INDIA MEA. Episodul XVII. Fort Cochin si suflet sfaramat!

Buna dimineata! Daca imi aduc bine aminte, am ramas cu povestea fix in momentul in care am hotarat sa plecam din Alleppy si ne-am dus la statia de bus sa mergem catre Cochin. 53 de km nu pare chiar asa o distanta, dar a cam fost… De ce ? Poi… in stilul caracteristic, am horatat sa ne aruncam in culoarea si patina Indiei si anume sa mergem cu autobuzul local, traditional cu care am si ajuns in oras! Interesanta miscare ce sa zic, ca toate deciziile pe care le-am luat in excursia asta! Ca in viata, de ce sa luam calea usoara si accesibila? NU! “we go the hard way all the way !!!” cum s-ar zice

Foto: Laura Postelnicu
Foto: Laura Postelnicu

Si se facea ca stateam buluc in statie, cu bagajele unele peste altele, ca o gramada la rugby iar autobuzele veneau unul cate unul, nu scria nici o informatie intr-o limba inteligibila despre destinatii… Si cum am un talent sa ma apropii de oameni intr-un fel aparte, am gasit un baiat acolo caruia i-am facut capul calendar. Cum venea in autobuz (adica la 2-3 minute), il intrebam: asta este al nostru? mergem? si raspunsul invariabil era: “nu! mai avem de asteptat” si un zambet mare mare si niste ochelari de soare apareau la orizont. Dupa 1000 de intrebari si ceva mai mult de o ora a venit si bus-ul. a fost oricum o adevarat aventura sa ne suim in el dar am reusit… A fost interesanta calatoria in aglomeratia de suflete locale, o calatorie fara loc pe scaun in care toata lumea era “nitel” nervoasa, dar am vrut aventura si fix asta am capatat, deci principiul ai grija ce iti doresti… este perfect valabil !

Foto: Laura Postelnicu
Foto: Laura Postelnicu

Autobuzul ne lasa in orasul principal, Ernakulam de unde luam tuk tuk-ul care parea acum un lux fata de autobuzul din care de abia scapase cu viata. Ne-am cazat bineinteles la un heritage house si de data asta nu am mai dat gres, chiar fain locul: Kapithan INN

Ernakulam si Kochi sunt formate dintr-un arhipelag de insule. Ernakulam face parte din zona continentala si este orasul industrial si comercial, hectic si agresiv, important nod feroviar al Indiei. In schimb Fort Cochin sau Kochi, este o insula cu puternice influente europene, nu prea simti ca esti in India, care atrage comercianci si exploratori de peste 600 de ani. Nicaieri in India nu gasesti un mix atata de interesant: plase de pescuit chinezesti, o sinagoga cu o vechime de 400 de ani a cartierului evreiesc, palatul regal, moschei, case portugheze si ramasite ale Imperiului Britanic, un cocktail usor medieval de sat portughez, olandez si englezesc garnisit cu exotismul Coastei Malabarului. Cam asa am vazut eu locul asta !

Foto: Laura Postelnicu
Foto: Laura Postelnicu

Si am ajuns!!!! In sfarsit!!! Fort Cochin mi-a dat impresia in primul rand de genul de orasel cu povesti cu pirati si intamplari in care citesti in romanele de aventuri. Are o vibratie foarte interesanta, cel putin din punctul meu de vedere. Pus pe harta lumii de primul european care a navigat spre India, celebrul explorator Vasco da Gama, Cochin a fost, timp de sute de ani, unul dintre cele mai importante porturi comerciale datorita principalei sale avutii: mirodeniile !

Foto: Laura Postelnicu
Foto: Laura Postelnicu

Nu pot sa zic ca ai mare lucru de facut, este un mix de arhitectura interesant: portugheza, olandeza si britanica, fiecare cucerior care pe rand si-a lasat aprenta in sufletul orasului. Cu stradute mici si pline pline de restaurante design, cafenele si magazine de tot felul (mie mi-au placut cele de antichitati si aici a fost momentul in care mi-a parut rau ca nu am venit cu camionul in India ca sa pot sa imi cumpar cat mai multe chestii pe care din pacate nu le puteam cara in valiza).


Si acum imi pare rau ca nu am cumparat statuile de mai jos dar o sa ma intorc la un moment dat dupa ele si sunt absolut convinsa ca daca sunt pentru mine ma vor astepta 😉

Foto: Laura Postelnicu
Foto: Laura Postelnicu
Foto: Laura Postelnicu
Foto: Laura Postelnicu

Orasul cu pirati, asa imi place mie sa ii zic este format din cateva strazi pe care am mers inainte si inapoi vreo 4 zile, dar, cateodata iti mai trebuie si putin timp pentru tine si cafeaua ta… Daca mai sunt si cafenele design si poate un pic prea hip pentru India, e si mai bine!

