Pașii mei pe pământul faraonilor

M-am intors de cateva zile dintr-o vacanta in Egipt si incerc sa-mi ordonez gandurile, simtamintele, trairile care au fost extrem de intense, informatiile despre istoria si cultura unei civilizatii antice fascinante. Inca am un amalgam de imagini in amintire: Alexandria zilelor noastre, oarecum dezamagitoare dar care va fi cunoscuta vesnic ca legendara cetate a Cleopatrei si a lui Alexandru cel Mare; Cairo este o experienta citadina suprema, un spectacol frenetic al strazii cu masini peticite care par asamblate ca intr-un joc lego, calatori agatati de autobuze, tuk-tuk-uri, motociclete si scutere pe care se inghesuie familii intregi si care serpuiesc intr-un concert de claxoane, un trafic infernal cu reguli de circulatie ca si inexistente; imaginea Sfinxului si a Marii Piramide a lui Keops – singurul monument din cele 7 minuni ale lumii antice care a rezistat timpului; Muzeul de Egiptologie care a fost pur si simplu coplesitor – de la podoabe delicat mestesugite, la colosi de granit infatisandu-i pe faraoni si pana la celebra masca de aur a lui Tuthankamon; scurta incursiune in satul nubian de pe Insula Elefantina; orasul Luxor care este imbinarea totala dintre lumea egipteana veche si cea araba, noua – lucru vizibil chiar in zona templului, unde copii si tineri merg sa se joace sau sa se plimbe printre statui,coloane, obeliscuri si sfincsi; Templul Karnak care era considerat Casa Zeilor si unde numai preotii, in timpul ritualurilor, aveau voie sa intre; Valea Regilor – o zona arida, intre dealuri stancoase, unde erau ingropati faraonii, in morminte adanci de o extraordinara frumusete, ornamentate cu povestea in imagini a vietii celor decedati; Valea Reginelor – locul in care isi dorm somnul de veci printi, printese si membri ai curtilor regale si unde se poate vizita, uneori, cel mai spectaculos mormant din Egipt, cel al lui Nefertari, sotia preiubita a faraonului Ramses al II-lea…… 

Herodot spunea astfel despre Egipt intr-una dintre primele scrieri de calatorie: “Nicaieri nu sunt atat de multe lucruri minunate si in lumea toata nu se ma gasesc asa de multe lucruri de nespusa maretie”. Iar asta se intampla prin anii 400 i.Hr. Acum, in epoca moderna, dupa ce oamenii au pasit pe Luna si au trimis sonde pe Marte, cand se construiesc zgarie-nori cu peste o suta de etaje, cand comunicam ultrarapid cu cineva care este in celalalt colt al lumii fata de noi, realizarile egiptenilor antici, piramidele, templele, mormintele faraonilor inca ne lasa fara cuvinte si ne tulbura. Iar in Marea Sala Hipostila de la Karnak, in acea padure cu 134 de coloane care au intre 15 si 21 m inaltime nu cred ca a fost vreun vizitator care sa nu se simta ca un intrus intr-o lume a zeilor. 

Am visat la Egipt de cand ma stiu. Copila fiind, admiram un medalion al mamei care o reprezenta pe Nefertiti – era pentru mine, atunci ca si acum, cea mai frumoasa si misterioasa femeie din lume. Nu ratam nici un film a carui actiune se petrecea in Egiptul Antic: povestea reginei Cleopatra am vazut-o in toate variantele posibile; opera “Aida” este printre preferatele mele nu doar din pricina muzicii superbe a lui Verdi, ci si pentru costumatia eroilor si decorurile spectaculoase; povestea lui Tutankhamon m-a impresionat intotdeauna – ma gandeam cum este posibil ca un copil de doar 8-9 ani sa fie pus la conducerea unui regat de o asemenea importanta.

Templul din Luxor, cum se presupune ca a fost si ce vedem noi, turistii, astazi.

Am asteptat multi ani pentru a merge in Egipt. A fost o perioada destul de tulbure din punct de vedere politic de la declansarea “primaverii arabe” in decembrie 2010 in acea zona. Au fost tot felul de miscari revolutionare in tarile de acolo, in Egipt presedintele Mubarak a demisionat, la presiunea poporului, in februarie 2011, dupa vreo 30 de ani de conducere autoritara, in folosul propriu si al partidului sau, dar in dauna tarii si a oamenilor neafiliati puterii. Cauzele comune ale revolutiilor din aceste tari au fost coruptia, regimurile autoritare aflate la conducere, inflatia, somajul crescut, saracirea populatiei. Manifestatii impresionante au fost la Cairo, in Piata Tahrir, iar cerintele nu au fost de natura religioasa, nu s-au scandat slogane antiisraeliene sau antioccidentale. Cerintele demonstrantilor au fost pentru alegeri libere, libertate de exprimare, respingerea autoritarismului si a coruptiei. 

