Stiam povestea. Trista. Dureroasa. Naprasnica. La 24 august 79 vulcanul Vezuviu a distrus doua prospere orase romane – Pompei si Herculaneum. Lava le-a acoperit aproape instantaneu, impietrindu-le la propriu si punand capat vietii locuitorilor.
Nu puteam sa nu mergem sa vedem intai Vezuviul, cel care a fost cauza si apoi Pompei – unul din cele doua orase adormite sub lava ucigasa. Am ales Pompei pentru ca aici zona arheologica este foarte mare (se intinde pe o suprafata de 66 ha, din care aproximativ 45 ha au fost excavate). Situl arheologic din Herculaneum se intinde pe doar 4,5 ha, multe cladiri publice importante ce au fost excavate prin tuneluri in sec XVIII sunt acum inaccesibile sau sunt situate in exteriorul parcului arheologic.
Asadar o alta zi am dedicat-o vizitarii acestor doua obiective turistice extrem de interesante, obligatorii – dupa parerea mea – pentru cei ce ajung in zona. Asa ca, dupa acel mic dejun „copios” de care v-am pomenit in articolul precedent, am pornit catre Gara Napoli Centrale de unde urma sa luam un tren Circumvesuviana care ne ducea in acea zona.
Si cum suntem niste calatori ce-si fac temele cu mult timp inainte de a pleca in vacanta, am profitat de oferta unui card turistic – Artecard. Noi am ales varianta „Tutta la regione” Standard 3 zile care costa 32 euro si asigura, pe durata acelor trei zile, transportul gratuit in toata zona Campania cu mijloacele de transport UNICOCAMPANIA – autobuze, troleibuze, tramvaie, metrou, funiculare si Circumvezuviana, plus doua intrari gratuite la primele doua obiective vizitate, 50% reducere la urmatoarele trei si alte discounturi. Am cumparat acest card de la punctul de informare Artecard din gara, iar o data cu cardurile am primit si un ghid al tuturor celor peste 80 de obiective turistice partenere, cu informatii despre fiecare in parte: adresa, numere de telefon, orar, tarife, mijloace de transport. Puteti culege informatii de aici: http://www.campaniartecard.it/.
Dotati cu ghiduri, carduri si plini de nerabdare, ne-am urcat in primul tren catre Vezuviu. Aici aveti orarul (pe care va sugerez sa-l printati de acasa, pentru ca trenurile, desi au afisaj electronic nu anunta ce statie urmeaza, asa ca trebuie sa urmariti denumirile statiilor): http://www.eavsrl.it/web/en/content/download-train-timetable.
Pentru Vezuviu se coboara la statia Ercolano Scavi. Imediat la iesirea din gara este biroul unei firme de transport care duce turistii pana la Boscoreale, acolo unde este intrarea in Parcul National Vezuviu. Transportul se face cu autocare moderne, curate, dotate cu aer conditionat. Noi am cumparat de la ei biletul combinat transport + intrare in parc si a costat 20 euro/pers. In momentul in care se ocupa toate locurile din autocar, acesta pleaca si turistii care au ramas trebuie sa-l astepte pe urmatorul. Timpul de asteptare nu este mare, am stat cam 15 minute. Acesta este site-ul companiei de transport: http://www.vesuvioexpress.info.
Drumul a durat cu aproximatie 30 minute si am vazut, cu aceasta ocazie, si alte cateva mici localitati de pe traseu. In parcarea de la intrarea in parcul national era o mare de autocare, microbuze si autoturisme care adusesera acolo torente de turisti. Soferul ne-a anuntat ca avem la dispozitie o ora si jumatate alocata pentru vizita. Ne-am uitat cu atentie la el, ca sa-i retinem fizionomia (ceea ce pana atunci nu facusem, evident….), am memorat numarul de inmatriculare al autocarului si am plecat. De acolo si pana sus, la crater se urca aproape un kilometru, este o panta destul de abrupta si solicitanta in prima parte. Dar privelistile perfecte, ca de ilustrata, mirosul de flori de munte, vegetatia care incearca se se dezvolte in acel pamant arid, cu usor aspect selenar, compenseaza orice urma de oboseala.