Foto: Laura Postelnicu
Foto: Laura Postelnicu
Foto: Laura Postelnicu
Foto: Laura Postelnicu

Zidurile de aparare si tunurile din vremea coloniala au ramas inca marturie a treceri timpului. In zona portului sunt faimoasele plase chinezesti de pescuit, iar aici va recomand sa mergeti la apus pentru pozele vietii voastre. Asa va zic si eu, asa zic toate ghidurile! Noi am fost … si ne-am tocmit cu pescari sa ne lase la ei acolo in batatura 🙂

Foto: Laura Postelnicu
Foto: Laura Postelnicu

Bineinteles ca piata de peste este langa plasele de pescuit. Mi-a parut interesant ce vindeau acolo dar ca mirosul si mustele te cam descurajau sa mai comanzi vreodata peste in viata ta…

Foto: Laura Postelnicu
Foto: Laura Postelnicu

Este uimitor cat de europenizata este zona: numai biserici fara temple hinduse …O alta Indie, decat stiam eu. Biserica St. Frances este locul unde s-au adapostit ramasitele lui Vasco da Gama pana cand portughezii le-au obtinut inapoi, in 1538 dar si cel mai vechi loc de cult crestin construit in India. Acum daca mai doriti sa faceti o penitenta ceva pentru pacatele din bagaj mai puteti incerca si la Santa Cruz Basilica…Imi place intelegerea religioasa am gasit-o aici sau, mai degraba abordarea mai mult spirituala decat habotnica cum e pe la noi.

Foto: Laura Postelnicu
Foto: Laura Postelnicu

….sau va mai puteti uita prin gard in Cimitirul Olandez…

Foto: Laura Postelnicu
Foto: Laura Postelnicu

…sau va puteti pierde in libraria din centrul orasului….unde incepi sa simti iar lipsa camionului care sa te ajute sa o muti cu totul la tine acasa…

Foto: Laura Postelnicu
Foto: Laura Postelnicu

Intamplarea a facut sa prindem in Cochin fix Biennala de Arta. Nimic planificat, doar s-a intamplat, ce poate fi mai fain sa vezi grafitti si galerii de arta, in general contemporana si avangardista si orasul in atmosfera de sarbatoare? Cred ca defapt se pregatisera si ne asteptau pe noi cu bucurie si culoare !

Foto: Laura Postelnicu
Foto: Laura Postelnicu
Foto: Laura Postelnicu
Foto: Laura Postelnicu

Aici am avut doua momente care cumva mi-au facut sufletul tandari si m-au facut sa ma gandesc mai bine la ce am, la cum traiesc, la ce imi doresc, la faptul ca “problemele mele” nu sunt atat de importante pe cum le vad eu, ca noi traim in lumea noastra perfecta si plina de “figuri”, cu tot felul de pretentii absurde si nejustificate, ca avem atat de multe si defapt in final daca tragem linie nu avem absolut NIMIC.

Foto: Laura Postelnicu
Foto: Laura Postelnicu

“Momentul 1”

Orasul, dupa cum ziceam, este mic, iar localnicii implicati in businessul de turism te vad / te stiu si nu poti sa faci nici o miscare in oras fara stirea lor. Asa ni s-a intamplat si noua desigur… Ma plimbam cu prietena mea prin oras, agale fara tinta, iar unul dintre soferi de tuk tuk aparea si disparea din senin, parca avea GPS si ne gasea oriunde eram. Omul vroia sa ne faca un tur de oras pentru ….1 EUR!!!! In capul meu nu se facea conexiunea, cum cineva indiferent cat de amarat este sa faca asta o zi intreaga pentru 1 EUR!!! Clar cred ca imbatranesc si devin lacrimogena…

Foto: Laura Postelnicu
Foto: Laura Postelnicu

Omul aparea si disparea ca un Hopa Mitica asa ca pana la urma am cedat: gata mergem cu el…  Pe mine ma agaseaza oamenii care ma bat la cap continuu, dar cu omul asta am avut ceva…avea ochi care rad, in toata amaraciunea si nebunia vietii lui, ochi lui radeau si mie personal imi parea sincer! M-a facut pur si simplu praf optimismul si veselia lui…Puterea de a lua viata asa cum este si de a merge mai departe… Cred ca asta este una din marile lectii pe care ti le da India: ca ar trebui sa apreciem mai mult cum si unde traim, ce avem si asa mai departe!!!


Ulterior, inghesuiti ca sardelele in tuk tuk-ul omului, ne-a oprit la un trilion de magazine de unde isi lua fie comision, fie voucher de benzina, fie tricouri pentru copii, dar pe cuvant daca m-a deranjat !!!

Foto: Laura Postelnicu
Foto: Laura Postelnicu

Spre sud, la distanta de 15 minute cu tuk tuk-ul se afla vechiul cartier evreiesc sau Jew Town, cum este numit in Kochi, cu sinagoga Paradesi datand din anul 1568 (inchisa cand am fost noi). Galerii de arta…anticariate…grafitti…hip & artsy all over plus bonus cartierul evreiesc cu un parfum aparte de timp trecut… Si totusi, e ciudat un cartier evreiesc fara populatie evreiasca… dar cu o patina de miros de timpuri vechi si de povesti de demult.

