În căutarea lui Moș Crăciun prin Praga

„Orașul de aur”, „Acoperișul Europei”, „Orașul celor 100 de turle”’, ,,Mater urbium”, Orașul magic”, “Parisul estului”… Praga e un oraș fabulos. Se pretează pentru turismul cultural, culinar, de divertisment. E fascinantă în orice anotimp. Noi am redescoperit-o împodobită pentru întâlnirea cu Moș Crăciun.

Întinsă pe cinci coline, pe malurile fluviului Vltava, Praga este una dintre cele mai frumoase capitale ale Europei centrale. După micul dejun servit la restaurantul hotelului în care ne-am cazat, am fost transferați cu autocarul la castelul din Praga. Știam că ne așteaptă o zi în aer liber, cu mulți kilometri de parcurs la pas. Se anunțau ninsori și așa a și fost. O zi de poveste, într-un oraș de poveste.

 

Castelul din Praga, Hradčany, conform ,,Cărții recordurilor” a primit titlul de ,,cel mai mare castel medieval din lume”. Cu o suprafață de peste 70.000 mp cuprinzând piețe, străzi, palate, biserici, grădini și complexe muzeale, fără îndoială că și-a primit corect titulatura.  

Construcția sa a început în anul 870 de către Prințul Bořivoj, însă de la o simplă fortăreață din lemn și până la construcțiile impresionante de azi, poartă urme ale secolelor și conducătorilor care și-au lăsat amprenta asupra sorții acestui oraș fabulos. Secolul al XVIII lea, sub domnia Mariei Tereza a fost cel mai prosper, acest fapt reflectându-se și în dominanta clasică a arhitecturii.

Castelul a fost mereu un pol de putere, fie că vorbim de capete încoronate sau de președinți, aici s-a stabilit reședința lor oficială.

Noi am optat pentru turul mic al castelului, care vizează 8 obiective. Însă, dacă vă permite timpul, aici se poate petrece măcar o zi pe îndelete.

Dacă aveți norocul să fie și vară, veți avea dileme dacă vă aflați în grădina palatului sau într-un parc al unei capitale europene. Iar priveliștile ce se deschid asupra orașului întins la vale sunt uimitoare.

Se poate observa colina Petrin din cartierul Mala Strana, la care se poate ajunge cu funicularul sau într-o plimbare. În vârful ei e amplasat un turn de observare după modelul celui de la Paris, înalt de 63,5 m. Cu cei 318 m ai dealului pe care e amplasat, praghezii se laudă că au 1 m deasupra Turnului Eiffel. Ridicat în 1891, lângă turn e amplasat un pavilion care găzduiește un ,,Labirint al oglinzilor”, foarte îndrăgit de turiști și de copii. Vă veți convinge că titulaturile primite nu au fost deloc părtinitoare.

De la autocar, am trecut întâi pe lângă Mănăstirea Loreta, loc de pelerinaj pentru catolici. Construită în stil baroc în secolul al XVII lea, are o fațadă impresionantă și un turn cu 27 de clopote, care sună din oră în oră. Se spune că din 15 august 1695 și până azi, aceste clopote bat zilnic, din oră în oră, de la 8 dimineața până la 6 seara.

Mănăstirea e o replică a locuinței Fecioarei Maria din Loreto din Italia, locul în care ar fi adus-o îngerii din Palestina în secolul al XIII lea. Clădirea e casa tezaurului și are o colecție de cărți religioase impresionante. Din anul 1918 e sediu pentru Ministerul Afacerilor Externe, nu e deschisă pentru vizitare.

La poarta principală a castelului are loc un schimb de gardă la fiecare oră. La miezul zilei, acesta este mai ceremonios. Din cauza frigului, în ziua vizitei noastre, s-a anulat această ceremonie, spre dezamăgirea sutelor de turiști gata să imortalizeze momentul.

Poarta imensă e străjuită de două sculpturi impresionante, reproducând doi giganți în luptă. Am trecut pe lângă Galeria Castelului și fostele Grajduri Imperiale, Capela Sfintei Cruci care adăpostește Tezaurul Catedralei Sf. Vitus.

Monumentala biserică a fost ridicată începând cu 1344 în timpul domniei lui Carol al IV lea, cel căruia Praga îi datorează o perioadă înfloritoare de urbanizare și modernizare. Începută în stil gotic de arhitectul Matyáš din Arras, proiectul a fost preluat în stil renascentist și baroc de către Petr Parler, cel care poartă semnătura și pentru Podul Carol.

