“Japonia din capul meu” este o calatorie care ar fi inceput astazi, pe care mi-am dorit-o enorm, dar care nu a mai avut loc. In mod normal s-ar fi numit “Japonia, goana dupa ciresi infloriti si samurai moderni” dar Dumnezeu a poruncit ca lumea sa stea putin pe loc si sa isi mai traga sufletul, trimitandu-l pe Covid 19 sa se distreze pe Pamant. Asa ca m-am gandit, ca o luptatoare ce sunt, sa nu renunt la calatoria mea totusi si sa o fac in alt mod: imiginandu-mi ca am plecat si ca urmez planul initial! Traseul e simplu si clar: Bucuresti – Tokyo – Hakone – Kanazawa – Kyoto – Nara – Osaka – Hiroshima – Miyajima island – Koyosan – Osaka – Bucuresti. Sa pornim la drum, zic!
Episodul 1: Plecarea
Ma uit cu ura la ceasul desteptator, clocind planuri de razbunare impotriva lui:ora 5 dimineata. Afara frig si intuneric, dau sa ma intorc pe partea cealalta si sa ignor bazaitul obraznic si insistent! Apoi sar brusc din pat: bueiiii, azi e marti, 17 martie! Eu plec in Japonia!!!
Brusc , mintea imi este invaluita in miros de petale de ciresi iar inima a inceput sa imi bata navalnic: e vremea sa plec spre aeroport! Ultima verificare inainte de a iesi pe usa:
- Pasaport-checked!
- Carduri de credit diferite, la banci diferite si bani cash, in locuri diferite-checked!
- Rezervarile la avioane si hoteluri-checked!
- Telefon, laptop, modem extern, incarcatoare, stecher special, casti si alte dracovenii tehnice pregatite de prieteni binevoitori-checked! Sper sa am destule aplicatii folositoare descarcate pe telefon!
- Asigurarea de calatorie-checked!
- Medicamente de baza si de urgenta-checked!
- Iuby-rucsacelul pregatit cu cateva carpe si cateva lucruri de folosinta personala de care nu ma pot lipsi-checked! Precizez ca iuby asta e un vechi rucsac umblat prin lume si care protesteaza si vocifereaza de fiecare data cand plec si depaseste 7 kg! Cica nu poate respira cand va merge in spinarea mea si mereu ii dau dreptate!
Este pentru prima data cand merg singura-singurica intr-un loc atat de indepartat si de diferit de realitatea noastra. Abia astept sa imi incerc puterile cu lumea mare!
Iata-ma ajunsa in aeroportul nostru, cel de toate zilele. Lumea de pe lume, desigur, la ora asta! Apa de 0.5l tot 9 ron, toaletele tot cu iz de urina!
Nu am check-in facut, ca ar fi trebuit sa dau o multime de bani pe locurile platite, ca sa pot face asta la cele 4 segmente de zbor, asa ca imi pregatesc zambetul meu cel mai stralucitor pentru milogeala de la check in desk. Nici macar nu vreau un loc la geam, ci doar unul la culoar. Ma vede fatuca aia draguta de la desk mai ramolita asa si ma mai vait si de o mana care ma doare si plec fericita spre controlul de securitate cu cele doua boarding pass-uri cu locurile mult dorite si pe degeaba! Hai ca am inceput bine, imi zic!
Prima escala in Frankfurt. Nu am mai fost vreodata, doar am citit ca e ok si nu e de mirare ca nici nu ma astept la altceva de la nemti. 2,5 ore timp de tranzit e ok, pentru o companie care este la ea acasa pe acolo. Deci, deja sunt in zborul intercontinental, doar cele 11 ore de zbor ma mai despart de Tara Imparatului Fericit!
Ce pot sa fac in timpul zborului? Dorm, desigur, citesc, ma uit la un film, imi exersez moldoenglishul cu vecinii de scaun, ma uit urat la tancii galagiosi, mai vars un pahar de apa, mai fac miscare in jurul scaunelor, chestii obisnuite. trece vremea, trece vremea!
Deja este maine, fata de cand am plecat de acasa!
Aeroportul Narita ma intampina prietenos si organizat. Am de facut lucruri aici, sa fiu atenta, da? Imi cam tremura picioarele de oboseala, e deja ora 11 a doua zi! Ia sa vedem, sa nu uit nimic!
