test

Kamchatka – natura în stare pură. Partea a II a: Vulcanul Mutnovski

Am aterizat in Khabarovsk pe Amur și după toată povestea cu bagajele rătăcite relatată în episodul anterior, ne-am îmbarcat într-un minibus. În drum spre hotelul nostru de bază din Paratunka am trecut pe la primul obiectiv: piața de pește din Yelyzovo.

1Miros de peste, miros specific de somon fumee, miros de icre, miros ciudat, nemaiîntâlnit pe bătrânul continet, pește la pătrat, toate imbinate cu oboseala delocalizării la 9 fuse orare distanță de locul nostru de baștină, cu sfârșeala zborurilor , înțepenirea picioarelor, ne pătrundea prin toți porii… Piața curată, semn că cineva veghează la sănătatea localnicilor, toate tăntițele din spatele tejghelelor la uniforma scrobită, elegante, ambalaje ca lumea după toate regulile, așa ca ne-am apucat vîrtos de treaba. Mamă doamne ce departe-i Cluju … Deși aveam cină în program ne-am dat dezlegați la pește și icre roșii cu bob cât porumbrelele, pe pâine neagră cu unt de la vacile locale, ca să nu mai zic de vodka din sticle cu cerb albastru/ cu cerb auriu/ și negru și verde…

Seara țânțarii pe noi, ai dracului lighioane, erau mici și aproape nevăzuți, nu știu ce specie dar ințepau îngrozitor. Am petrecut seara dându-ne palme….Aproape ca nu i-am mai băgat în seama după o vreme…(din fericire a fost singura data când ne-am confruntat cu ei) …În sfârșit trai pe vătrai după supliciul deplasării la capătul lumii .. Era deja 5 septembrie seara, cu 9 ceasuri înainte de tărișoara noastră dragă.

6 septembrie – Vulcanul Mutnovski

Morning has broken…zicea Cat Stevens cu ani în urma…. ne-am trezit cu ceva junghiuri de la ințepeneala zborurilor, bine refăcuți, la hotelul Flamingo din Paratunka 40 km de Petropavlovsk. Repede la mic dejun cu toată banda veselă și dornică de marea aventura ce va începe curând…

Sursa foto: www.paratunka-kamchatka.ru
Sursa foto: www.paratunka-kamchatka.ru

La masa de la restaurant, Scami a emis prima lema: În Rusia turistul este frate cu ospătarul, câtă vreme bucătareasa ne-a explicat prin limbajul universal al gesturilor că ar fi bine să ne strângem singuri masa și să ne ducem blidele la ghișeu pentru că este de datoria noastră. Având în vedere statura mneaiei (cât ușa) am considerat că nu o să pățim mare lucru dacă ne conformăm, altfel s-ar putea să nu ne fie bine. Papa bun, icrele de aseară, somonașul și halibutul fumee ce-a mai rămas, ouă ochiuri, ceai, biscuiți, dulceață din plic, încheiat cu celebra cașă din cereale fierte, poridge, terci, totoligă, mămăligă, arpacaș, care pune capac la orice masă rusească…

Ne-am aburcat grămadă cu bagaje de o zi într-un Kamaz cu tracțiune pe 6 roți, cu șoferul Sașa la volan, în papuci de casă de parcă urma să mergem la plajă, ditai camionul arătând eroic și glorios ca un aconto a ce va urma sa vie petru noi. Direcția Vulcanul Mutnovski, distanța 4 ceasuri cu camionul, 3 de urcat dus întors și incă patru înapoi la hotel. Expeditia ca un aperitiv , entree, mizilic măsline brânzică , înainte de felul principal, ceea de la lacul Kuril.

20160906_082059Ca să nu avem povești, intre timp a început și ploaia katchatkeza, marunta și obsesivă, ce să mai vedem peisaje prin geamurile aburite ale Kamazului? Eu am căpătat o pereche de pâslari de santinela siberiana , polari , antartici, boreali cum vreți voi, de înlocuit bocancii mei rămași cu tot cu rucsacul la biroul de bagaje prea lungi din Moscova, mama lor de proceduri și indoleți. Ce dacă erau cu două numere mai mari?

Drumul din ce în ce mai hurducat, prin păduri nesfarsite initial, după care scazuseră în înălțime ajungând să se transforme în tundră, ne ducea în sus prin ploaie din ce în ce mai deasă și sâcâitoare către o lume vulcanică neobișnuită privirii noastre de cetățeni europeni …

img_1230Peisajul era apocaliptic, apocalipsa geologică, geologia pura era acolo, istoria planetei sub ochii noștri, pășeam cu Kamazul peste roci proaspete, peste câmpuri de cenuși vulcanice, presărate cu bombe și lapili, ninsori de lavă lațită din starea lichidă la contactul cu solul, piroclastite peste tot, infern geologic în care singurele ființe vii eram noi în ploaia care nu se mai termina. Nici urmă de vegetație. Nici vizibilitate prea mare.

