanticului, oferind calatorilor peisaje de vis. Se afla in top 10 cele mai spectaculoase trasee feroviare din lume.

Cascais e situat pe coasta stancoasa din Estoril, cunoscuta si ca Riviera Portugheza, iar distanta de Lisabona e de 30 km spre vest. Un loc perfect ca raspuns pentru intrebarea ta ce sa vizitezi prin imprejurimile Lisabonei! Candva sat pescaresc, a devenit  suburbie a capitalei portugheze, cu cei 35000 de locuitori ai sai.

In secolul al XIX lea a servit drept resedinta pentru familia regala, sub domnia regelui Luis I, capatand astfel un capital de imagine colosal. Aici se afla azi cel mai mare port de iahturi al Portugaliei.

Printre rezidentii acestei statiuni avem si noi reprezentanti de seama. Aici si-a trait ultimii ani din viata Regele Carol al II-lea. In 1953 el si-a aflat sfarsitul, insa Elena Lupescu i-a supravietuit pana in 1977. Fosta lor resedinta e acum complex  rezidential numit “Mar e Sol”. Nici Eliade nu a fost strain de aceasta destinatie. O cladire din centrul istoric din Cascais situata pe Rua de Saudade 13, poarta o placheta ce marcheaza locul in care a locuit Mircea Eliade. Se pare ca aici si-a gasit inspiratia pentru ,,Jurnalul portughez’’.

La doar doi kilometri de centrul statiunii se poate vizita Boca do Inferno. Desi numele se traduce cu ,,Gura iadului’’, este unul dintre cele mai spectaculoase locuri in care am fost. O formațiune stâncoasă a fost sapata temeinic de apele Atlanticului, pana a creat o pestera.

In urma prabusirii unui perete a devenit o grotă deschisă. Atunci cand e furtuna, valurile se izbesc de stanci si astfel se creeaza un zgomot infernal, de unde si toponimia inspirata. Eu am ajuns acolo pe soare si senin, am simtit doar uimire la vederea atator frumuseti, nicidecum teama sau teroare. In apropiere e o piata de produse artizanale cu preturi mai accesibile decat in Lisabona.

Estoril a devenit o statiune celebra odata cu construirea cazinoului, care inca se bucura de statutul de ,,cel mai mare din Europa’’. Din punct de vedere administrativ apartine municipalitatii Cascais.

Dupa cel De-al Doilea Razboi Mondial, datorita unor conjuncturi istorice favorabile, a ajuns sa fie camin pentru mai multe capete incoronate ale unor monarhi europeni, importanti reprezentanti ai aristocratiei mondiale, ba chiar si figuri legate de spionajul international. Oras cosmopolit si exclusivist, mai pastreaza si azi ceva din reputatia nobiliara de odinioara.

In anul 2003 am avut ocazia sa petrec revelionul aici. De fapt, eram cu fostul meu sot, niste tineri aflati la inceput de drum, cu vantul fluierandu-ne prin buzunare. Insa prietena mea cea mai buna muncea alaturi de sotul ei in Lisabona. La cumpana dintre ani, in loc sa ne lase alaturi de cei din grupul meu, la o petrecere cu buget redus intr-o sala de sport, ne-au luat cu masina lor si ne-au dus la celebrul cazinou. Nu era taxa de intrare.

Am ,,spart’’ vreo 10 euro de caciula, iar la miezul noptii am asistat de pe esplanada din fata cazionoului la cel mai spectaculos foc de articifii din viata mea. Ploaia de lumini era proiectata din nave aflate in larg, deasupra oceanului. E o amintire pe care o pastrez pentru totdeauna in sufletul meu. Dupa o ora de mimat bogatia, ne-am retras in apartamentul lor inchiriat unde au mai venit doua familii din Oradea si ne-am veselit romaneste.

Cele doua statiuni exclusiviste sunt frecventate de cei cu dare de mana. Plaja e larga, cu nisip fin si aproape pustie in extrasezon. Pare greu de crezut ca pe celebra plaja Tamaris, abia gaseai loc de cearsaf in august. Aici oceanul formeaza niste ,,piscine” naturale, in care apa e parca mai calda.

