Guimaraes, locul unde s-a născut Portugalia

Cum ajungi         Ce vizitezi         Despre oraș          Palatul Ducilor          Castelo de Guimaraes  

Guimaraes (prima capitală a Portugaliei) este un oraș cu un trecut glorios, a cărui istorie este legată de fondarea identității naționale portugheze și a limbii portugheze în secolul al XII-lea. “Locul unde s-a născut Portugalia” a reușit să păstreze perfect trecutul său ilustru (locul de nastere al lui Afonso Henriques, primul rege al Portugaliei, născut aici în 1110 și care a început tot de aici ofensiva de recucerire a țării împotriva maurilor) orasul având avut un rol foarte important in batalia care a stat la baza fondarii regatului Portugaliei.

Un oraș portughez (districtul Braga, regiunea de Nord) cu aproximativ 52.000 de locuitori, care te introduce într-o poveste medievală, oferindu-ți o senzație incredibil de plăcută. Recunosc ca în momentul în care planificam traseul în Portugalia, Guimaraes nu îmi spunea mai nimic. Singurul lucru la care mă ducea gândul era echipa de fotbal cu același nume care jucase cu una dintre echipele româneși in urmă cu câțiva ani.

Cum ajungi  

Cum se ajunge din Porto? Poți cumpăra biletul de tren de la automatele din gară la aproximativ 3 euro / persoană / sens sau de la controlor în tren la un tarif cu 40% mai mare. Șmecheria este însa un așa numit Turist TravelCard care se găsește de vânzare la gara centrală din Porto (Bento). Cardul oferă călătorii nelimitate pentru 1 sau 3 zile (24 sau 72 de ore), pe liniile Aveiro, Braga, Guimaraes și Marco, toate pentru doar 7,00 € (1 zi) sau 15.00 € (3 zile). Trenurile noi, curate și nu foarte aglomerate, circulă cam din oră în oră iar programul ți traseul poate fi verificat / descărcat online aici. Este nevoie de 1 oră și 15 minute (tren direct), ceea ce înseamnă că în jurul orei 08:40 eram deja în Guimaraes. Prima imagine a fost… dezamagitoare dar… am zis cș merită să-i dăm o șansă dacă tot am ajuns aici… De la gară spre centru distanța este mică, astfel în 5-10 minute am fost în inima orașului! Exista autobuze locale dar pentru partea turistică a orașului nu ai nevoie de așa ceva. Dacă totuși ești mai comod, vei plăti pentru un bilet achiziționat direct de la șofer 1,4 euro.

Despre oras

Și pentru ca plecasem din Porto aproape cu noaptea în cap, am decis să ne așezăm la o cafea și un mic dejun rapid. Mărturisesc că a fost cea mai buna cafea și cele mai bune produse de patiserie din zona de nord a Portugaliei!!! Vă recomandăm acest loc, dacă vreodată ați ajuns de Guimaraes. Se numește “Nova Camir” și este situat în piața centrală a orașului. Prețul cafelelor și produselor de patiserie: 6 euro.

Guimaraes are un impresionant centru istoric, cu un design în formă de labirint, cu străzi înguste și piețe pitorești înconjurate de clădiri medievale. Întreg centrul medieval a fost declarat de UNESCO ca Zonă Protejată din 2001 și a fost inclus în lista proprietăților Patrimoniului Mondial. Guimaraes a fost Capitala Europeană a culturii în 2012 și asta se vede încă pe străzi, în diverse spații culturale sau pe unele fațade.

Străzile cartierului medieval sunt pline de șarm și vă veți bucura să descoperiți colțurile pline de farmec, case si biserici încântătoare. Dacă doriți să vă trageți sufletul, opriți-vă în piața principală plină de viață Largo da Oliveira, locul perfect pentru a vă bucura de o atmosfera minunată.

In plus, Guimaraes are de asemenea, muzee interesante, piațete pline cu cafenele cu o atmosferă de excepție (știu că mă repet dar nu mă pot stăpanii), restaurante bune, prețuri mai mult decât civilizate și destul de mulți turiști. Fiind un oraș universitar, studenții îi furnizează de asemenea o vibrație aparte, in special pe perioada “Festas de Cidade și Gualterianas”, sărbătoare care are loc din anul 1452 (sunt organizate dansuri populare, concerte rock, focuri de artificii, parade și chiar coride).

Pe parcursul lunii iunie, târgul medieval “Feira Afonsina” aduce o atmosferă specială în oraș, în timp ce în luna noiembrie are loc un festival de jazz care dureaza trei săptamani fiind unul dintre cele mai importante evenimente de profil.