Abia după 600 de ani, trecând prin vitregiile vremurilor a avut loc inaugurarea acestui grandios lăcaș de cult. Aici se găsesc comori nebănuite: mormântul regelui Vaclav sanctificat după moarte, 27.000 de vitralii uimitoare, fresce, mozaicuri, statuete, Bijuteriile Coroanei, mormântul lui Carol al IV lea și al altor regi și regine.

Mormântul lui Ioan de Nepomuk a cărui statuie se află amplasată pe Podul Carol e marcat de un monument impresionant din argint, pentru care s-au folosit 1680 de kg. Tot impresionant e clopotul lui Sigismund de 16 tone. Se trage doar cu ocazii speciale, 4 persoane fiind necesare pentru această operațiune. Catedrala Sf. Vitus e una dintre cele mai mari și mai importante catedrale romano-catolice în stil renascentist/gotic din toată Europa.

Vechiul Palat, și Sala Vladislas atestă gloria de secole a Regatului Boemiei.  A fost ridicată la inițiativa lui Vladislav Iagello și era folosită pentru banchete, ceremonii de încoronare și turniruri. Tavanul e înalt și ornamentat cu nervuri inspirate din forma trunchiurilor de copaci. E opera lui Benedikt Ried.  Intrarea în sală se putea face călare. Aici e locul în care și azi președinții Cehiei își depun jurământul.

Aripa sudică adăpostește fostele birouri ale Cancelariei Boeme, unde, în 23 mai 1618 s-a produs ,,A Doua Defenestrare de la Praga”, scânteia care a dus la Războiul de Treizeci de Ani. 100 de nobili protestanți au reacționat la încoronarea lui Ferdinand al II lea de Habsburg și au aruncat de pe geam 2 guvernatori imperiali. Au supraviețuit, căderea fiindu-le amortizată de o grămadă de bălegar scoasă după un turnir și au pretins că această salvare a fost miraculoasă.

În aceeași curte se găsește Bazilica Sf. Gheorghe, ctitorită de Vratislav I în 921. E a doua biserică ca vechime din oraș și e mărturie a stilului romanic, chiar dacă în secolul al XVII lea i s-a atașat o fațadă barocă. Are două turnuri aproape gemene, intitulate Adam și Eva. Aici își duc somnul de veci regii dinastiei Premysl, dar și Sf. Ludmila, văduva prințului Borivoj și bunica lui Vaclav I, considerată a fi prima martiră creștină a Cehiei și patroana Boemiei.

Împreună cu cei din grup, deja ninși și destul de înfrigurați, am trecut pe lângă Palatul Lobkowicz și Muzeul Jucăriilor cu gândul la vinul fiert dintr-un târg de Crăciun mai mititel deschis la Palat.

Ne-am plimbat pe Aleea Aurarilor. ,,Zlatá ulička”, denumită astfel de praghezi, e o străduță îngustă pe care sunt înșiruite unsprezece căsuțe colorate, construite în stil manierist la sfârșitul secolului al XVI-lea, pentru garda imperială și familiile acestora. Mai târziu aici au locuit alchimiștii, cei care se străduiau să transforme fierul în aur la porunca regelui Rudolf al II lea, să descopere piatra filozofală sau elixirul tinereții.

Astăzi, Strada de aur este unul dintre cele mai vizitate locuri din capitala Cehiei, aici fiind amenajate galerii de artă, magazine de suveniruri, atelierele medievale reconstituite, camere de locuit. Privind încăperile foarte mici m-am dus cu gândul la trendul de azi al locuințelor și al stilului de viață minimalist din ,,tiny houses”.

De fapt, nicio invenție a zilelor noastre, doar o întoarcere în timp, când într-o încăpere de dimensiuni reduse își ducea traiul o familie întreagă. La casa cu numărul 22 a trăit din 1916-1918 Franz Kafka, cel care a luat modelul acestui palat pentru opera sa ,,Castelul”. E foarte iubit Kafka de praghezi. În oraș există șase locuri care-și atribuie apartenența urmelor sau creației kafkiene.  S-a născut la Praga la 3 iulie 1883 în familia negustorului Hermann Kafka și a Juliei Kafka (Löwy). Limba sa maternă a fost germana, ulterior învățând ceha, ebraica, italiana și franceza. Toate operele sale au fost publicate postum. Plimbarea pe Aleea Aurarilor duce cu gândul la povești.  Parcă ar fi decupate din cărțile a căror istorisiri ne adormeau în copilărie.