In zare se vad spectaculosul Golf Napoli, Peninsula Sorentina si Insula Capri, toate invaluite de apele calme si mangaietoare ale marii. Peisajul este unic si nu cred ca-l voi uita usor. Este primul vulcan pe care l-am vazut. Am mers pe poteca de langa crater si l-am admirat in toata maretia lui, desi stiam cate vieti a distrus. Acum, tot ce a ramas din el este o groapa imensa si linistita care atrage, ca un magnet, turistii din toate colturile lumii. Insa este considerat cel mai periculos vulcan din lume, din cauza densitatii foarte mari a populatiei din aceasta zona – mai mult de 2 milioane de oameni locuiesc in localitatile din apropierea lui. Muntele Vezuviu se afla sub supravegherea continua a specialistilor, existand sisteme care pot semnala riscul unei explozii cu doua saptamani inainte, astfel incat autoritatile italiene sa poata evacua zona. Sa speram ca va ramane in continuare cuminte, linistit, tacut si ca niciodata, din craterul urias deschis ca o gura imensa catre cer nu vor mai iesi limbi de foc si rauri de lava distrugatoare.
Nici nu stiu cum a zburat timpul, privind, admirand, fotorafiind, bucurandu-ne ca niste copii. Cand am privit ceasul am exclamat: mai avem 30 minute pana pleaca autobuzul! Si ne-am grabit sa ne intoarcem. La coborare, oricum, drumul a fost mai usor si am avut timp sa ne oprim pe la cativa comercianti de mici suvenire.
Am ajuns cu acelasi autocar in gara din Ercolano Scavi si am continuat planul zilei: am urcat din nou intr-un tren Circumvesuviana pentru a merge la Pompei. Statia unde am coborat se numeste Pompei Scavi Villa Misteri. La iesirea din gara in partea dreapta este intrarea Porta Marina, una dintre caile de acces in parcul arheologic, nu aveti cum sa o ratati pentru ca toti omuletii cu un rucsac in spate, adica turisti, se duc in acea directie.
Pompei se afla pe un platou de lava vezuviana, cu vedere la valea raului Sarno si a fost un port important al tarii, un loc pentru comert, industrie si afaceri. Cele mai vechi dovezi istorice indica originea orasului intre sfarsitul sec VII si prima jumatate a sec VI i.Hr. In anul 80 i.Hr. a devenit colonie romana si a fost extins prin construirea de cladiri publice si private, in special in vremea imparatilor Augustus si Tiberius. In 62 d.Hr. un cutremur violent a lovit intreaga zona din jurul Vezuviului. Lucrarile de reconstructie au inceput imediat dar au durat foarte mult timp, deoarece daunele au fost foarte mari. 17 ani mai tarziu Vezuviul s-a cutremurat din nou si a aruncat, furios, cu foc, fragmente de roci si lava asupra a tot ce era la poalele lui.
In cateva ore, ceea ce fusese un oras de coasta cu aproape 30000 de locuitori a fost ingropat sub un strat de cenusa si pietre gros de 5-7 metri. Totul s-a petrecut atat de rapid, incat oamenii nu au avut timp sa evacueze orasul, iar stratul de materie vulcanica a pastrat nealterat tot ceea ce a fost acoperit.
A fost redescoperit in sec XVI, dar sapaturile au inceput in 1748, in timpul domniei regelui Neapolelui Carol al III-lea de Bourbon si au fost continuate sistematic in sec XIX, pana la cele mai recente lucrari de excavare, restaurare si valorificare a vechiului oras si a bogatiei extraordinare de arhitectura, sculptura, pictura si mozaicuri.
Nu se pot vedea toate siturile, intrucat activitatea arheologica de restaurare si intretinere cere inchiderea unor zone pentru vizitatori, cu toate acestea spatiile deschise publicului sant largi si va spun sincer ca am stat pana la sfarsitul programului de vizitare (ora 19.30) si as mai fi stat. Pentru ca plimbarea pe jos printre sapaturile de la Pompei este o experienta unica, este ca o calatorie inapoi in timp, o calatorie care ne-a purtat tocmai in antichitate.