img_1222La un moment dat ne-am oprit și am luat-o pe jos. Parcă se mai ridicase puțin pâcla. Vulcanul ni se prezenta la întîlnire cu o parte a craterului pulverizată de ultima eruptie ce a avut loc nu cu foarte mult timp în urmă ( sec 19) cu un ghețar consistent ce se intindea pe ce a mai rămas din crater, cu nori de gaze fierbinți ce ieseau din strafunduri, alimentati din magma ce clocotea la maximum 2 km sub picioarele noastre. Gheața aluneca încet, avea intruziuni de cenuși intre stratele anuale, era acoperită de depuneri de cenuși și aluviuni, am trecut peste o bortă uriașă în gheță în fundul căreia curgea un râu infernal, poteca ne ducea spre fundul craterului une fumarolele otrăveau aerul cu miasme de pucioasă izvorâtă direct de la Scaraoțchi din fundul iadului. Nici nu se putea un peisaj mai infricoșător sub ploaia aia, cu fum, troznete de ghețari alunecători : aici o fumarolă cu marginile tivite cu sulf nativ, colea un vulcan noroios din apa de infiltrație combinată cu cenuși si căldura scoarței cu pucioasa gaz care bolborosea și scuipa noroi acid , fierbinte și mortal… Hotărât lucru, era mult mai bine în curtea casei mele de pe Toamnei Baia Mare , sub mesteceni și pe gazonul meu cu grija tuns săptămânal. Dar nu aș fi putut constata asta, fără experiența aceasta magnifică la margine de lume…

img_1243Craterul vulcanului mai avea un subcater, crăteraș, cratișor, cratișorel mai miculeț, concrescut lănga cel principal, ce avea în fundul lui un lac pe jumătate inghețat și a cărui gheață se mai topea din când în când din motive geologice. La craterașul secundar se ajungea prim metoda urcatului pompieristic pe o coardă fiza cu noduri pe o cărare noroioasa și alunecatoare…. Mare greseală, după ce că eram ud, m-am și murdărit copios cu noroi ( bine fie și vulcanic) apucând sa văd alte fumarole și gheață în craterul cu pricina la fel de apocaliptice ca și cele din cel principal…. Gata cu aventura, mai bine către camion unde ar putea fi mai uscat… După care am luat-o agale în jos, cu bocancii mei polari cu doua numere în plus, constatând brusc că voi avea o problemă cu degetele de la picioare. Acestea mi se propteau în bombeuri fără nicio protecție provocându-mi dureri în creștere… Până când? Voi vedea repede…. Am mai intălnit în cale un grup la fel de amărât, resemnat și plouat ca noi… Ne-au privit trist și ne-au surâs amar în colțul gurii. Pesemne se întrebau ca și noi ce dracu` căutăm aici?

img_1253Și cum sunt de la mama natură cu mâncărimi în cur, nu m-am putut abține să nu mă lămuresc cu cunoștiințele mele de geologie de bază peste ce calc cu bocancii de împrumut, ce fel de roci au expulzat vulcanii din măruntaiele pământului?

Geologia din zona mea de baștină Baia Mare se referă la roci eruptive de acum max10 mil ani, vulcanismul nostru este suficient de vechi față de cel cu care mă confruntam. De data asta aveam să ne confruntăm cu o situație nouă, să vedem roci proaspete dar într-un fel aceleași cu cele de acasă, doar cu o vârsta un picuț mai mică. Vedeam cu uimire roci peste care urmau sa treacă milioanele de ani, pentru care erele geologice erau înainte și nu înapoi. Asistam la facerea permanentă a lumii. Cu mare mirare vedeam varietatea nemăsurată a rocilor, crezusem inițial ca un vulcan emană doar o specie de roci, când colo erau acolo de toate felurile la fel de diverse ca orice alt lucru din natură. Puzderie de minerale, sulf nativ ici și colo prin suvițe, hematite, tufuri vulcanice de culori diverse, roci feruginoase ce colorau versanți, zguri, cenuși violete și mov, infiltrații negre pe pantele aproape verticale din cenuși albe, cenuși consolidate și erodate de ape cuprinzănd lapili și bombe de tufuri negre ca o sare și piper, roci de mare adâncime( intruzive) cu structuri cristaline scuipate din adâncuri, rotunjite de marginile craterului și rostogolite la mare distanță, cuarțite picate din cer, strate de caolin lipicios din cenuși alterate prin cine știe ce combinații chimice infinite, conduse de măria sa universul și afișate nouă să ne minunăm infinit de lumea în care trăim…

img_1282După o coborâre chinuitoare cu bocancii de căpătat, am ajuns la mașină. Parca se mai luminase un pic. Am luat-o din nou la marș cu Kamazul vieții. Sașa șoferul din papuci ne dusese să vedem canionul cel mai tare din parcare, săpat cu mare ușurință în stratul de depuneri vulcanice, ditai canionul, adânc cât China, unde se prăvălea râul ce cobora din ghețari, pe sub ghețari, într-o cascadă magnifică de ape galbene…

Și ca o incheiere apoteotică a turei, răsărise un curcubeu dintr-o rază scăpată printr-un nor fix din mijlocul cascadei. Drumul înapoi prin alt câmp de cenuși extraplat presărat cu bombe ne-a mai atras un pic atenția, aproape la fel de mult cât niște tabere de corturi, unde nu era niciun pic de mișcare, amplasate în umezeala aia nesfârșită.

20160906_180036

Uuuf, am ajuns la hotel la apă caldă , un pic de piscină cu ape termale , uscat bulendre ude și naniiiii cu toată oboseala, șocul schimbarii de țară, oraș și veac în fizic. Apoi mâine om mai vedea. Azi s-au făcut 10 ani de când Lala a apărut în viața mea…


Citeste si:

Kamchatka – natura în stare pură. Prolog

Kamchatka – natura în stare pură. Partea I: Budapesta – Moscova – Novosibirsk – Paratunka


Despre autor

Guest Post
Iți place să călătorești și consideri că locurile prin care ai trecut merită văzute și de altii? Alătura-te comunității noastre și trimite-ne impresiile tale despre lume! Apasa butonul "contact" din meniu si scrie-ne!

Descoperă și alte destinații

85,800FansLike
2,070FollowersFollow

Alătură-te comunitătii noastre!

Iți place să călătorești și consideri că locurile prin care ai trecut merită văzute și de altii? Alătura-te comunității noastre și trimite-ne impresiile tale despre lume!

Comments

LASA UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here

*