Si… am ajuns in Madurai – orasul care traieste continuu de 2500 de ani…In sfarsit! De cand ma stiu mi-am dorit sa ajung aici… Ma uitam la poze pe net si imi imaginam locul asta si iata ca dupa ceva ani am reusit !!! Here I am! Se povesteste ca Chennai este capitala statului Tamil Nadu, dar Madurai este sufletul sau. Unul dintre cele mai vechi orase din India, un oras la fel de sfant precum Varanasi, in istorie fiind considerat la fel de important ca si Roma antica.
Si cum bine ne-am obisnuit, Madurai este cunoscut sub diverse nume: City of Junction (Koodal nagaram), City of Jasmine (Malligai maanagar), Temple city (Koil maanagar), City that never sleeps (Thoonga nagaram) si City of four junctions (Naanmada koodal). Puteti sa ii spuneti cum doriti – el este si va fi in continuare acolo ca o marturie a timpului trecut si viitor, le vede si le stie pe toate!
Toti venim aici ca la un magnet sa vedem Meenakshi Amman Temple. In rest orasul este tipic indian, aglomerat, gravitand in jurul templului medieval dar emanand prosperitate si emancipare datorita industriei de IT. Templul este centrul geografic si punctul in juruia graviteaza viata de zi cu zi a localnicilor. Orasul in forma de patrat, cu o serie de strazi concentrice este conceput in asa fel incat drumul te duce – vrei nu vrei – catre templu.
Orasul a jucat, de asemenea, un rol important in miscarea de independenta indiana, aici Mahatma Gandhi a decis sa inceapa sa poarte faimoasa lui toga de lana alba, dupa ce i-a vazut pe cei ce munceau la camp.
Madurai este faimos si pentru festivalurile sale:
– Meenakshi Thirukalyanam, festivalul anual care dureaza 10 zile in perioada aprilie-mai, eveniment care atrage peste un milion de vizitatori. Va sugerez sa urmariti procesiunea:
– Jallikattu, jocul de imblanzirea a taurilor furiosi (este asemanator cu cel de la Pampalona din Spania).
Pana in Madurai am calatorit “in style” cu sofer insa de acum incolo se va arata India adevarata. Ce stiam eu cu trenuri si autobuze, yeheee lets the adventure START! Ne-am despartit de soferul nostru la Hotel Rajadhane, ne-am lasat bagajele si eram gata de explorat!!! Incotro?! Catre templu?! Era prea tarziu si prea departe dar ne-am plimbat pe strazi in dorinta de a asimila cat mai mult. Ce am vazut? Oameni, masini, motociclete, animale intr-un cuvant nebunie…
Incredibil…la oameni astia in oras inebunesti pana gasesti ceva de mancare. La ei daca nu mananci intre anumite ore gasesti doar biscuiti disponibili. E un fel de siesta mediteraneana… Pana la urma am gasit noi un fast food, dar e extrem de ciudat sa mananci asa ceva in India. A fost dragut ca patronul stia de fotbalul romanesc si ii placea de Mutu…
Mi s-a parut ciudat si inca nu am inteles nici pana in ziua de azi de ce umbla descuti se strada, si nu ma refer acum la oamenii amarati. A fost distractiv cand eram la fast foodul de care pomeneam si fumam afara (da in India nu se fumeaza nicaieri inauntru) si au venit doi motociclisti complet echipati dar desculti… ehh fiecare cu nebunia lui!
Am atatea poze incat nu stiu pe care sa le selectez. Viata de zi cu zi in Madurai, cu oamenii astia aici, un loc in care un zambet valoreaza milioane…mi.ar placea sa fie asa si acasa…sa fim si noi mai mult ca ei…
A doua zi de de dimineata, ne-am indreptat cu mic cu mare catre templu, ma rog doar 3 dintre noi, restul au preferat sa sa duca la SPA… Asa ca indesati intr-un tuc tuc, cu un sofer care mergea un pic pe contra sens si cu muzica la maxim, cu praful de rigoare din viteza micului vehicol, dusi am fost. O oprire furtunoasa la autogara sa ne interesam de bilete de autocar pentru urmatoarea destinatie, a fost ca si cum ai cauta acul in carul cu fan: nimeni nu vorbea engleza, dar radeau la noi sau de noi. Pana la urma am rezervat biletele si am inceput sa descoperim orasul.