Următorul obiectiv al itinerariului nostru la castel a fost Turnul Daliborka, ridicat în 1494. Denumirea e legată de personajul Dalibor, un fel de haiduc al cehilor, care a fost întemnițat și condamnat la moarte pentru că a susținut o revoltă țărănească.

Așteptându-și în închisoare executarea, Dalibor a deprins tainele cântatului la vioară. Atât de bine stăpânea instrumentul, încât veneau localnici să-l asculte. Compozitorul ceh Bedrich Smetana i-a compus o operă în 1868 intitulată ,,Dalibor”.  Se spune că la castel încă mai sună vioara lui în nopțile cu lună plină.

Tot din complexul Palatului, deși la mare distanță face parte Turnul Pulberăriei sau Poarta Pulberăriei. E ridicat în secolul al XV lea în stil gotic în apropiere de Casa Municipală și face parte din porțile originale ale orașului.

Are 65 m înălțime, separă Orașul Vechi (Staré Město) de Orașul Nou (Nové Město) și odinioară funcționa ca depozit de armament. Azi e administrat de Muzeul Orășenesc din Praga, poate fi vizitat de turiști, iar de pe platforma sa de la 44 de metri se deschid priveliști impresionante. 

Castelul din Praga impresionează prin arhitectură, grandoare și importanță istorică. N-ar fi completă o vizită în orașul de pe Vltava fără o explorare a acestei zone. De altfel, anual e vizitat de peste 2 milioane de turiști. Am lăsat în urmă castelul și poveștile cu prinți și am luat-o la vale spre Podul Carol, pe strada Nerudova. Scriitorul ceh Jan Neruda a văzut lumina zilei în Malá Strana, fermecătorul cartier praghez.

Situat pe malul stâng al Vltavei, acest cartier e un labirint de străduțe medievale pietruite, fondat în 1257 de către Premyysl Otakar.

Am trecut pe lângă Ambasada României, un palat cu fațadă barocă, aflat în proprietatea statului român.  Odinioară fost Drum Regal, o plimbare pe aceste străzi vă vor purta pe lângă palate monumentale, case spațioase cu fațade purtând blazoanele medievale cu ocupațiile meșteșugarilor sau cu simboluri alchimice pline de taine ascunse.

În acest fel se puteau identifica clădirile, numerotarea caselor fiind introdusă în Praga abia în 1770, la inițiativa împărătesei Maria Tereza. Vă dau câteva exemple de clădiri: ,,La cei doi sori”, ,,Vulturul roșu”, ,,La coroana de aur”,  ,,La racul Verde”, ,,La Porumbelul alb”…

Am coborât alături de colegii mei din grup ascultând explicațiile lui Bogdan, ghidul nostru de la Agenția Expert Travel. Ba făceam poze, ba ridicam a mirare o sprânceană în fața atâtor obiective, ba căscam ochii pe unde calc. În septembrie mi-am fracturat piciorul. Am în gleznă fixate șase șuruburi și o tijă, pot să mă încalț doar cu un singur model de Skechers. Bocancii sunt prea înalți, se termină pe operație, cizmele prea rigide, singura variantă a fost asta. De aceea arăt în poze ca o piți pe pârtie, cu cușmă în cap și adidași. O alunecare pe stratul de zăpadă proaspăt așternut nu era tocmai în targetul meu, simpla vedere a unor cârje îmi face părul măciucă.

La baza Podului Carol ne-am pierdut prin magazine de suveniruri și bunătățuri culinare. N-am rezistat să gustăm o variantă îmbunătățită a ,,Tredelnik”, un fel de ,,kurtsoskalacs” umplut cu înghețată, budincă, fructe, topinguri de ciocolată, gem, bomboane… Ar fi indicat ca toate variantele mai sus menționate să fie probate pe rând.

Podul Carol reprezintă cartea de vizită a Pragăi. E un pod iconic de piatră care traversează fluviul Vltava. Pană în anul 1741, podul Carol era singurul care permitea trecerea peste Vltava, legând cartierul Mala Strana de Orașul Vechi.

Data construcției și a inaugurării acestui pod nu a fost aleasă întâmplător. Pentru a avea o soartă bună, pentru a dăinui secole de-a rândul, pe lângă detaliile tehnice și logistice, s-a apelat la numerologie. La sfatul iscusiților numerologi, regele Karol al IV-lea a stabilit ca prima piatră de temelie la podul care îi poartă numele să fie pusă la data de 9 iulie 1357, exact la ora 5:31 dimineața.

