Noi, romanii, suntem niste oameni ciudati. Stiu ca multi vor critica asta fara ca macar sa ia in considerare faptul ca argumentele mele pot fi adevarate. Stiu ca multi vor arunca cu pietre inainte de a intelege ca un blog este subiectiv. Subiectivitatea este data insa nu datorita faptului ca cineva te plateste sa ai o astfel de opinie ci pentru ca intr-un blog nu faci altceva decat sa iti exprimi propria parere. Parere care, de multe ori nu se potriveste cu cea a majoritatii.
Zilele trecute au fost “Mosii de vara”, o sarbatoare de care am auzit doar dupa ce m-am mutat in Regat. Desi sunt pe principiul “mortii cu mortii si vii cu vii”, am hotarat sa particip si eu la slujba si sa aprind o lumanare pentru cei trecuti in lumea de dincolo. Primul soc a fost cand am aflat ca trebuie sa fim la biserica la ora 7 dimineata ca sa “prindem loc”. Eu eram …descumpanit, nu intelegeam de ce nevasta-mea insista sa se trezeasca sambata la o ora atat de matinala. De dragul femeii ce nu faci. Asa ca, matinali, cu coliva-n brate lipa lipa catre biserica. Aici ce sa vezi… Un batalion de oameni umplusera biserica cu cosuri, pungi, plase, farfurii si alte sarsanale iar popii citeau nume dupa nume. Pomelinice adica….Ion, Vasile, Georgica, Ilie, Petru, Maricica cu tot neamul lor cel adormit….Lumea asuda, se agita, dadea ochii peste cap in sparanta ca tot chinul va lua sfarsit. Nu. Nu lua sfarsit. Liste noi veneau, nume noi se citeau…Georgeta, Ioana, Aurel, Niculaeeeeeee. Doamne miluiesteeeeee.
M-am intrebat eu, ignorantul si paganul de ce un om sanatos la cap ar veni la ora 7, sa asculte aceasta insiruire de nume timp de 3 ore, ca la final, in timp ce se canta “vesnica pomenire” sa balanseze in sus si in jos cutia cu coliva… Nu mi-a venit in cap niciun raspuns. Recunosc insa ca in timp ce scuturam cutia mi-a venit o idee. Poi, in loc sa se piarda timpul cu citiriele de nume nu ar fi mai bine sa se monteze un monitor pe care sa apara toata ziua numele celor decedati? Platesti mai mult, apare numele de mai multe ori. Esti mai amarat si nu ai bani sa platesti, apar doar initialele. De aici se poate dezvolta o adevarata afacere: abonamente saptamanale, lunare sau chiar anuale, abonament pe familie sau pe scara de bloc, etc…
Lasand gluma la o parte, e doar un exemplu de ciudatenie. Stiu ca unii vor spune ca e vorba de traditie dar ma intreb de ce nu iesim atunci pe strada cu calul in loc de masina? De ce ne facem biserici si nu ne rugam in pesteri? Pentru mine un astfel de serviciu religios nu are nicidecum un efect benefic. Nu ma linisteste, nu ma impaca, nu ma face sa imi aduc aminte de cei decedati cu drag si dor. Ma oripileaza, ma scoate din sarite si tot ce imi doresc este sa se termine cat mai repede. Ca sa imi revin, iau o mana de lumanari si ies sa le aprind. Apoi, semi linistit, ma duc agale spre casa.
Desi cam vine cam tarziu comentariu cred ca esti in aceeasi linie cu acest articol. http://www.memoris.ro/blog/se-schimba-traditiile-funerare-si-obiceiurile-funerare/
E posibil ca unele traditii sa se schimbe si nu doar din cauza faptului ca lumea merge mai putin la biserica. Schimbarea insa va fi intr-un timp destul de lung.
Pornesc de la ideea ca nu esti una din persoanele care neaga convins existenta lui Dumnezeu sau forta ritualurilor religioase. Presupun ca esti, ca si mine si multi altii, sceptic. Un preot curat, care nu face rau si bun la suflet are probabil o anumita influenta asupra cuvantului rostit ca parte a ritualului, ii da putere, ca si semnul sfintei cruci sau cantecele din biserica. Se poate ca prin rugaciune sau prin simpla rostire a unor nume, celor morti sa le ‘mearga mai bine’ acolo, asa cum si gandurile noastre bune catre cei vii, urarile noastre, undeva si cumva ii ajuta. Se poate sa nu fie adevarat, se poate sa nu foloseasca la nimic ritualurile religioase, dar daca exista chiar si cea mai mica sansa sa nu fie asa…? nu profiti de sansa si incerci? daca se poate ca aprinzand o lumanare si gandindu-te la cineva cu drag si speranta, aceluia sa i se rezolve cat de putin anumite probleme, atunci nu o faci? daca ai putea sa alegi sa iti fie botezat copilul sau sa ti se faca ceremonia religioasa a nuntii cu o inregistrare pe un ecran a preotului si slujbei, oricat de frumos s-ar vedea si oricat de perfect s-ar auzi, ai face-o? Cred ca nu, pana la urma un preot bun (si putini mai sunt…) este totusi un conducator religios cu mai multa forta decat noi sau un ecran. Iar maratonul de 3 ore, oricat de enervant ar fi si oricum ar fi persoanele din jurul tau, este o provocare in primul rand pentru tine sa ramai linistit, sa nu arati cu degetul gandindu-te cat de nesimtita e nu stiu ce femeie de acolo care se impinge, sa nu ii judeci pe ceilalti, sa nu te gandesti la ce fac ceilalti, ci pur si simplu sa te rogi sa fie iertati toti cei de pe lista citita, inclusiv persoana draga tie. Daca tot ai venit acolo pentru asta, nu ca sa te uiti in jurul tau, macar du la capat ce ai inceput. Ca s-ar putea totusi sa existe Dumnezeu si viata dupa moarte.
Eu nu discut despre existenta lui Dumnezeu aici. Discut despre faptul ca serviciul religios este de multe ori ancorat in trecutul atat de indepartat incat mie nu imi place. Nu imi convine. Si da, ai dreptate – decat sa mai merg si sa ma enervez, mai bine meditez acasa. Sau ma rog. sau citesc cateva pagini din Scriptura. Sau fac o fapta buna. Sau aprind o lumanare. Imi pare rau ca sunt slab si cad prada ispitei dar imi pastrez convingerea ca asa nu se mai poate. Hai sa o luam altfel: daca la protestanti sa zicem slujba la o ingropaciune dureaza maxim 30 de minute inseamna ca nu e primita? Sau ca mortul nu este bione primit Dincolo? Trebuie o slujba de 2 ore in care cei care participa sa isi piarda mintile?