Magdeburg e o destinație ofertantă în orice anotimp. Cartea sa de vizită îl recomandă ca fiind deținătorul unor recorduri mondiale. Știați că aici se află cel mai lung apeduct? Sau cea mai înaltă construcție din lemn? E capitala landului Sachsen-Anhalt, e cel mai vechi oraș german al fostei RDG și un important punct comercial. E atractiv în orice anotimp.
Am avut șansa să îl vizitez mai demult, însă n-aș spune niciodată ,,nu” în fața unei reveniri. Orașul se întinde pe malurile Elbei, fiind unul dintre cele mai ,,verzi” orașe din țară.
Istoria sa e tributară a doi mari Otto, care i-au pecetluit existența. Numele primului împărat al Sfântului Imperiu Roman, Otto I, supranumit „cel Mare” e legat de întemeierea orașului. O statuie de-a sa e expusă în piața din fața Primăriei. Cel de-al doilea, Otto von Guericke, e cel care l-a amplasat pe harta mondială a descoperirilor științifice.
În mai multe locuri din oraș sunt amplasate replici ale celebrelor ,,emisfere”. Originar din Magdeburg, Otto von Guericke a fost primar al burgului și reputat om de știință. Lui i se atribuie descoperirea vidului.
Pentru a demonstra spectaculos teoria fizică descoperită, a apelat la două semisfere de cupru, etanșeizate în prealabil. Provocarea sa a fost ca acestea să fie separate, opt perechi de cai trăgând în direcții opuse. A fost imposibil, până în momentul în care s-a permis pătrunderea aerului, egalizând presiunea din interiorul sferelor cu cea exterioară. Din acel moment, separarea a devenit o formalitate.
În centrul orașului e amplasată o statuie numită Magdeburger Halbkugeln, care reproduce experimentul, însă cu doi cai. La ,,Festivalul luminilor”, în plină desfășurare în apropierea Domului, am regăsit aceleași semisfere recreate din mii de beculețe.
Magdeburg se remarcă și în domeniul juridic. ,,Legea Magdeburg” a fost concepută aici în secolul al XIII lea. Sute de ani a conferit orașelor dreptul la autoguvernare, fiind un element important în sistemele de drept internațional.
Magdeburg e supranumit și ,,orașul celor 123 de poduri”. Poate că numărul e ușor exagerat, or fi fost contabilizate și punțile și podețele. Unul dintre ele, ,,Magdeburg Lift Bridge” însă, are o istorie interesantă.
A fost inaugurat în 1948. Era folosit la transportul feroviar al mărfurilor. Funcționa ca un ,,pod ascensor”, fiind dotat cu un mecanism care permitea navelor să treacă pe sub el. În timp, nu a mai corespuns din punct de vedere tehnic, nu dădea suficientă înălțime ambarcațiunilor tot mai moderne. Pierzându-și funcționalitatea, în 1998 a fost închis. Planurile urbanistice propuneau desființarea sa.
O acțiune civică a mobilizat comunitatea, încercându-se salvarea lui. Podeaua din lemn și alte componente pot fi achiziționate simbolic contra unei sume modice. Astfel, pot fi acoperite lucrările de mentenanță. ,,Patronilor” li se inscripționează numele sau li se montează o plăcuță metalică. Din loc în loc apar lăcățelele îndrăgostiților care își ferecă simbolic iubirea. Sper să nu aibă soarta lacătelor, care în timp se predau ruginii.
Vara, aici se organizează petreceri, concerte sau se închiriază pentru evenimente private. Podul din oțel are o lungime de 220 m, poate fi traversat pietonal și oferă imagini spectaculoase cu Domul sau cu albia Elbei. E un exemplu pozitiv despre cum coeziunea de grup poate pune stavilă excesului de zel. În acest mod, o comunitate și-a putut conserva amintirile, conferind podului o altă utilitate.
Malurile Elbei sunt amenajate ca parcuri. E o plăcere să ieși la plimbare. Există zonă pietonală, pistă de alergare, pistă de biciclete. Restaurantele, cafenelele și berăriile vin cu o ofertă pentru toate gusturile și toate buzunarele.
Podul de apă din Magdeburg
Apeductul de la Magdeburg reprezintă o capodoperă inginerească. În trecut, pentru navigarea canalelor Elba – Havel și Mittelland se făcea un ocol de 12 kilometri, însă buna funcționare depindea de o serie de factori, cum ar fi debitul apei sau ecluzele.
Din 2003 se dă în folosință apeductul, un proiect gândit cu mult timp în urmă și realizat în șase ani. Structura este uimitoare, am avut ocazia să o admir într-o vizită estivală.
Cartea sa de vizită sună impresionant: 918 metri și titulatura de ,,cel mai lung apeduct navigabil din lume”; lățimea canalului e de 34 de metri; investiția guvernamentală a fost de 500 de milioane de euro; 228 metri e întinderea peste apă; 690 m e structura terestră; adâncimea e de 4,25 m permite circulația navelor și șlepurilor de până la 106 m; la construcție s-au folosit 24.000 de tone de oțel și 68.000 de metri cubi de beton.
Construcția podului-canal a fost de bun augur pentru economie, consolidându-i orașului Magdeburg poziția strategică și accesul la porturile de pe Rhin.
,,Cetatea verde”
,,Citadela verde” este un ansamblu urbanistic din centru, proiectat de Friedensreich Hundertwasser, inaugurat în 2005. În Viena am avut ocazia să admir lucrările sale.
Proiectul rezidențial din Magdeburg include 55 de locuințe, birouri, o grădiniță, cafenele, galerii de artă, un hotel cu 41 de camere, magazine de suveniruri, curți interioare spectaculoase.