De ce? Asta pentru că înșiruirea de cifre formează ea însăși un pod.  135797531 cifrele ordonate adică anul, luna și ora, fiind aceleași și de la stânga la dreapta și invers. A fost de bun augur inițiativa. După atâta timp, podul e încă în picioare și dă semne că va sluji și generațiilor viitoare.

Traversarea podului echivalează cu vizitarea unei galerii de artă în aer liber.  Fiecare picior este decorat cu statui, contribuția secolului al XVII a faimosului sculptor Matthias Braun. Lucrările originale, pentru a fi mai bine conservate sunt adăpostite de Muzeul Național, pe pod fiind amplasate replici. 31 de statui, majoritatea reprezentând sfinți. Atmosfera de pe pod e animată de artiști stradali sau artizani care îmbie cu produsele și serviciile lor.

Am traversat podul umăr la umăr cu sute de turiști, toți cu gândul de a ajunge în centru și la Târgul de Crăciun.

Ceasul astronomic

La ora fixă ne-am alăturat mulțimii care aștepta spectacolul oferit de Ceasul  astronomic. E emblematic pentru Praga. Aparține Primăriei Vechi și poate fi explorat și pe interior, de unde se poate vedea mecanismul complex al ceasului. Situat în Orașul Vechi, turnul domină înălțimile cu cei 70 de metri ai săi. De șase secole dă ora exactă și informații complexe referitoare la fazele lunii, zodii… Cei 12 apostoli defilează deasupra cadranului superior ce indică ora, afișează poziția Soarelui și a Lunii în timp ce cadranul inferior afișează numele sfântului sărbătorit în ziua respectivă și semnele astrologice. În partea sa superioară prezintă patru figuri alegorice reprezentând: vanitatea, zgârcenia, moartea și invidia.

Conform legendei, orologiul a fost construit în 1410 de Nicolae de Kadau și renovat în jurul anului 1490 de meșterul Hanus de la Rose (Jan Ruze). Meșterului Hanus i s-ar fi scos ochii pentru a nu mai realiza vreo lucrare asemănătoare în vreun alt oraș din Europa. Ceea ce azi s-ar putea reglementa notărește în legătură cu chestiuni legate de drepturi de autor, pe vremuri se lăsa cu mutilări.  

Primăria Veche este utilizată în zilele noastre doar pentru ceremonii și evenimente deosebite. O aripă a ars într-un incendiu din 1945, în timpul ocupației germane; există amplasată o placă memorială care amintește nefericitul eveniment. Edificiul marcase centrul politic al capitalei din perioada în care regele Ioan de Luxemburg a acordat cetățenilor drept de autonomie, în 1338.

Chiar în vecinătate se află Piața Orașului Vechi, piața centrală din Praga, având o generoasă suprafață de 9000 de mp. Toate străzile converg aici, e inima orașului. Accesul în piață se face pe jos. Doar mașinile istorice care se pot închiria o străbat. Ansamblurile arhitecturale din jur sunt renovate impecabil, constituind un muzeu arhitectural viu: biserici impresionante, galerii, palate în stil baroc, restaurante, clădiri decorate în stilul art nouveau de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cafenele, magazine, muzee…

Târgul de Crăciun

În zona pietonală a orașului, e amplasat Târgul de Crăciun. E deschis din 2 decembrie până în 6 ianuarie, așa că v-au mai rămas câteva zile dacă vă decideți să fiți unul dintre cele 4 milioane de vizitatori anuali.

În târg e amplasat un brad feeric împodobit cu nu mai puțin de 100.000 de luminițe, 9000 de mp deschis 2 dec-6 ian. Aici ne-am despărțit de grup, am primit din partea ghidului două ore de rătăcit pe la standuri. Nici n-ar fi fost posibil să rămânem grupați. A fost cel mai aglomerat târg dintre toate cele vizitate. Pe o scenă era un concert de colinzi susținut de corul seniorilor din Praga. La căsuțele demne de cărți ilustrate pentru copii se găseau produse artizanale, dulciuri, mâncăruri delicioase, băuturi calde, fructe glazurate, dulciuri fel de fel.

,,Trdelnik” este un produs de patiserie nelipsit din târgul de Crăciun. Noi îl cunoaștem sub denumirea de ,, kürtöskalács”. Se pare că din Transilvania s-a și preluat rețeta. În secolul al XVIII lea, contele Josef Gvadanyi, un general maghiar stabilit în orașul ceh Skalica, a adus cu el un bucătar maghiar, mare maestru al acestui desert.