Stiu ca este gresit sa mergi undeva cu asteptari, dar aici nu m-am putut abtine, pur si simplu anticiparea asta nu imi dadea pace. Ajungem…se vede ceva …vreau sa intru pentru ca asteptam de atata vreme…
Ajunsi la poarta de intrare, ne asezam la coada pentru lasa pantofii, ii lasam si mergem catre intrare, stam la alta coada, pentru ca aveau un filtru de control ca si in aeroport, ne despart, fetele la coada de fete, baietii la baietii. Doamnele politiste cu o privire ucigasa cauta in geanta mea in speranta unei mini bombe, dar spre dezamagirea lor …nimic, vor sa imi arunce tigarile si bricheta, nu cumva sa ii dau fos lui Shiva, si cand credeam ca am scapat…stop, halt, inapoi??!! Nu cred asa ceva!! Camera mea foto nu trebuia sa fie cu mine, deci dupa ce am stat la coada ma intorc inapoi …NU este voie cu camera foto inauntru. Si acum ce fac?! Ma intorc si paznicul doreste sa imi puna camera in gramada de papuci langa conversi mei!!! Wow! pe bune? fii serios, cum asa? fara bon fara nimic sa o las acolo si vedem noi! No way Jose, noroc ca unul dintre prieteni mei a zis ca “se sacrifica” si se duce la magazine, deci am rezolvat. Din nou la coada. De data asta rad eu la doamna de la control… imi ascund tigarile in speranta ca le voi mai gasi si gata…we are cum s-ar zice IN !
Sri Meenakshi Temple este considerat pentru Sud echivalentului Taj Mahal-ului pentru Nord, asa il vedeam si eu…dar odata intrati in templu, era o nebunie generala: foarte multi politisti cu arme (cam ciudat intr-un loc de cult sa faci ordine si discipina cu arma in mana, zic eu), clar suprapopulat, mega supravegheat, religia era dusa la un extem egal cu fanatismul.
Templul nu mi s-a parut cu nimic diferit fara de tot ce m-ai vazusem pana acum sau poate aglomerartia ma calca incredibil pe nervi, dar sunt frumoase coloanele coridoarelor si scluptuile care le impodobesc, stalpul central, poleit cu aur, care iese printr-o gaura din acoperis, efecte de lumina, culori si multe ritualuri. Oameni locului vin la templu sa se relaxeze, dorm pe lespezile racoroase sau mananca pur si simplu. Asta… daca nu se inghesuie la ofrande cu bani pregatiti pentru preot, un pic cam ca la bisericile de la noi cu preacucernicele doamne evlavioase.
Bineinteles ca trebuia sa nimeresc eu fix in partea sacra a templului, acolo unde au voie doar cei de relegie hindusa, si sa inceapa sa tipe la mine un ghid: “NOT ALLOWED!!!!”. Bine ca astia stiu engleza ca altfel nu pricepeam 😉 Incerc sa inteleg si sa respect cat pot fiecare obicei si religie al unui popor, dar aici chiar m-a calcat pe nervi atitudinea domnului respectiv, si l-am intrebat de unde stie ca nu sunt Hindu…Raspunsul: “Dupa culoarea pielii”. Deci ma gandesc ca nu numai noi ca Europeni suntem cateodata rasisti.
