Go52 sau pe numele lui adevarat “52 Experiențe de viață carpatice: reinventarea culturilor de muncă tradiționale ” implementat în cadrul Programului de cooperare transfrontalieră ENI Ungaria-Slovacia-România-Ucraina 2014-2020 și co – finanțat de Uniunea Europeană, este un proiect care urmărește să unească purtătorii patrimoniului cultural viu din regiunile carpate din patru țări: Romania, Ungaria, Slovacia si Ukraina.
Fondatorii comunității sunt Asociația Turistică din Regiunea Ivano-Frankivsk (Ucraina), Camera de Comerț Satu Mare (România), Asociatia de Turism a Regiunii Košice (Slovacia) și Asociația Turistică ABA (Ungaria).
Proiectul a fost inceput in 2019 si ar fi trebuit sa dureze 2 ani, timp in care si-a propus sa stimuleze vizitarea zonelor transfrontaliere dintre cele 4 tari si sa imbunatateasca astfel viata localnicilor din aceste locuri, facand din acestia participanti activi la proiect printr-o metoda absolut inedita: renasterea vechilor mestesuguri cu care localnicii au crescut.
S-a incercat astfel crearea a 52 de rute turistice in zonele respective, cate 13 pentru fiecare tara, prin care se pot valorifica oportunitatile antreprenoriale ale populatiei locale
Realitatea insa a fost destul de necrutatoare astfel incat pandemia a limitat la maximum circulatia pe zona transfrontaliera iar recentul razboi din Ucraina a adaugat restrictii si mai ales temeri si mai mari.
Se intampla insa ca oameni cu suflet, care chiar isi doresc ca regiunea romaneasca mentionata sa se dezvolte turistic, sa fi facut un efort sa gandeasca si sa propuna rutele din partea Romaniei si sa incerce sa le implementeze de sine statator. Cand vor veni vremuri mai linistite si mai limpezi, rutele romanesti se pot conexa usor cu restul programului.
Curioasa din fire, am acceptat sa fac parte dintr-o faza a acestui program si sa descopar putin zona Satu- Mare, Oas, Maramures, unde chiar nu pusesem piciorul niciodata si imi doream de multa vreme sa ajung.
Nu stiu a va spune precis ce mi-a placut mai mult: locurile pe care le-am vazut- absolut minunate, va jur!- sau viziunea pe care au propus-o cei implicati in proiectul Go52 si care mi-a adus aminte de atat de multe lucruri din copilarie!
De ce spun asta? Pentru ca proiectul- si-a propus si a si reusit!- sa conexexe locurile cu oamenii prin readucerea la viata a vechilor mestesuguri care faceau parte din viata cotidiana a locuitorilor din satele zonei si nu numai!
La care au adaugat o idee absolut brilianta, aceea de safeguard al traditiilor populare!
Ce este un safeguard? Ei bine, nu va ganditi la cine stie ce chestie complicata ci imaginati-va doar un om al locurilor, care este pasionat de a cerceta trecutul si folclorul si de a nu lasa sa moara ce are autentic satul romanesc.
Am avut onoarea, bucuria, norocul si placerea de a intalni o parte din acesti safeguards care au facut ca experienta in aceaste zone sa fie desavarsita!
Mariuca Verdes este profesoara, artist popular, militanta ong exceptionala, organizator de evenimente si om de pus la rana. Portile caselor din Calinesti se deschid ca prin magie cand ea este in preajma, iar “gazdoiaiele” ei prind a tese si a face placinte cat ai clipi.
Iar cand vine vorba despre bisericuta din Calinesti, Mariuca pleaca cu smerenie privirea si incepe a povesti..Nu te-ai mai da dus, atata de fain graieste safeguardul, facandu-te sa intelegi ca plus valoarea pe care o aduce ea locurilor dragi este incomensurabila!
Mihaela Grigorean este profesoara si doctor in filozofie, una dintre inimile si energiile vii ale locurilor.