Atlanticul nu are apa prea calda nici vara. Nu va imaginati apa calaie de Grecia, de exemplu. Aici, cand faci o baie, chiar te racoresti. Am parcurs distanta dintre cele doua statiuni la pas, neprididind sa fac poze cand pe dig, cand intre pescarusi, cand pe langa kite-uri. Ce frustrant trebuie sa fie pentru localnici sa-si vada plajele invadate in sezon de hoarde nesfarsite si galagioase de turisti!

In Cascais m-am pierdut pe stradute cu aer boem, pline de magazine de suveniruri, restaurante, hoteluri. Am simtit frustrarea unei fete care calatoreste doar cu bagaj de mana. E o mare nedreptate sa fii taxat cu peste 100 de euro doar pentru bagajul de cala. M-am adapostit intr-un local de o ploaie scurta, apoi m-am intors cu un tren tocmai la timp pentru a prinde in Lisabona un apus printre nori si o cina cu peste.

Setubal

Situat la 40 de kilometri de Lisabona, Setubal poate fi in sine o destinatie de o zi, daca va aflati intr-un sejur in Lisabona. De-a lungul coastei, intre Setubal si Sesimbra se intinde Parcul Natural da Arabiata, cu specificul peisajului mediteranean: podgorii, plante aromatice, pini, eucalipti si stejari portughezi.

Am admirat stejarii de pluta. Portugalia e cel mai mare producator de pluta din lume. Produce 100.000 de tone /an, ceea ce reprezinta 50 % din productia mondiala. Aceasta se utilizeaza pt productia de dopuri, izolarea termica a caselor sau pentru diverse obiecte decorative sau utilitare. Stejarul de plută (Quercus suber) este cultivat pe suprafete extinse in Spania, Portugalia, Maroc, Alger, Italia si Tunisia. Marii importatori sunt Germania, Anglia si SUA.

La varsta de 25 de ani arborele devine ideal pentru recoltare. Bucati mari din scoarta sa sunt desprinse de trunchi, insa copacul nu moare, are puterea de a se regenera. Astfel, o data la 10 ani procedeul de recoltare poate fi reluat, daca e corect realizat. Cum durata de viata a unui stejar de pluta e de 200-250 de ani, puteti face un calcul si sa va imaginati cam cate sticle de vin pot fi sigilate cu dopuri din pluta sa. Portughezii sunt mandri de stejarii lor. E interzisa taierea acestora, exceptie facand arborii foarte batrani si neproductivi.

Se pot vizita castelele Sao Filipe si Palmela, intinsele plaje cu nisip alb, pesteri sculptate in stancile Serra da Arrabida din Rezervatia Naturala. Sau puteti poposi pe celebra Peninsula Troia din Grandola. E cunoscuta pentru viata de noapte, hotelurile sale exclusiviste, site-urile arheologice sau un teren de golf bine cotat la nivel mondial.

Pentru mine, Setubal a insemnat o experienta memorabila, plimbarea cu catamaranul si relaxare la plaja. Pret de 3 ore, am plutit in Estuarul raului Sado si am iesit in largul Oceanului Atlantic. Estuarul e camin pentru o familie de delfini. Acestia s-au obisnuit cu turistii si se lasa admirati.

Cele 27 de exemplare sunt monitorizate, au nume proprii si sunt iubiti atat de localnici,  cat si de turistii de ocazie. Timpul petrecut pe ambarcatiune a zburat repede. Am incercat sa ajung peste tot: cuminte pe locurile pasagerilor disciplinati,  pe bancutele laterale, pe plasa de hamac pe care se poate face plaja…

Locul meu preferat a fost chiar in fata, cu vant si stropi in plete. Am intins bratele si mi s-a parut ca zbor. Inca n-am zburat de-adevaratelea, dar imi imaginez o senzatie asemanatoare la un zbor cu parapanta. M-am uitat in jurul meu, la cei 40-50 de turisti, dar n-am observat sa simta cineva ,,rau de mare”. Ici, colo, cate unul se tinea mai crispat de cate un suport. M-am bucurat maxim de aceasta experienta si am simtit din plin ,,binele de mare”.

La destinatie am imbratisat capitanul multumindu-i ca mi-a oferit sansa de a bucura copilul din sufletul meu, de care nu vreau sa ma despart niciodata.

