In ultimii doi ani am avut mai multe vizite in Kiev. Dupa ultima, mi-am spus ca pana la urma totul e o experienta in care daca doresti, poti sa gasesti doar aspecte pozitive. Prima experienta, despre care am sa va spun cateva cuvinte a fost in aeroportul din Kiev. Aterizasem cu o cursa de la Londra. Dupa 10 minute de verificare a actelor, “doamna politist” imi spune sa astept.
Desigur, acelasi cuvant mi-a fost adresat si dupa 30 de minute, si dupa o ora si dupa doua si dupa trei. In tot acest timp eu… asteptam. La un moment am cedat si am cerut foarte insistent sa imi explice cineva care este problema. Pasaportul imi era intors pe toate fetele, verificat, re verificat, etc. Am aratat si alte documente… Nimic. In cele din urma am ajuns la concluzia ca aveau doua probleme: prima era data de faptul ca eu cetatean roman aterizasem de la Londra si a doua ca nu… dadeam nimic. Si nici nu aveam de gand sa dau. Dupa 4 ore, mi-au facut favoarea de a ma lasa sa trec. Dupa aceasta aventura am intrat in Ucraina doar cu invitatie si cu o lectie foarte bine invatata: “Prietenul meu Viktor m-a invitat la un meci al lui Dinamo Kiev”. Apropo` am observat ca toti cetatenii straini erau “rugati” sa completeze un formular in care era obligatorie mentionarea hotelului in care stau cu adresa exacta!
Cazarea am avut-o la Hotel St. Petersburg, ales de prietenul meu ucrainean, datorita locatiei sale. Asa cum se intampla de multe ori, numele sugereaza ceva iar realitatea te izbeste violent. Pentru mine a fost o intoarcere in trecut. O cladire de tip comunist si o amenajare de tip camin studentesc din anii 70-80. Pret de patru stele, adica 70 euro pentru o noapte. Mic dejun de internat: ceai sau cafea, paine cu gem sau omleta. Pozitia facea insa diferenta fiind situat ultracentral.
Bulevardul Khreschatyk este artera principala, Champs Elysee-ul Kievului care in weekend se inchide pentru circulatie si se transforma in zona pietonala. Sincer, nu am fost impresionat de nimic. Lumea pare grabita si zgomotul asurzitor al masinilor din toate epocile te oboseste. Am intrat in cateva magazine pentru a compara preturile si am constatat ca sunt ca si cele din magazinele bucurestene daca nu chiar mai mari.
Este destul de greu sa gasesti vorbitori de limba engleza si am avut impresia ca lumea se uita oarecum suparata la mine cand incercam sa port un dialog. Seara am cinat la un restaurant traditional. Bun dar nu spectaculos, pretul civilizat. Moneda locala este “hryvnia” pentru un euro primind 26 hryvne. Exista case de schimb dar recomand schimbul la banci sau ridicarea de numerar de pe cardul de credit romanesc. In acest ultim caz conversia se face la cursul BNR, fiind de cele mai multe ori cel mai avantajos schimb valutar.
Socant este faptul ca nimic nu este bine stabilit nicaieri. Mai exact, orarele muzeelor sau locurilor care se viziteaza se schimba de la o zi la alta fara nicio logica, la fel si preturile biletelor de intrare. In cea de a doua zi am fost convins ca daca vrei sa vizitezi Kievul fara un ghid nu ai nicio sansa. Eram tot mai recunoscator prietenului Viktor care isi sacrifica cateva zile pentru mine.
Intrarea in orasul vechi se face prin “Poarta de Aur” replica a celei din Istanbul, printul Yaroslav dorind sa arate ca Ucraina este la fel de puternica precum Impreiul Bizantin. Legendele spun ca era numita si “Poarta cerului” soarele trecand prin ea in fiecare dimineata in drumul lui spre varful cerului.
Pecherskaya Lavra a fost intemeiata la jumatatea secolului XI si se intinde pe o suprafata de 28 de hectare in malul drept al Niprului (Dniepr). Pe o suprafata atat de mare e normal sa fie si multe edificii dar aici este chiar mai mult decat atat: peste 100 de locatii – biserici de suprafata si subterane, pesteri, clopotnite, fortificatii, chilii, grote, muzee, ateliere, etc. Cea mai completa descriere a complexului o gasiti aici. Eu am fost impresionat de vizita in tunelele care adapostesc sute de racle cu calugari mumificati. Desigur toti erau sfinti.
Turul se face avand in mana obligatoriu o lumanare, declarand ca esti crestin ortodox si este de multe ori infricosator deoarece ajungi si in sectoare fara lumina. De asemenea, de multe ori trebuie sa te apleci bine ca sa poti inainta. Biletul de intrare este aproximativ 7 euro.
“Orasul celor 200 de biserici, al turnurilor de aur” cum era alintat orasul Kiev, era impartit in doua zone: “orasul de sus” in care traia clasa nobila si “orasul de jos” in care isi duceau existenta artistii, artizanii si micii comercianti.
Andreevsky Spusk este strada care facea legatura intre cele doua lumi. Aici se gaseste si Biserica Sf. Andrei, o superba constructie in stil baroc. O ciudatenie este aceea ca biserica nu are clopote. Legenda spune ca daca ar avea clopote si acestea ar bate, apele Niprului s-ar trezi inundand orasul. Tot aici gasiti si casa memoriala Mihail Bulgakov.