Palatul Ducilor

Guimaraes este, în opinia mea cel mai frumos loc din nordul Portugaliei. Din partea de sus a orașului, Castelul domina orizontul cu imensul său Turn. Pe lângă castel găsim capela San Miguel și Palatul Ducilor de Braganca. Intrarea pentru a vedea castelul, palatul și biserica costă 8,50 euro, iar orarul de vizitare este 09:00 – 18:00, ultima intrare fiind la ora 17:30.

Construcția fostei  reședințe a primilor duci de Braganza a fost inițiată între anii 1420 și 1422 de către Alfonso de Barcelos (fiul nelegitim al lui Ioan I al Portugaliei). Copiii săi au locuit aici până când s-au mutat la Vila Vicosa. Palatul a început să se deterioreze de prin sec. XVI, ajungând într-un stadiu de distrugere aproape totala în sec. XIX când locitorii orașului foloseau piatra din ziduri pentru diverse nevoi. Prima restaurare a avut loc in jurul anului 1910 când a și fost clasificat ca monument oficial iar una mai serioasă în jurul anilor 1940.

În 24 iunie 1959, la exact 831 de ani de la bătălia de la S. Mamede, palatul a fost deschis publicului în toată măreția sa. Acum, se prezintă ca un palat cetate minunat care te duce cu gândul la castelele franceze de pe Valea Loarei.

Palatul este  de asemenea, un muzeu în care găsiți mobilier antic, paturi, arme, ceramică, porțelan chinezesc, covoare persane, covoare, tacâmuri, tablouri, sculpturi sau coșuri de fum. Ca și concluzie, în structura sa actuală găsiți Muzeul, o aripă (fațada principală, etajul al doilea) pentru diversele inițiative culturale, săli de expoziții temporare și camere care sunt dedicate serviciilor educaționale. Toate acestea urmăresc să deschidă și să însuflețească un spațiu care nu se dorește altceva decât un centru al comunității locale.

Castelo de Guimaraes

De la Palatul Ducilor ne-am îndreptat spre Castelo de Guimaraes (cunoscut de asemenea și sub numele de Castelo de Sao Manede), situat în partea cea mai înaltă a muntelui considerat sacru de către portughezi. Prezența castelului este un amestec de legendă, poezie și eroism care înconjoară principiile istoriei naționale: în acest loc s-a stabilit și dezvoltat viitorul Portugaliei.

Castelul original, inițial construită din lemn și pământ, a fost fondat de contesa Mumadona Dias, în jurul anului 968. La acea vreme, orașul Guimaraes a fost râvnit de normanzil dar era supus și unei presiuni arabe puternice. Din acest motiv, Mumadona Dias a comandat o cetate, cu scopul de a proteja orașul și comunitatea mare de călugări care locuia în zonă (mănăstirea San Mamede).

Astfel a apărut în prima sa formă Castelul Guimaraes în secolul X. În secolul XII se formează și se consolidează tărâmul Portugaliei – până atunci depindea de ”Regatul de Leon” care ocupa nord-estul Peninsulei Iberice, între râurile Tajo și Mino. În acel moment ajung în Guimaraes conții Henrique de Borgona și Teresa de Leon (Contele Henrique primește din partea socrului său, Afonso VI de Leon, guvernarea provinciei). Acum încep lucrările de mărire și restaurare a castelului, pentru a-l converti în fortăreața de nepătruns pe care îl vedem în zilele noastre, fortăreață dominat de către turnul de onoare patrulater, situat în mijlocul celor 4 turnuri din colțurile castelului.

Mai mult, cum conți și-au stabilit reședința oficială în castel, legenda ne spune că mai târziu, în castel s-a născut Afonso Henriques, cunoscut în istorie ca Afonso I, primul rege al Portugaliei. Ca peste tot există istorici care sunțin altceva așa că nu e de mirare că unele voci spun că locul nașterii este de fapt în orașul Viseu.

De-a lungul istoriei, castelul a fost scenariu numeroaselor conflicte monarhice. Până la finele secolului XIV, castelul a fost martorul luptelor eroice pentru a apăra integritatea tânărului regat. Una dintre cele mai importante este ”Batalia de Sao Mamede” care a însemnat independența Portugaliei față de Regatul de Leon în anul 1128. Castelul din Guimaraes este cunoscut și sub numele de Castelul Fondării sau Castelul San Mamede.