Palmela

Plamela e un satuc aflat la 40 de kilometri de Lisabona, intre estuarele lui Tagus si Sado. 4,60 a fost biletul de tren, iar din gara se poate lua un autobuz cu 2,60 euro sau se poate merge pe jos cam o ora. Noi am luat cu 5 euro un bolt care ne-a lasat la castel.

Castelo da Palmela e declarat ,,monument national’’ situat in districtul Setubal, Parcul Natural  Arrábida si poate fi vizitat gratuit. Asezat strategic pe stanci inalte, castelul a fost ridicat in secolul al XII lea. Insa exista dovezi ale existentei civilizatiei in aceasta regiune inca din neolitic. Descoperirile arheologice atesta existenta asezarilor urbane inca de acum 9000 de ani.

De la toate terasele, don jon-urile se deschid privelisti impresionante: orasul Setubal, Peninsula Troia, culturi de vita de vie, livezi de maslini, drumuri serpuite, casele Pamelei insirate pe stradute pietruite. Nu v-as sfatui sa luati pranzul intre 12-15. Am fost uimita sa constat ca aproape peste tot, bucataria e inchisa in acest tronson orar. Insa nu doar in extrasezon, chiar si in plina vara.

Am ajuns sa mancam bucate portugheze traditionale in restaurantul unui brazilian. Era una dintre cele trei variante viabile. Insa a fost foarte buna alegerea. Ne-am facut poze in centrul satucului, unde este amplasata deja celebra inimioara turistica si ne-am mai lasat pasii plimbati pe stradutele fermecatoarei Palmela.

Cabo Espichel, Sesimbra

La doar 40 de km de Lisabona, la 11 km de Sesimbra,  districtul portughez Setubal, am gasit Cabo Espichel, un promontoriu ce se ridica la 134 de metri deasupra albastrului oceanului.

Talazurile au castigat lupta pe verticala cu stancile si au format abrupturi spectaculoase. Turistul ramane fascinat, fiind prins intr-un continuu exercitiu de contemplare.

De parca n-ar fi fost suficient spectacolul naturii, pe platou se contureaza silueta alba a capelei Ermida da Memoria. Intre secolele XIII- XVIII, aici era un cunoscut loc de pelerinaj. In anul 1410 s-a aratat Fecioara Maria calare pe un catar, iesind din apa oceanului si urcand pe cararuia de pe stanci. Apoi a disparut,  ramanandu-i doar urmele. Pe locul acela s-a construit capela. Din vechea manastire a ramas functionala doar biserica Santuario de Nossa Sehnora, protectoare a pescarilor.

La vizita mea era in plina desfasurare o intalnire de sute de motociclisti. E adunarea lor anuala. In curtea bisericii erau aliniate motociclete de toate categoriile si sute de bikeri imbracati in piele luau parte la o ceremonie religioasa dedicata lor, pentru a fi feriti de evenimente rutiere nedorite si pentru a-si primi binecuvatarea.

Exista variante de trasee pentru turisti, panorame ideale pentru sesiuni foto, teatre de desfasurare pentru geologi sau iubitori de dinozauri, Praia de Moro, laguna Lagoa de Albufeira sau o plimbare pana la farul din apropiere. Acesta a fost construit in 1790, are o inaltime de 32 de metri, iar lumina sa poate fi observata de la 35 de kilometri.

Pare un loc desprins din decorul unui film. As reveni oricand, pentru o explorare mai linistita, fara limita de timp si ora de intoarcere la autocar.

Sesimbra

Sesimbra e un oras pescaresc, situat in Golful Setubal, langa raul Sado, la poalele muntilor Serra da Arrabida. As spune ca e mai putin comercial, nu e cucerit inca de hoardele de turisti, insa e fermecator. E apreciat pentru plajele sale, restaurantele cu specific pescaresc, viata de noapte sau conditiile optime pentru scufundari.  Apele oceanului aveau nuante de turcoaz, nisipul era foarte fin si deschis la culoare. In centru se gasesc doua obiective istorice: Cetatea Sf Iacob si Fortul Sao Teodosio da Ponta do Cavala.

La 240 de metri deasupra orasului, am avut ocazia sa admiram imprejurimile de la miradura, cum numesc portughezii punctul de belvedere.