O altă delicatesă îndrăgită de cehi e ,,marlenka”, un tort inventat în Praga în 1704 de către armenianul Georgius Deodatus Damascenus, cel care a deschis primul salon de cafea din oraș. El a creat un desert cu multă miere pe care l-a numit ca pe fiica sa.  A fost foarte aglomerat. Era prima zi de târg, pe lângă turiști erau și localnici care doreau să se bucure de el. Însă toată zona centrală era foarte aglomerată.

Am vrut să ne încălzim într-un local, să încercăm un fel de mâncare tradițional și să ne bucurăm de o bere cehească. Știți că cehii sunt lideri mondiali ai consumului de bere consumat anual pe cap de locuitor? 160 de l e consumul mediu. Total neimpresionați că nu e nici măcar o bere/zi, gașca mea de acasă s-a proclamat cu muuult peste cehi. N-a fost să fie. După ce ne-am luat 4 refuzuri pe motiv că nu încăpem, cu orgoliul mototolit ne-am adăpostit la un KFC, loc în care s-a găsit loc pentru șase persoane.  

5 lucruri de evitat în Praga

 

După cele două ore alocate târgului a venit rândul plimbării cu vaporașul pe Vltava. Pentru a ajunge la debarcader am mers pe jos cam 30 de minute până în  Cartierul evreiesc Josefov. Aici au supraviețuit șase sinagogi, o primărie și un renumit cimitir, mărturie a istoriei milenare a  comunității evreiești din Boemia.

Prima comunitate evreiasca a fost atestată documentar în Praga în anul 1091. În 1255, regele Otakar al II-lea a acceptat Privilegiul Evreiesc, girând pentru prima dată protecția evreilor prin lege. În contrapartidă, evreii asigurau regelui un venit considerabil din taxele pe care le plăteau pentru negustorie și meșteșuguri. Relațiile evreilor cu autoritățile au fost o alternanță între toleranță și persecutare. Cea mai teribilă persecuție a fost cea a lui Hitler, când a făcut în rândul evreilor 80.000 de victime. Acesta a intenționat să creeze în Praga un “muzeu al rasei dispărute”, motivul pentru care sinagogile și bisericile au fost salvate de la distrugere.

Vechiul cimitir evreiesc a avut rol utilitar până în anul 1787, fiind unul dintre cele mai vechi din Europa. Cuprinde peste 12000 de pietre tombale suprapuse unele peste altele. Însă morții ajung să fie cam 200.000. Sunt îngropați în straturi suprapuse, chiar și 12 rânduri.

Croaziera pe Vltava

Am luat un vaporaș și ne-am încălzit cu toții la o poveste și o băutură inclusă în cei 15 euro, costul biletului. De pe apă e o altă modalitate de a admira frumusețea Pragăi. Era deja seară, în preajma Crăciunului, clădirile erau iluminate și împodobite festiv. A fost relaxant să schimbăm impresii cu cei din grup, să ne încălzim și să ne relaxăm în lina legănare a vaporașului. Ne mai aștepta o plimbare prin partea mai nouă a Pragăi, pe lângă alte târguri amenajate de Crăciun, cu destinație finală gara și autocarul care ne duce la hotel.

Frumusețea Pragăi e indiscutabilă. A fost sursă de inspirație pentru diverși scriitori, dar și regizori care și-au imaginat povești în decorul orașului de pe Vltava. Dintre filmele de la Hollywood filmate în Cehia aș aminti: „Van Helsing”, „Bad Company”, „Mission Impossible”, din seria Bond „Casino Royale”, “Iluzionistul”, “Previziunea” și “Hellboy” … Praga a inspirat și pe creatorii de jocuri video. Cetatea Pragăi este locul unde are loc acțiunea nivelului doi al jocului video ,,Indiana Jones and the Emperor’s Tomb”.  El este menționat, de asemenea, în jocul video ,,Assasin’s Creed IV Black Flag” ca un fișier ascuns găsit într-un computer spart de hackeri la Abstergo Entertainment.

Republica Cehă este membră a NATO din 1999 și membră a Uniunii Europene din mai 2004. Cehia este locul de naștere al renumitei mărci de mașini Skoda, care a fost fondată în 1895 în orașul Mlada Boleslav. Acest brand are o istorie de peste 100 de ani și a reușit să devină unul dintre cei mai vechi și mai mari producători de automobile din Europa.

Cehia a oferit lumii nu numai multe beri delicioase, ci și alte băuturi alcoolice. Sunt producători ai lichiorul de plante Becherovka în Karlovy Vary, stațiune celebră pentru apele sale curative.

