Ei da, este 14 iulie si iar nu am ajuns la Paris sa privesc parada de pe Champs Elysse, asa cum mi-am promis mereu! Nu pot decat sa ma asez frumusel intr-un fotoliu, sa mananc niste branza cu mucegai-sau nu???- si sa beau un pahar de vin in cinstea Frantei. Si sa rasfoiesc albumul cu amintiri despre Paris, un loc atat de drag inimii mele!
Am visat ani in sir sa ajung la Paris. De cand ma stiu, mai exact. Abia cand am sarbatorit nunta de argint, am avut destula motivatie si resurse financiare ca sa o fac.
Am fost apoi de multe ori prin Paris, in vizita sau in tranzit de cateva ore si de fiecare data am fost vrajita de acest minunat oras. Nu m-am plictisit niciodata, nu m-am intrebat ce caut pe acolo, am descoperit mereu ceva nou si intotdeauna am avut un mare regret: ca nu am un rand de picioare de schimb! Pe cele din dotare le-am omorat de fiecare data!
Intotdeauna sederile noastre in Orasul Luminii s-au invartit inevitabil in jurul Turnului Eiffel, care ne-a supravegheat atent toate miscarile. Ca un magnet care ni s-a lipit de suflet, Preaminunatul ne-a dirijat plimbarile si visele prin capitala cosmopolita, insotindu-ne la orice pas.
Am cautat cazare intotdeauna in vecinatatea mijloacelor de transport cu linie directa catre turn. Am inceput sau am terminat programul fiecarei zile a sederii noastre fie trecand pe la el, fie aruncandu-i o privire dragastoasa.
Ne-am orientat in oras dupa pozitia turnului. Ne-am ales restaurantele sau locurile unde am mancat in asa fel incat sa il putem zari. Oriunde am fost prin Paris, privirile noastre il cautau flamande, ca si cum ne-ar fi dat siguranta ca suntem acolo si suntem bine. Pur si simplu , a devenit our best friend !
Proiectul turnului a fost gandit initial pentru a fi intrarea principala la Expozitia Universala din 1889 de la Paris, unde a fost comemorat centenarul Revolutiei franceze si a fost elaborat de catre arhitectii Maurice Koechlin, Emile Nouguier si Stephen Sauvestre.
Constructia, aprig controversata la inceput, a fost totusi aprobata de Gustave Eiffel care, fiind un baiat destept si smecher, a lansat executia lucrarii in 1887, cumparand totodata si brevetul constructiei si permisiunea de amplasare pe Champs de Mars timp de 20 de ani.
Boema pariziana a timpului a considerat acest proiect monstruos, metalicul schelet neavand, in opinia criticilor sai, nici o legatura cu esenta orasului .Declarat la momentul acela cea mai inalta constructie din lume, Turnul a facut istorie si a nascut legende, ajungand intr-un final , in zilele noastre, la o valoare de peste 450 miliarde de euro, cu mult peste alte comori universale. Se pare ca din nou, timpul a transformat ratusca cea urata in fata bogata a Europei!
Gurile rele spun ca Gustave Eiffel s-a bazat pe o tehnologie inventata de inginerul roman Gheorghe Panculescu, ce presupunea imbinarea unuor placi metalice cu ajutorul niturilor din acelasi material si care i-ar fi demonstrat frantuzului aceasta tehnologie pe doua carute, in timpul unei vizite pe care celebrul constructor ar fi facut-o in Romania, in perioada 1878-1879, cand a inspectat lucrarile de cale ferata Ploiesti -Predeal, executate de compania lui. De altfel, ziarul Flamura Prahovei a sustinut intr-un articol al sau ca francezul i-ar fi adus multumiri desteptului roman in cartea sa “Communications sur les travaux de la tour de 300 m”
Au fost necesare 18038 de piese metalice pe care cei 300 de muncitori le-au asamblat cu ajutorul a 2,5 milioane de nituri, pentru a desavarsi constructia inaugurata la 31 martie 1889 si deschisa publicului pe 6 aprilie .