Ruinele unui castel maur se intind pe coama muntoasa. Primul rege al Portugaliei, Alfonso Henriques a reusit, ajutat de cruciatii franci, sa cucereasca cetatea strategica a maurilor.

Biserica Nossa Senhora do Castelo inaltata in secolul al XVIII lea, cu zidurile sale incrustate cu azulejos si mozaicurile alb albastre din interior, fac de neuitat vizita.

Sintra este o localitate cu statut de sat, situata la 40 de minute cu trenul de Lisabona, din 1995 declarata parte componenta a Patrimoniului Mondial Unesco. Ar intruni toate normele pentru a fi declarat oras, insa locuitorii refuza acest statut din cauza taxelor care ar surveni in urma acestui demers. La poalele muntilor Serra, impanzita de palate, castele, vile misterioase, muzee, atractii turistice, labirintice stradute pietruite, Sintra este tinta turistilor veniti in capitala Portugaliei.

La Penna este cel mai vesel castel din cate am vizitat eu la viata mea. Constructia dateaza din secolul al XIX lea si e lucrarea arhitectului portughez Possidonio da Silva. Imi imaginez ca indicatia primita de la Ferdinand II, cel care a achizitionat terenul si ruinele unei vechi manastiri a fost ceva in genul ,,Fa-mi ceva ce nu mai exista. Ai buget fara numar. Nu stiu ce vreau. Baga cate putin din toate. Vreau sa ma distrez. Si vreau sa ma pomeneasca multe generatii de acum incolo.’’

Ce si-ar putea dori mai mult un creator cu o imaginatie iesita din comun? Palatul Penna se afla in toate topurile mondiale ca unul dintre cele mai frumoase castele din lume. Imbina stilul romantic, neo-gotic, renascentist, islamic. E un fel de struto-camila, probabil un cosmar pentru manualele clasice de arhitectura, insa turistii sunt fascinati de aceasta lucrare originala. Iti iau ochii turnulete, terase, curti interioare, placi ceramice, bolte, piloni, tritoni, mozaicuri, statuete, ornamentatii felurite si mai ales culori. Culori pastel, asocieri neobisnuite, furnizoare de uimiri pe fetele turistilor.

Traseul propus de organizatori te poarta  prin „Camerele Regelui Carlos”, „Dormitorul lui Ferdinand II”, Biroul Reginei și Terasa Reginei”, „Camera Verde”, „Camera pentru fumat”, „Capela”, „Camera Cerbului”, „Camera Reginei Amelia și Camera sa de ceai”, „Salonul Mare”. Traim vremuri in care confortul oamenilor de rand de azi e peste cel al capetelor incoronate din secole trecute. N-o fi aurit patul meu, dar nu-mi dau confortul saltelei cu memorie nici pe zece camere de printesa. Oricum, soarta mea ar fi fost de servitoare, in vremurile acelea, bag mana in foc pentru asta. Dupa ce ne-am saturat de joaca de-a printii si printesele, ne-am ratacit prin imensele gradini intinse de 210 hectare. E un parc/gradina botanica in care poti petrece ore bune admirand plante aclimatizate din zone indepartate, cum ar fi Asia sau Noua Zeelanda.

Castelul Maurilor

La 10 minute la pas de Castelul la Penna, am gasit Castelul Maurilor. Asa achizitionasem biletele, varianta care acoperea ambele obiective. Un bilet doar pentru acest obiectiv e 8 euro. Nu e nevoie de ghidaj. Turistii sunt indrumati de panouri informative si cam pe oriunde o iei, in cele din urma ajungi la zidurile din piatra, nu ai cum sa le ratezi.

Constructia dateaza din timpuri stravechi, insa valoarea sa militara e atestata documentar din secolul al XIX lea. A fost abandonata dupa ce si-a pierdut rolul strategic militar. Se pot vizita site-ul arheologic, bazinele de apa, ruinele cazarmelor, insa cel mai spectaculos e sa te plimbi pe zidurile din piatra ce se intind pe coama muntelui pe sute de metri.