Foto: Laura Postelnicu
Foto: Laura Postelnicu

Fenicienii, chinezii, portughezii, olandezi si englezii sunt doar cateva dintre cei multi care si-au dorit de-a lungul timpului sa controleze portul, dar au adus cu ei influente si idei, religie si civilizatie, iar mostenirea cluturala este vizibila pana in ziua de astazi.

Foto: Laura Postelnicu
Foto: Laura Postelnicu

Mai puteti vedea Palatul Mattancherry (Palatul Olandez), care gazduieste un muzeu cu o valoroasa colectie de portrete ale Maharajahilor din Cohin, costume, bijuterii si picturi ce ilustreaza istoria si mitologia locala frumos ornamentat si decorat, spectaculos in interior, modest ca exterior, a meritat putin timp din ziua noastra.

….la scoala…

Foto: Laura Postelnicu
Foto: Laura Postelnicu
Foto: Laura Postelnicu
Foto: Laura Postelnicu

“Momentul 2”

Al doilea moment de suflet in Cochin a fost la hotelul unde stateam… La receptie era un pusti de cca 16-17 ani, foarte dragutz si cu extrem de mult bun simt, cu un zambet cat casa bineinteles! Era acolo mereu cand venea la hotel din umblarile noastre, seara invata, scria cu pixul si creionul, fara calculatoare si alte gadgeturi care iti usureaza viata, statea pana pleca toata lumea din receptie, apoi isi intindea o patura acolo si se culca.

Intr-una din seri, in nebunia noastra si diperarea de a imi incarca mobilul (la noi in camera toate prizele erau ocupate), am iesit pe hol la receptie in cautarea unei prize si acolo in spatele receptiei copilul pangea de sarea camasa de pe el. Si m-a dezarmat, ma uitam la el si nu stiam ce sa ii fac, cum sa il ajut, ce are, daca ii este rau sau ce se intampla! Pana la urma l-am convins sa imi povesteasca ce s-a intamplat: il certase patroana hotelului dintr-o prostie. Mi-a povestit poveste vietii lui de 16 ani: nu avea parinti si il crestea bunica lui, locuia la 20 de km de oras dar ca nu avea voie sa mearga decat jumatate de zi pe saptamana acasa, mergea la scoala dimineata si muncea seara pentru 20 EUR / luna…. Si… ma gandeam cum sta treaba in lumea asta… cat sunt copii nostri de rasfatati (sau chiar eu cand eram de varsta lui). Pur si simplu mi s-a facut sufletul tandari in milioane de bucatele si ma gandeam cum e viata, cum suntem noi toti imprastiati pe pamant si mai ales m-a facut sa ma gandesc pe ce criterii suntem alesi sa primim ceea ce avem si sa luam ca atare fara sa fim poate recunoscatori vreodata.

Offf sper ca nu v-am plictisit de data asta…
Zen mood 2U!

Laura


Episodul I – Milionarii din Slumdog
Episodul II – Îngerii din Mumbai
Episodul III – Caleidoscop de Mumbai
Episodul IV – Pe urmele lui Eliade
Episodul V – Mahabalipuram, orașul celor 7 pagoda
Episodul VI – Kanchipuram – Orașul de aur al celor 1000 de temple 
Episodul VII – La țară in Tamil Nadu   
Episodul VIII -Bine ați venit la Tiruvannamalai, călătorie în timp și spațiu către Nirvana!
Episodul IX – Auroville si Utopia vietii perfecte!
Episodul X: Pondicherry, just give time a break
Episodul XI:Chidambaram Temple. Look into your own self…
Episodul XII: Tanjore, the rice bowl of the country
Episodul XIII:Trichy my favourite! Poveste despre oameni, lumina, spirit si istorie!
Episodul XIV: Madurai, un oras de 2500 de ani – Atena Estului
Episodul XV: Verde de Karela
Episodul XVI: Allepy. Venice of the East

Despre autor

Descoperă și alte destinații

84,000FansLike
2,070FollowersFollow

Alătură-te comunitătii noastre!

Iți place să călătorești și consideri că locurile prin care ai trecut merită văzute și de altii? Alătura-te comunității noastre și trimite-ne impresiile tale despre lume!

Comments

  1. Laura draga, ce mult ne schimba calatoriile. Percepem perspective diferite, sensuri noi cuvintelor si invatam in cateva luni cat intr-un an de scoala. Am avut un traseu asemanator cu tine in India si nu am regretat nicio secunda ca nu am vazut Taj Mahal-ul. Sudul este mult mai variat si mai bogat. Spune-mi cat de curand te-ai intoarece si unde ti-ar placea mai mult?

LASA UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here

*