Forumul a fost centrul vibrant al orasului, o piata mare, dreptunghiulara, unde era interzis accesul carelor, pavata in travertin si care era inconjurata de cladiri guvernamentale, religioase si comerciale. De asemenea, o zona de agrement, care cuprindea Amfiteatrul – era folosit pentru lupte cu gladiatori, spectacole ce implicau animale salbatice si putea gazdui pana la 20000 de oameni – si Palestra – folosita pentru activitati sportive, in mijlocul ei existand un bazin.
O alta zona importanta a orasului era piata centrala – Macellum, formata dintr-o curte interioara cu porticuri. Cele trei incaperi de la intrare erau dedicate cultului imperial, ritualurilor de sacrificiu si comertului cu carne, iar in centrul curtii interioare era curatat si vandut pestele.
Sunt multe resedinte particulare, case elegante cu atrium si peristil – curti interioare inconjurate de coloane, care au peretii decorati cu picturi ce infatiseaza peisaje, scene mitologice sau aspecte din viata orasului roman, a familiilor respective. Casele oamenilor de rand erau mai modeste si aveau incaperi de dimensiuni mai mici, aveau un singur etaj, iar peretii erau simpli, fara picturi. Diferentele dintre clasele sociale sant vizibile pana in ziua de azi.
Toate strazile sunt pietruite si inclinate, astfel incat apa acumulata in timpul inundatiilor sa se poata scurge. Cateva pietre mari leaga trotuarele inguste din loc in loc, creand “podete” pentru trecatori. Pe langa aceste pietre, se vad si acum urmele lasate de carele folosite de pompeieni. Se poate observa cu usurinta faptul ca Pompei a fost un oras infloritor, dezvoltat: numeroase case, un amfiteatru, doua teatre (in cel mare puteau incapea pana la 5000 de spectatori), brutarii, restaurante, bai publice, chiar si un bordel (Lupanarul), forul, basilica, temple, edificii publice opulente.
Ceva, insa, lipseste. Lipseste viata. Este o liniste nefireasca pe strazile vechiului oras, tulburata doar de noi, turistii, care am retrait, pentru cateva ore, o pagina din istoria trista a omenirii.
Si pentru ca vizita sa fie completa, intr-o mica expozitie din apropierea Forumului, printre rafturile de vase din ceramica descoperite cu ocazia sapaturilor, un trup ne atrage atentia: este ghemuit, dorind parca sa se faca cat de mic, cu mainile acoperindu-si fata, in speranta ca se va putea apara de parjolul ce venea din ceruri. Nu am putut sa privesc aceasta imagine fara sa-mi imaginez groaza prin care au trecut locuitorii orasului cand au vazut valurile de lava pravalindu-se peste ei. Si nu m-am mai putut uita la Muntele Vezuviu, care se zareste in departare, fara sa simt fiori la gandul ca mai devreme, in acea dimineata, m-am plimbat pe poteca de langa crater.
Gigantic si inspaimantator Vezuviul. Impresionant si infiorator Pompeii. Unite pentru totdeauna de istorie. Vor fi in continuare la fel de apropiate, acum datorita turismului. Noua ne-au oferit o zi plina care ne-a transpus in locuri impresionante, incarcate de istorie.
[print_my_responsive_photo_gallery]
Veziviu-pompei…intoarcere in timp ..istorie…am fost ..am trăit aceste emoții…minunat
Este un loc uimitor care pe mine m-a impresionat profund. In timp ce vizitam realizam cat de mare si dezvoltat era orasul si cu ce viteza a fost distrus, ingropat sub lava cu tot cu locuitori. A incetat sa existe ca si cand nu ar fi fost. Este unul din locurile in care, cred, ar trebui sa constientizam puterea naturii si fragilitatea existentei umane. Va multumesc pentru vizita si pentru ca ne cititi!
Superbe locuri…..Multumesc.
Si noi multumim ca ne citesti!
Si eu va multumesc pentru aprecieri!