Eu nu ma dau in vant dupa inaltimi, insa credeti-ma, m-am catarat pe tot ce s-a putut. Da, pe alocuri mi-au tremurat genunchii, poate m-am lasat si in patru labe, dar nu m-am dat batuta. N-a fost chiar usor pe vremea caniculara, insa as face-o iar si iar. Nu te poti plictisi de privelistile spectaculoase ce se deschid inspre toate zarile. Faci cu mana nastrusnicului Penna de pe stanca, Sintrei din vale, stancilor cucerite de verdele muschilor si de vegetatia spontana. E un privilegiu sa poti sa atingi cu degetele sute de ani de istorie.

Quinta da Regaleira-Palatul Regaleira

Cunoscut si sub denumirea ,,Palatul lui Monteiro Milionarul”, este un edificiu situat in Sintra, Portugalia, declarat din 1995 parte a Patrimoniului Mondial UNESCO.

Este proiectat de arhitectul italian Luigi Manini la cerinta excentricului proprietar portughezo-brazilian Antonio Augusto Carvalho Monteiro.

Proiectat in stil arhitectural ce imbina elemente neogotice, renascentiste, neo-Manueline, a fost inaugurat in 1912. Desi de o frumusete extraordinara, desprins parca din cartile cu povesti, palatul impresioneaza prin domeniul din jurul sau. Cele 4 hectare sunt amenajate ca un parc labirintic, cu locuri misterioase la fiecare pas, cu plante si arbori exotici. O plimbare prin uriasul parc dendrologic poate satiface pretentiile cuiva fascinat de natura, mister, francmasonerie, istorie sau arhitectura.

,,Fantana initiatica” este unul dintre ele. Amenajata ca un turn orientat insa sub pamant, are o scara spiralata  ce coboara 27 de metri si 9 nivele, simbol al cercurilor Infernului lui Dante. La baza sunt simboluri mistice, tuneluri labirintice, cascada, pesteri si grote.

Fantana nu a indeplinit niciodata rolul utilitar de sursa de apa, ci unul mistic, legat de ritualuri masonice, de cavaleri templieri, tarot sau Ordinul Rosicrucian. Obiectivele propuse spre vizitare poarta nume de poveste: ,,Terasa lumilor ceresti”, ,,Grota fecioarei”, ,,Pragul zeilor”, ,,Curtea himerelor”. Ni s-a spus ca apare in cateva scene din Harry Potter.

Daca va aflati in Lisabona, cu siguranta veti dori sa vizitati si Sintra. Pe langa Castelul Maurilor si La Penna, Palatul Quinta da Regaleira e un obiectiv de neratat.

Almada

Almada e o zona municipala, aflata in zona metropolitana a Lisabonei, pe celalalt mal al estuarului Tagus. Am luat bacul din Cais do Sodre si in 15 minute am ajuns la destinatie, Cacilhas. Priveam fascinata jocul tangajului si pentru putin timp ni s-au alaturat trei delfini. Plina de entuziasm am strigat ,,look, dolphins’’ insa nu a starnit rumoare vestea mea. Asta inseamna ca putini erau turistii de pe feribot, multi erau localnici si ca probabil nu e ceva spectaculos sa-ti vina delfinii langa ambarcatiune.

In alta vizita am trecut podul 25 Aprilie cu autobuzul, iar o data chiar cu trenul. Pe langa celebra statuie Cristo Rei, in Cacilhas am gasit un ascensor de sticla care te ridica pe verticala pe stancile inalte de pe malul Atlanticului. Impresionanta a fost plimbarea cu ascensorul, uimitoare privelisti de pe platforma de observatie. Insa mi-a placut si sa ma plimb pe langa fostele cladiri industriale.

O parte dintre ele au fost convertite in mici restaurante si bistrouri cu specific pescaresc. Altele au fost parasite si sunt in pericol de surpare. Am vazut si cateva preluate de persoane fara adapost.

Numitorul comun al tuturor sunt graffiti-urile care decoreaza majoritatea peretilor dinspre ocean. E o expozitie de arta in aer liber. Ici colo cate un pescar plictisit. Ici colo cate un turist tolanit pe o plaja aproape pustie. Pare greu de crezut ca esti atat de aproape de Lisabona si totusi, inca zona e destul de ferita de turisti.

iar daca doresti si mai multe informatii despre Lisabona, iti las aici un ghid complet de vizitare