- Stampila de intrare la Imigration- nu ca as avea de ales, dar sa imi iau de o grija, nu? Cetatenii romani nu au nevoie de viza pentru a intra in Japonia pentru o perioada de 90 de zile in decurs de 6 luni de la ultima intrare. Pasaportul trebuie sa fie valabil pe intreaga sedere aici.
- Bagajul de cala – doar zic asa, ca eu nu pierd vremea cu asta pentru ca iuby-rucsacelul meu este la purtator!
- Preschimbarea voucherului pentru JR pass, un instrument absolut necesar calatoriei mele pe taramuri nipone, despre care am scris AICI tot ce e de stiut. De retinut ca tot aici trebuie sa declar data la care va intra in vigoare pass-ul si care nu mai poate fi schimbata! Sper ca am cumpanit bine traseul si ca am socotit bine zilele ca sa nu imi mai zboare si alti bani din buzunarul cam stramtorat, ca de obicei!
- Internetul – pentru ca nu vreau sa fiu pierduta in spatiu pe durata sederii mele aici, imi trebuie acces nelimitat la internet. E drept ca voi avea peste tot in hoteluri, restaurante si alte locuri publice internet gratuit, dar mie imi place sa ma bazez pe traista mea. Asa ca desi as fi putut inchiria un Wi-Fi pocket pentru timpul de sedere in Japonia, cu un pret nu chiar ieftin dar nici sa te omoare, adica un fel de modem pe care sa il ai la tine mereu, am preferat sa imi cumpar o cartela SIM valabila 15 zile pe care sa o pun in telefoul dual SIM care poate folosi simultan ambele cartele. Pe cartela mea am setat doar calls si SMS iar pe cea dea a doua datele mobile. Nu ca m-as pricepe prea mult! Cartela pe care am ales-o eu in aeroport este cam 30 de euro.
- Cartela de transport – am luat o cartela SUICA pe care o voi incarca cu ce suma am nevoie si care imi va asigura transportul fara probleme cu metroul si autobuzele prin Tokyo.
- Schimbarea banilor – nu imi place niciodata sa umblu prin locuri straine fara sa am la mine o suma confortabila de bani. Asa ca in general, desi sunt atenta la orice cheltuiala in plus, nu tin cont prea mult de diferenta de curs de schimb din aeroport versus alte locuri. De obicei, in aeroport cursul este mai slab. Se pare insa ca nu si in Japonia, unde cursul din principala poarta aeriana a tarii este foarte ok. Asa ca 300 de euro se transforma rapid in yeni japonezi si ma fac sa plec spre trenul de transfer catre oras mult mai linistita.
Toate acestea fiind executate ca la cartea calatorilor, plec fericita spre marele oras! Posibilitatile de transfer spre centru orasului sunt multe:t
- trenuri rapide si trenuri normale, cu opriri in diferite puncte si cu conexiuni pe diferite linii.Durata de transfer, aproximativ o ora si chiar mai mult pentru cele normale.
- Autobuzele sunt si ele o alternativa, ceva mai lenta dar si mai ieftina.
- Adaugam taxiul, ca sa il trecem si pe el in revista, dar pentru mine si bugetul meu nu este o alternativa decat de urgenta maxima si atat.
Intrucat nu ma grabesc, aleg un tren Limited Express, care ma va duce in Ueno, unde am cazare, in cam 70 de minute. Statia la o aruncatura de bat de un hotel din reteaua APA, pe care l-am ales si care ma asteapta frumusel cu cheia pregatita. Camera mica si curata, pe care am platit 48 euro, ma imbie la un dus si un somn de voie. Nu inainte insa de a privi orasul…de sus!!!
Se pare ca minunata calatorie in Japonia – chit ca e doar in capul meu – a inceput cu bine. Ce va fi maine vom, vorbi maine! Tokyo, orasul supertehnologiei si a parcurilor cu ciresi infloriti ma asteapta sa il descopar!
Frumos scris si util ca ghid pentru ce trebuie sa ai la tine minim
Multumesc! Asta este si intentia si speram sa va ajute intr-o calatorie viitoare!