E orașul de origine al lui Einstein, Mozart, Kepler, Kafka. Praga este un oraș milenar, în care se îmbină a stilul gotic, baroc, al renaşterii sau  cel modern. Republica Cehă a devenit una dintre cele mai vechi și mai frumoase țări din Europa. Are o istorie bogată și interesantă, arhitectură neobișnuită, care atrage turiști din toată lumea. Praga e o destinație atrăgătoare pentru city break-uri. Cehii sunt deschiși în ceea ce privește prostituția, recunoscând-o ca meserie. Industria filmelor porno e înfloritoare. Prețurile sunt mai mari decât acum 10 ani, dar mai mici decât în alte țări europene. Orașul e luat cu asalt de găști aflate la ,,petrecerea burlacilor”.

În fiecare an, popularitatea Cehiei e în creștere. În 2012 a fost vizitat de aproximativ 7 milioane de oameni, iar în 2018 de peste 20 de milioane. Praga e un oraș cu multe fațete, de care te poți reîndrăgosti la fiecare vizită. Nu i-a plăcut doar mie, mărturie am câteva impresii ale colegilor de călătorie:

,,Sunt o călătoare a recentei excursii la Bratislava-Dresda-Praga. Voi începe cu reproducerea unor replici dintr-un film vizionat recent,”???? ???????? ?????? ????????“- -Călătoriile sunt bune. Ne scot din zona de confort.

– Lasă îndrumarul. E pentru turiști.

– Sunt turistă.

– Ești călătoare.

– Care e diferența?

– Turistul vrea să scape de viață, călătorul să o trăiască.

– De ce e rău să vrei să mai scapi de viața ta?

– Nu știi cât va dura viața. De ce să o irosim pe evadări?”

 Am traversat patru țări. Acum, când încep să se sedimenteze informațiile, mă întreb ce aș recomanda să se viziteze din perspectiva mea…în Bratislava mi-a plăcut biserica Încoronării Mariei Tereza. Dresda este unul dintre cele mai frumoase orașe ale Germaniei, m-a impresionat palatul Zwinger, Galeria de Artă a Marilor Maeștri-mi-a amintit de muzeul Luvru (păstrând proporțiile), iar târgul de Crăciun din Dresda este cel mai frumos văzut de mine… Praga, ,,orașul de aur”, a fost desigur obiectivul principal al excursiei-impresionantă a fost catedrala Sf Vitus, cu vitraliile și comorile deosebite. Târgul de Crăciun a fost aglomerat, nu te puteai bucura de atmosferă. Am străbătut Praga la pas, am admirat celebrul pod Carol, celebrul turn al primăriei cu ceasul astronomic, complexul castelului, berăriile cu berea locală Pilzen, statuia ecvestra a regelui Wenceslas, Muzeul Național… Dar, dincolo de obiectivele turistice, rămâne faptul că am legat noi prietenii, am cunoscut alți călători cu poftă de călătorie și povești interesante de viață… (Aura Buju, profesor, Gherla)

Excursia a fost minunată. A fost o experiență unică pentru mine să văd atât de multe țări în mai puțin de o săptămână. A fost foarte frumos, cu arhitectura locurilor și luminițele de Crăciun. N-am de ce mă plânge. (Mihai Dragoș, 16 ani, elev)

 

Despre autor

Alina Coman
Eu sunt Alina, om cald, optimist si pozitiv. Imi cultiv in permanenta o naivitate prin care vad lumea mai mult buna decat rea, iar viata mai mult vesela decat trista. Sunt profesor de limba engleza, mama a doi copii minunati si voluntara ca vocatie. Fostul meu sot meu spune despre mine ca sunt “turistul nebun”, care trebuie pazit si supravegheat, iar datorita simtului meu de anti-orintare, tind sa-i dau dreptate. In materie de calatorii, nu am pretentii prea mari, simpul fapt ca pornesc la drum spre oriunde, imi aduce pe fata un mare zambet. Prin intermediul acestui blog mi-am regasit pasiunea din studentie pentru scris, cand, o buna perioada de timp mi-am facut banii de buzunar in calitate de colaborator al unui ziar oradean.

Descoperă și alte destinații

84,000FansLike
2,070FollowersFollow

Alătură-te comunitătii noastre!

Iți place să călătorești și consideri că locurile prin care ai trecut merită văzute și de altii? Alătura-te comunității noastre și trimite-ne impresiile tale despre lume!

Comments

LASA UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here

*