Istoric vorbind Meenakshi Temple este reperul cel mai faimos al orasului fiind dedicat zeitei Meenakshi (un avatar al zeitei Parvati) consorta zeului Shiva. Povestea mitologica zice ca acesta este locul unde Shiva si Meenakshi s-au casatorit. Cele mai multe dintre cladiri au fost construite intre secolele XII – XVIII si includ doua altare principale, doiseprezece de gopurams (turnul de ornat monumental la intrarea din templu) si sute de mandapams (holuri), toate impodobite cu sculpturi si picturi. Meenakshi Templul este un exemplu viu al arhitecturii indiene antice.
Un alt obiectiv al orasului este palatul regal sau bucatica mica care a mai ramas din el: Palatul Tirumalai Nayak Mahal. Ca si la Tanjore, starea de degradare este evidenta, dar este impresionanta curtea interioara inconjurata de o multitudine de colane (au chiar si un tron), tavanele sunt colorate senzational. Imi imaginez ca a fost tare frumoas odata demult, dar decadenta si degradarea sunt gasite din plin.
Gandhi Memorial Museum a fost o experienta interesanta daca esti pasionat de istorie, iti ofera tot felul de informatii si este destul de bine structurat, dar nu la fel de frumos si modern ca cel din New Delhi.
Trebuie sa ai rabdare in muzeu, trebuie sa citesti non stop idicatiile ca sa intelegi pozele si momentele reprezentate, recunosc eu nu am rezitat pana la sfarsit. Dar aici poti gasi: info despre dominatia engleza, invataturile lui Gandhi sau obiectele lui persoanale ( stea mi-au placut cel mai mult) papucii cu talpa de lemn, ochelarii si vesmantul insangerat purtat atunci cand a fost asasinat.
Mariamman Teppakulam Tank, este un alt loc fain unde poti pierde vremea daca ai timp in plus in Madurai. Templul aflat pe o insula in mijlocul unui lac artificial iti poate readuce serenitatea intr-una dintre dupa amieze. La 5 km de centrul orasului (noi am mers cu un tuk tuk), se afla acest templu, unde lacul acopera aproape cat suprafata templului Sri Meenakshi. Dedicat zeului Ganesha (my favourite) este locul unde in lunile ianuarie – februarie se tine un festival interesant si anume: Teppam (Float) Festival, cand toata lumea iese cu barca pe lac pentru a duce ofrande la templu.
Noi am avut noroc si am prins lacul cu apa pentru ca in rest cand este secat este teren de joaca pentru copii din cartier. Templul nu se vizita, sau cel putin cand am fost noi, dar lumea statea acolo doar pentru relaxare si poze, iar altii se plimbau cu hidrobicileta pe lac.
Acum cand scriu si ma uit pe poze pare tare frumos in Madurai, dar atunci pe moment am fost tare trista si dezamagita…asteptam sa ajung atat de mult in locul asta si din pacate mi-am stabilit niste standarde prea inalte, m-a sufocat nebunia de la templu si extemismul religiei, dar nu este vina nimanui, doar a mea… Cam asa se intampla in viata cand asteptarile sunt prea ridicate – stiu asta deja – dar din pacate a fost un sentiment pe care nu l-am putut controla.
Namaste!
Laura
Episodul I – Milionarii din Slumdog
Episodul II – Îngerii din Mumbai
Episodul III – Caleidoscop de Mumbai
Episodul IV – Pe urmele lui Eliade
Episodul V – Mahabalipuram, orașul celor 7 pagoda
Episodul VI – Kanchipuram – Orașul de aur al celor 1000 de temple
Episodul VII – La țară in Tamil Nadu
Episodul VIII -Bine ați venit la Tiruvannamalai, călătorie în timp și spațiu către Nirvana!
Episodul IX – Auroville si Utopia vietii perfecte!
Episodul X: Pondicherry, just give time a break
Episodul XI:Chidambaram Temple. Look into your own self…
Episodul XII: Tanjore, the rice bowl of the country
Episodul XIII:Trichy my favourite! Poveste despre oameni, lumina, spirit si istorie!