Odată cu noile timpuri, tehnici de luptă și chiar arme, Castelul din Guimaraes, ca multe altele, și-a cunoscut începutul sfârșitului perioadei de glorie. Abandonat în trecerea anilor și a oamenilor, a fost atent restaurat în prima jumătate a secolului XX, recuperându-și măreția și frumusețea originală. Se poate merge de jur împrejurul lui, până ajungeți în zona turnului de onoare (la o înălțime de 28 de metri) unde vă puteți recrea cu o panorama superbă, unde puteți avea orașul la picioarele voastre. Castelul a fost ales ca una dintre cele șapte minuni ale Portigaliei. Oficial, intrarea este inclusă în biletul de intrare achiziționat la Palatul Ducal. Cert este că la intrarea în castel nu te întreabă nimeni nimic…

Ceea ce mi-a placut cel mai mult, este că în zilele noastre – unde copiii sunt mai experți în tehnologie decât noi – castelul are organizate diferite activități pentru cei mici. Astfel, cei ajunși aici în grupuri organizate de către școli sau grădinițe, au posibilitatea să iși învețe istoria țării prin intermediul jocurilor… medievale și nu numai. Animatori costumați în cavaleri sau domnițe, prinți și prințese, meșteșugari și târgoveți sunt la dispoziția acestor grupuri cât e ziua de lungă. Nu are sens să vă spun cât de distractiv li se părea lor totul iar mie cât de inteligentă și interesantă toată această abordare!

La poalele castelului, între palat și castel, găsim Biserica San Miguel (Biserica Sao Miguel de Castelo), o mica capela romanica din secolul al XII-lea stă. Această biserică ar fi fost construită în secolul al XII-lea de către contele D. Henrique (Henry de Burgundia).

La fel ca și restul complexului este perfect integrată în vegetația parcului. Puține lucruri sunt în interior, dar iese în evidență o cristelniță în care, unele voci spun că a fost botezat D. Alfonso Henriques, primul rege al Portugaliei.Aparținând stitului romanic de dimensiuni reduse, această biserică ne impresionează prin simplitatea ei. În interiorul ei găsim pietrele călcate de războinicii vremurilor și a celor care au participat la fondarea Portugaliei ca un regat independent. La începutul secolului XIX, biserica era în ruină, fiind restaurată de 2 ori: o dată în 1874 și în 1940. Din 1910 este clasificată ca Monument Național.

Alte locuri de vizitat

Ce mai puteți vizita în oraș? Piața Sao Tiago (Placa Sao Tiago), Gradinele Palatului Vila Flor, Biserica Nossa Senhora da Oliveira, Biserica Sao Francisco, Muzeul Alberto Sampaio (expune o colecție magnifică de artă bisericească și galerii religioase), Muzeul Martin Sarmeno (aceasta este muzeul principal în ceea ce privește cultura celtică în Portugalia, unul dintre cele mai importante muzee din Europa cu această tematică), Muzeul Mânăstirii Sfântului Antonio de Capuchos (vă puteți plimba prin curtile și coridoarele mănăstirii care datează din secolul al XVIII-lea), Muzeul Culturii Celtice (acesta este primul muzeu dedicat culturii celtice existente în nord-vestul peninsular) sau Biserica Sao Gualter sunt unele dintre locurile care nu trebuiesc uitate în cazul în care ajungeți în Guimaraes.

“Piața/ Praça de Sao Tiago” este situată în plin centrul istoric al orașului.

După cum povestește legenda, o imagine a Fecioarei Maria a fost dusă în Guimaraes de către apostolul Sao Tiago și asezată într-un templu, care cu trecerea timpului a ajuns să se numeasca Praca de Santiago. Aceasta piață încă își conserva aspectul medieval, iar în ea găseam o mică capelă din secolul XVII dedicată Sfântului Santiago, dar din păcate a fost demolată la finele secolului XIX.

În afara orașului este Monte de Pena (se poate ajunge cu telefericul sau cu mașina), care oferă o vedere panoramică asupra întregii zone și biserica Santuario da Penha.

Noi nu am mai reușit să ajungem până acolo. Ne planificasem ca după prânz să ne îndreptăm spre Braga (ceea ce am și făcut) iar vizita la Monte de Pena presupunea cel puțin două trei ore. Ne-am interesat însă și am aflat că folosind telefericul ajungi in 10 minute la 1700 de metri deasupra orasului iar prețul biletului este de 4,10 euro. Așa că am părăsit Guimaraes cu o urmă regret dată de faptul că ne-am fi dorit să avem mai mult timp de plimbare pe străduțele pline de istorie, timp de incă o cafea si câteva ”prăjituri”…

După ce am aruncat un ochi și pe cateva meniuri, am ajuns să regretăm că nu am optat pentru o noapte de cazare aici in loc de patru in Porto: restaurantele mai draghuțe si mai ieftine, atmosfera mai degajată. hoteluri mai bune si prețuri…la jumătate! Ne și imaginam cât de romantic ar fi fost să savurăm un pahar de vin (nu musai de Porto) seara pe una dintre terase… Ei bine, vom ști ce avem de făcut la următoarea vizită iar domniile voastre vor ști de la bun început…