Elementele naturale se îmbină armonios cu cele arhitecturale. Acoperișul e verde. Geamurile sunt toate diferite, nu există două identice. Coloane colorate, arcade, mozaicuri spectaculoase, zeci de căsuțe de păsărele, culoarea roz a fațadelor, elemente care fac vizita de neuitat.
Întreg conceptul e tributar liniilor curbe, total diferit de un edificiu clasic, în care unghiurile drepte primează. Balcoanele sunt construite în jurul trunchiurilor unor arbori. Totul e foarte colorat și îți dă impresia că întreaga clădire dansează. Dacă n-ai ști că e vorba de semnătura lui Hundertwasser, te-ai putea întreba dacă n-ai băut prea mult în Târgul de Crăciun.
Dincolo de abordarea tehnică, Hundertwasser este un artist. Prin excentricitatea, viziunea, iubirea pentru formele naturale, liniile curbe, simt că se apropie oarecum de genialitatea lui Gaudi. Complexul Grüne Zitadelle e moștenirea arhitecturală pe care Hundertwasser o lasă orașului Magdeburg.
Domul din Magdeburg
Catedrala din Magdeburg este cea mai veche catedrală gotică din Germania. A fost înălțată în secolul al XIII-lea, pe un alt locaș de cult fondat în 937 de Otto I. Acesta e înmormântat aici, alături de soția sa, Edith.
Catedrala din Magdeburg este o biserică evanghelică luterană, fiind cea mai mare biserică din estul Germaniei și cel mai important edificiu al Bisericii Evanghelice din Germania Centrală. Adăpostește importante lucrări de artă, amvon de alabastru, fresce, coloane antice…
Cele două turnuri se ridică la 100 de metri. Unul e prevăzut cu o platformă de belvedere, la care se ajunge urcând 433 de trepte. O dantelărie în piatră care a supraviețuit efectelor devastatoare ale ,,Războiului de 30 de ani” și ale bombardamentelor din cel de-al Doilea Război Mondial, care aproape au ras de pe fața pământului Magdeburgul.
În fața Domului era reprodusă scena biblică a Nașterii Domnului, iar în piață era ,,Festivalul luminilor”.
Târgul de Crăciun
Amplasat în centrul orașului, în fața Primăriei, târgul de Crăciun din Magdeburg încânta prin culoare, decoruri și serviciile oferite. Pe baza certificatului verde am primit o brățară de acces în toate zonele de la târg. Existau mai multe secțiuni: partea meșteșugărească și de hand made, partea culinară sau partea comercială.
Toate tarabele care vindeau vin fiert aveau paharele branduite cu logo-ul orașului. Prețul unei căni era de 5 euro, însă 1,5 erau recuperați în momentul în care se preda cana golită. Cănile puteau fi lăsate oriunde, nu neapărat în locul din care s-au achiziționat.
La cină am ales celebrii wursti nemțești serviți în chiflă. Prețul era tot 5 euro. ,,Bratwurst” e varianta deschisă la culoare, iar conținutul e carnea de porc sau porc amestecat cu vită. Există peste 40 de sortimente de wurști. Prima atestare documentară despre acest fel de mâncare apreciat de germani e din 1313, la Nurenberg.
Clădirea Primăriei oferea fundalul perfect pentru proiecțiile ghirlandelor luminoase ce înfrumusețeau căsuțele din lemn. Construită în stil renascentist, Primăria găzduiește întâlnirile Consiliului Local de peste 1000 de ani. Balconul Primăriei servea drept scenă pe durata Târgului de Crăciun, spre încântarea vizitatorilor.
Am regăsit scene din cele mai cunoscute basme ale fraților Grimm, reproduse în târg. A fost un exercițiu să identificăm poveștile din care au fost împrumutate: ,,Albă ca Zăpada”, ,,Scufița Roșie”, ,,Cenușăreasa”, ,,Muzicanții din Bremen”, ,,Croitorașul cel Viteaz”. Se puteau audia poveștile, apăsând pe un buton. Însă doar în germană. Cât de tristă ar fi fost copilăria noastră fără poveștile fraților Grimm! Și cum reușesc, încă, să însenineze copilăria atâtor generații, chiar și la două secole distanță!
La târgul de Crăciun ne-am încheiat serile și nu ne-am plictisit deloc. Ora de închidere era 21. Supermarketurile se închideau la 20, iar magazinele la 18.
,,Turnul Mileniului” sau ,,Turnul invențiilor”
Obiectivul meu preferat se află în Elbauen Park, însă nu e deschis în sezonul rece. Dacă ajungeți în alt anotimp, faceți tot posibilul să îl vizitați.
În cinstea trecerii în mileniul III, pe o fostă rampă de gunoi, a fost amenajat un parc imens. Se întinde pe 100 de hectare, e prevăzut cu un trenuleț, lac, boburi pe șine, cafenele, locuri de relaxare sau de divertisment.
Aici se poate vizita ,,Millenium Tower”, cea mai înaltă construcție din lemn din lume, având o înălțime de 60 de metri. Turnul adăpostește 250 dintre cele mai importante descoperiri ale omenirii din ultimii 6000 de ani.
Acolo, având posibilitatea de a acționa mecanisme, de a fi martor la unele experimente, mi s-a părut că fizica ar fi putut să nu rămână ,,chineză”, chiar și pentru un elev cum am fost eu, total netalentat pe partea ,,reală”.
Magdeburg, orașul de pe malul Elbei, oferă surprize în orice anotimp. Dacă vă propuneți o vizită în Germania, merită un loc de cinste pe lista oricărui turist.