Am cumpanit mult timp daca este oportun sa mergem intr-o vacanta pe cont propriu sau daca este mai sigur sa alegem un tur organizat de catre o agentie de turism. Din pacate, chiar si inainte de 2010 reteaua terorista al-Qaeda a zdruncinat turismul din Egipt – in 2005 au fost o serie de atentate in Sharm el-Sheikh, perla turismului egiptean; in 2006 au atacat in statiunea Dahab; in 2009 au fost explozii cu bombe in faimosul bazar Khan el-Khalili din Cairo, un loc unde ajung, probabil, cam toti turistii in trecere prin capitala tarii. Mai rau de atat, ISIS s-a instalat in nordul Peninsulei Sinai inca din noiembrie 2014 si de acolo isi coordoneaza atacurile. Acum, in zilele acestea cand am inceput povestea calatoriei in Egipt, m-a cutremurat sa aud despre cele doua atacuri cu bombe din doua biserici crestine, in Tanta si Alexandria, chiar in timpul slujbei din Duminica Floriilor. Este trist si dureros cum folosesc unii “oameni” religia pentru a-si ucide semenii, in numele unui Dumnezeu care, de fapt, spune sa ne iubim si sa ne ajutam unii pe ceilalti! Si astea se intampla intr-o tara unde este foarte multa politie pe strazi si la obiectivele turistice si unde am vazut blindate si alte vehicule militare pe șosele, iar filtrele de politie au fost destul de dese pe drumurile pe care am circulat.

Stiam ca este o tara unde calatoria implica un anumit grad de risc – pe de o parte. Pe de alta parte, am fi preferat sa ne organizam singuri si sa nu depindem de programul unui grup. Nici nu suntem genul de turisti care sa stea intr-un resort, ci ne place sa vizitam cat mai multe locuri. Si nu concepeam sa merg in Egipt si sa nu ajung pe valea Nilului, la mormintele faraonilor si la cat mai multe dintre templele incredibil de frumoase. Intamplator, intr-un week-end al anului trecut, sotul meu a dat peste o oferta care ne cam satisfacea dorintele: vedeam Alexandria, vizitam Cairo cu piramidele, cartierul coptic si exceptionalul Muzeu de Egiptologie, apoi mergeam catre Aswan de unde incepea o croaziera de trei zile pe Nil, in timpul careia faceam opriri pentru vizite la temple, in Valea Regilor si Valea Reginelor, apoi, incet, ieseam din atmosfera plina de istorie si mister a Egiptului Antic si reveneam la vremurile prezente, in Hurghada si din nou Cairo si acasa.

Stiu ca pierdeam timpul la tv cand am auzit o voce care m-a intrebat: “Vrei sa mergem anul viitor in martie in Egipt?” O fractiune de secunda mi-a trecut prin cap ca auzul imi joaca feste. Sau ca sotul meu glumeste – dar, totusi, stiu ca nu putea glumi cu un subiect atat de serios precum calatoria mult-visata cu care-l bateam la cap de cativa ani. Asa ca am raspuns scurt: “Da!”…. ca sa nu poata da inapoi! Daca ne puteam lua sau nu concediu in perioada aceea a fost un amanunt complet neimportant. Asa am ajuns noi, doi calatori rebeli si independenti, sa mergem in vacanta cu o agenție de turism. Si va spun acum, la inceput: nu regretam nici o clipa alegerea facuta. Programul a fost solicitant, dar pe gustul nostru, a fost foarte bine structurat si am avut sansa unui ghid de exceptie si dedicat profesiei: dl Sorin Voinea – o enciclopedie de informatii si detalii despre Egipt, un om care ne-a prezentat cu foarte multe amanunte toate obiectivele din program, toate locurile prin care am trecut, toate povestile ascunse in basoreliefurile sau picturile murale care decoreaza minunatiile de temple si mormintele faraonilor. Pentru ca arta Egiptului Antic ascunde foarte multe simboluri si este prea putin daca spunem doar ca “este frumoasa”, de fapt trebuie deslusita, decodificata, tradusa, inteleasa la nivelul de acum.

[fb_button]