Inaltimea dantelariei metalice este de 384 de metri, cu tot cu antena din varf, care i-a purtat noroc, intrucat statul francez a considerat-o ca fiind de interes strategic in telecomunicatii si astfel turnul a fost salvat de la a fi demontat dupa ce au trecut cei 20 de ani de la permisiunea initiala de existenta. Sezonier, constructia isi modifica usor Inaltimea, datorita expunerii la conditiile de temperatura variabile, care produc metalului usoare dilatatii.
Are o greutate de 10000 de tone si necesita lucrari de reparatii si intretinere odata la 7 ani. Ultima oara aceste lucrari au fost incredintate unei echipe de alpinisti utilitari din Romania, care se pare ca au facut o treaba foarte buna cu cele peste 50 de tone de vopsea pe care le-au folosit!
Turnul are 3 nivele, deschise publicului fara restrictie. Primele doua sunt acesibile fie pe scari, fie cu lifturile initial hidraulice, iar acum electrice si rapide.
La ultimul nivel se ajunge doar cu liftul si de acolo se vede o panorama de 360 de grade a intregului oras, ce toarce la picioarele tale ca o pisica uriasa. Privirile-ti flamande vor dori sa retina orice locusor, orice informatie, dar odata revenit pe pamant, iti vei da seama ca realitatea nu e chiar asa simpla cum pare din inaltimi! Pasii te vor trada mereu, tributari gurii cascate si dorintei de a vedea mai indeaproape totul!
Pe timpul iernii, platforma de la primul nivel este transformata in patinoar. Alunecarea domoala si privelistea fabuloasa asupra Scolii Militare sau a palatului Trocadero iti dau senzatia ca plutesti cumva deasupra Parisului.
Asta daca nu esti preocupat, asa cum am fost eu, cu adunarea ciolanelor de pe gheata ticaloasa, plina de capcane! Iti mai mangai orgoliul cu o cafeluta si un croissant delicios la unul dintre restaurantele de pe langa periculosul loc alunecos sau casti gura pur si simplu la ceilalti viteji care se fac de ras ca si tine, bucurandu-te de vanataile si umilintele lor!!!
Poti vizita apartamentul secret al lui Gustave Eiffel, unde vei vedea figurile de ceara ale lui si ale lui Thomas Edison, sugerand vizita englezului in barlogul cel vestit al genialului francez. Edison a fost atat de impresionat de turn incat a scris in cartea de onoare urmatoarele cuvinte:
“To Mr Eiffel, the engineer, the brave builder of so gigantic and original specimen of modern engineering from one who has the greatest respect and admiration for all engineers including the Great Engineer the Bon Dieu. Thomas Edison.”
Pentru mine, locul acesta din Paris este special.Imi place relativa lui simplitate, care imi aminteste ca de fapt maretia este un lucru simplu. Ador timpul pe care il petrec la coada de la intrare, in care de fapt stau cu privirea agatata de fiecare dantelarie metalica pe care o pot cuprinde.
Imi plac scarile care te amagesc ca acusi ajungi, dar furat de panorama care ti se dezvaluie gradual, nici nu stii cand ai facut febra musculara.
Imi place adierea de vant ce iti rascoleste parul in timp ce te sprijini de balustradele metalice privind spre palatele ludoviciene.
Dar cel mai mult , imi place sa privesc turnul intinsa pe iarba din parcul din fata Scolii Militare. Cu mainile sub cap, pierduta in lumea din inima mea, colosul metalic se uita spre mine trufas si invingator, dovada a victoriei omului asupra timpului. Noaptea tarziu, turnul se transforma parca intr-o uriasa holograma proiectata pe cerul instelat al Parisului, blajin obladuindu-ma sub aripa sa protectoare.
Indiferent daca sunteti calatori inversunati sau doar vanatori de cateva zile de vacanta, Turnul Eiffel este un must see intr-o viata. Sunt sigura ca isi va tese vraja si asupra voastra asa cum a facut-o si cu celelate milioane si milioane de turisti de-a lungul timpului.
Iar daca va veti uita cu atentie, veti vedea sus, sus de tot, in coltul din stanga, o bucatica din inima mea, ramasa acolo pe vesnicie!