Intalnirea cu ea si povestile despre portile maramuresene, despre clopuri si vizita la moara lui nea Vasalie din Camarzana au facut ca ziua sa treaca fara sa imi dau seama si sa ma trezesc doar cand am gustat din apa salcie a izvorului din Bixad!
Marius Kis este mester la cuptoarele dacice dar si castelan- pazitor de traditii a castelului Lonyai din Mediesu Aurit.
Povestile lui despre ce se intampla pe la castel si cat de zbuciumata a fost istoria acestuia se impletesc cu speranta ca, vreodata, aceasta bijuterie arhitecturala va fi restaurata!
Silviu Zetea, creatorul unui brand cu totul special s-a dovedit a fi nu numai un safeguard de exceptie dar si un om de afaceri in pas cu vremurile.
Palincia lui Zetea, unde palinca este facuta doar prin metode traditionale imbunatatile de insusi maestrul palincar, este dovada vie vechile mestesuguri pot fi duse pana la rang de afaceri premium!
Zana plantelor, pe numele ei adevarat Ioana Vasvari, este un altfel de safeguard: unul delicat, care traieste intr-o ferma superba si se ocupa cu prelucrarea traditionala a plantelor.
Zeci de arome si gusturi, buchetele si o stare de liniste totala vei gasi la Seva-Sana, manufactura sanatatii, locul unde Ioana te invaluie in zambet si te aseaza la masa ei . Cu ce te omeneste? Hm, hm…greu de povestit, trebuie doar sa vezi! Atat doar zic: nu iti mai vine sa pleci!
Domnia sa Stefan Berci este safeguardul care pazeste cu strasnicie povestile cetatii din Ardud. Dupa ce ne-a asteptat vreo doua ceasuri, din cauza Ioanei, care ne-a incantat cu bunatatile ei, domnul Berci s-a pus la vorba despre cetate. Nicicand nu am vazut in tara asta o asemenea frumusete de renovare a unui edificiu istoric.
Si nu numai atat, dar ne-a dus si intr-una dintre pivnitile refacute ale cetatii, care sunt absolut uluitoare si care cred ca vor fi in curand un mare punct de atractie a zonei si un loc unde se vor dezvolta o multime de activitati culturale absolut inedite! Ma-nclin in fata cunostintelor si a abilitatilor de comunicare ale domnului Berci!
In Satu Mare l-am intalnit pe Felician Pop, care stia tot ce misca de secole in acest oras si nea dezvaluit, la pas, cate lucruri interesante poate avea un loc unde nu te astepti sa gasesti mare lucru.
Adaug in pleiada de “pazitori ai traditiilor” pe care i-am intalnit in acest extraordinat periplu pe Nelu Stirb, care ne-a insotit intr-un tur de-a dreptul exceptional la Muzeul Satului Maramuresean din Sighet, pe Anica Mare, mama papusilor de la Muzeul Tarii Oasului, pe Geza Olarul care insufleteste lutul, pe Leval Jozsef, cel mai bun mester curelar ramas in Satu Mare si pe artizanii vinului de la crama Nachbil, care dincolo de o afacere, transmit generatiilor viitoare mestesugul facerii vinului prin metode traditionale, obtinand produse din categoria bio.
Desigur ca nu am putut cuprinde in cateva zile toate traseele pe care le propune proiectul Go52. Dar deschiderea pe care mi-a oferit-o acest proiect este sufiecienta pentru a dori sa vad si sa cercetez mai mult, mai in profunzime acesta zona a tarii.
Si sa ma bucur de frumusetea si zambetul oamenilor, de darnicia si omenia lor si de vorbele de duh pe care ti le spun la un paharel de palinca cu care te cinstesc odata ce le-ai trecut pragul.
Si poate, sa ma determine sa ma reintorc spre destinatiile romanesti autentice si sa imi fie drag sa fiu turist in tara mea!
Urmareste mereu pagina noastra de Facebook pentru a fi la curent cu toate noutatile care se intampla in lumea calatoriilor! Sa calatorim mai mult, mai ieftin, mai bine!