“Ierusalimul pamanturilor slave” se mandreste si cu Catedrala Sf. Sofia ridicata in 1037, Catedrala Domului Sfantului Mihail, ridicata la 1108 sau cu Catedrala Sf. Vladimir construita la jumatatea secolului XIX la aniversarea a 900 de ani de la crestinarea Rusiei. Catedralele sunt decorate in stil bizantin iar cupolele lor sunt poleite cu aur veritabil.
Tot pe malul drept al Niprului se gaseste si Muzeul Marelui Razboi pentru Apararea Patriei si statuia “Mama Patrie” pe care am observat-o in drumul meu dinspre aeroport. Statuia are, incluzand constructia pe care este ridicata, 102 m si peste 450 de tone fiind o mandrie pentru toti locuitorii Kievului. Viktor imi explica ca statuia a fost construita in timpul lui Brejnev si ca se dorea ca grandoarea ei sa eclipseze cupolele Marii Lavre. Dupa 1991 continua el sabia din mana statuii a fost scurtata pentru ca privelistea asupra cupolelor sa fie nestirbita.
Opera din Kiev este pozitionata in centrul orasului si gazduieste spectacole de balet, opera si opereta. Am avut ocazia si norocul sa asist la “Spargatorul de Nuci”, pretul spectacolului fiind rezonabil, aproximativ 15 euro.
Piata Independentei (Maidan Nezalehnosti) este faimoasa datorita Revolutiei Portocalii din 2004 si a monumentului ridicat in cinstea acestei Revolutii. “Monumentul Independentei Ucrainei” este format dintr-o columna in varful careia se gaseste statuia unei femei in costum traditional.
Monumentul Fondatorilor Kievului, creat de Vasily Borodai, reprezinta o barca in care sunt fratii Kyi, Shchek si Khoriv precum si sora lor Lybid, despre care legenda spune ca sunt intemeietorii Kievului. Numele orasului ar proveni de la cel mai mare dintre frati: Kyi. Este adevarat ca in ucraineana numele orasului este Kyiv dar de aici si pana la explicatii mai amanuntite despre acesta legenda e cale lunga. Trebuie respectat doar faptul ca in cultura locala legendele au o mare importanta.
Monumentul Victimelor Marii Foamete. Un loc impresionant situat in Vichnoy is Slavy Park. Viktor mi-a spus povestea pe care ucrainienii o numesc “Holodomor”: In perioada 1932-1933 o mare foamete a afectat regiuni din Uniunea Sovietica dar in special Ucraina, in aceasta perioada murind de foame cateva milioane de oameni. Aceasta este considerata una dintre cele mai grave catastrofe care a lovit Ucraina moderna. Desi puterea stalinista de la Moscova a pus totul pe seama secetei si a altor astfel de cauze naturale, ucrainienii stiu ca totul a fost planificat in vederea supunerii ba chiar distrugerii natiunii ucrainiene ca si factor politic.
Adevarul este ca multe tari au recunoscut “Holodomorul” (golod = foamete, mor = napasta, urgie) ca genocid iar Parlamentul Ucrainei a aprobat in 2006 o rezolutie care afirma ca marea foamete a fost un act de genocid impotriva poporului ucrainian. La finalul povestirii am intrebat de ce vorbesc totusi limba rusa cu atata mandrie si de ce iubesc Rusia in sine. Raspunsul a fost unul atat de evaziv incat nu am mai insistat. Locul merita vizitat pentru povestea in sine, pentru muzeu dar si pentru panorama oferita asupra orasului si a raului Nipru.
Baruri, tersase si restaurante se gasesc la fiecare colt de strada in Kiev. Preturile asa cum va spuneam sunt egale cu cele din Bucuresti iar calitatea mancarii si a servirii, de asemenea. Exista si centre comerciale, unul dintre cele mai mari (Arena) fiind in afara orasului si avandu-i ca proprietari pe faimosii frati Klitschko.
Din punct de vedere al oamenilor, Kievul mi-a adus aminte de Romania anilor 90 in care turistii straini erau priviti ca o sursa de a obtine bani usor. De cele mai multe ori am avut impresia ca oamenii traiesc intr-o lume a lor din care nu pot si… nici nu vor sa iasa. Veniturile lor sunt mici, salariul mediu fiind in jurul a 2-300 de dolari, iar asta le face viata destul de grea. Daca te cunosc insa, lucrurile se schimba si te considera parte a familiei devenind foarte prietenosi si impartind cu tine ultima bucata de paine.
Daca ar fi sa cataloghezi orasul Kiev dupa maretia catedralelor ai spune ca te gasesti intr-unul dintre cele mai bogate orase. Daca o faci dupa salariul oamenilor si zonele de periferie iti spui ca te gasesti intr-un stat subdezvoltat. Acest lucru este reflectat si de imaginile pe care le vezi pe strada: masini super luxoase parcate langa o Lada din 1960, femei frumoase imbracate cu cele mai scumpe haine si batranele cu batic cersind pe scarile unei biserici, magazine de lux si chioscuri care sunt gata sa cada. Veti spune ca astfel de discrepante exista peste tot. Ei bine, nu vreau sa va contrazic ci va invit sa faceti o vizita in Kiev. Concluziile… dupa.