Cand am ales ca destinatie Lisabona, am cautat mai intai bilete de avion si cum nu exista nici o cursa low-cost catre capitala Portugaliei, singura varianta era TAP Portugal, care la acel moment avea un pret de 250-270 euro/persoana. Cazarea intr-un hotel decent, clasificat 3 stele, gasisem pe booking.com la preturi intre 550 si 700 euro. Per total, ne-ar fi costat undeva in jurul a 1200 euro.
Intamplarea a facut ca la cateva zile sa primesc pe email o oferta de la o agentie din Bucuresti, care avea un pret uluitor: 720 euro/2pers/6 nopti, cazare la un hotel de 4 stele, central, cu mic dejun si transferuri. In aceeasi seara, am avut acasa o mica consfatuire cu sotul meu si, furati de super-extra oferta (care, conform mail-ului, era valabila doar cateva zile) ne-am prezentat a doua zi in biroul acelei agentii, ca niste clienti hotarati, achitand jumatate din pretul sejurului. Trebuie sa va spun ca agentia avea un singur salariat, intr-un singur birou, inchiriat intr-o cladire de birouri din sectorul 2, undeva in zona Pache Protopopescu. Singurele modalitati de contact erau prin email sau telefon mobil cu acel domn, acelasi care trimisese oferta, care era patron, agent de turism si casier. Dar nimic din toate astea nu ne-a dat de gandit!
Asa cum nu ni s-a parut ciudat nici faptul ca nu am primit un contract de servicii turistice, ci numai o factura pentru contravaloarea sumei platite, pe care intr-adevar se specificau serviciile de care beneficiam. Chiar l-am intrebat de acel contract si mi-a raspuns ca factura il inlocuieste. A doua zi a sosit pe mail voucherul de rezervare la hotel si urma ca pana la jumatatea lunii aprilie sa facem plata diferentei, moment in care urma sa primim biletele de avion. Totul parea ca se desfasoara normal si in regula. Toate astea se intamplau pe la jumatatea lunii decembrie 2013 si eu eram foarte incantata si entuziasmata de biletele cumparate, le consideram cadoul de la Mos Craciun!
Si… a venit primavara, jumatatea lunii aprilie… Sotul meu a achitat si rata a doua, moment in care, conform ultimei discutii, trebuia sa primeasca si biletele de avion. Dar i-a spus ca le vom primi pe mail, la fel ca voucherele de cazare. Lucru care intr-adevar s-a intamplat. Urma doar sa facem check-in-ul cu trei zile inainte si sa ne vedem de drum!
Dar…. vine momentul pentru check-in si am marea surpriza sa nu ni se recunoasca codurile de rezervare. Il sunam, ne spune ca s-au schimbat codurile si ne trimite a doua zi altele. Iar din acel moment a inceput nebunia! Ori nu ni se raspundea la telefoane, ori ne respingea apelurile, ori ne tot amana: ca peste o jumatate de ora, ca e intr-o discutie, ori diverse alte bazaconii. Era 30 aprilie, noi trebuia sa plecam pe data de 3 mai.
Asa ne-am dat seama ca santem pe cale de a fi pacaliti. Moment in care am cautat pe internet date despre acest individ. Si am gasit pe jurnaldeconsumator.ro povestile multor oameni care erau in aceeasi situatie ca si noi. Pasul urmator a fost sa trimitem un mail la hotel sa vedem daca exista voucherul, iar raspunsul a fost linistitor: aveam camera rezervata si platita, deci totul era ok macar din acest punct de vedere.
Mai departe, am sunat la compania TAP, le-am dat codurile pe care le aveam si numele, iar ei ne-au spus ca rezervarea a fost anulata de catre agentia noastra si nu figuram cu nici o alta rezervare pe numele noastre. Daca pana atunci, in ciuda situatiei, ne pastrasem decenta in limbaj si comportament, din acel moment am schimbat modul de abordare. I-am trimis individului respectiv un SMS in care practic l-am amenintat cu tot ce mi-a venit in minte: politie, garda financiara, protectia consumatorului, ANAT, mass-media. Si daca nu erau, le inventam!
Sincer, nu stiu exact ce l-a speriat, cert este ca l-a determinat sa ne trimita biletele de avion. Deci pe data de 2 mai, in jurul pranzului, le aveam si pe ele! In clipa in care au sosit pe mail, desi eram la serviciu, am lasat totul balta si am facut check-in! In sfarsit, puteam spune ca plecam in concediu. Desi totul parea, (iar de data asta chiar era) in regula, nu m-am relaxat decat dupa ce am urcat in avion. Fusesera atat de intense ultimele zile, incat parca asteptam ca ceva rau sa se intample si cineva sa ne spuna ca este o greseala, ca biletele sant false, ca nu putem decola. Dar nu a fost asa. Asadar, pe 3 mai, la ora 5.35 ne imbarcam pentru un zbor de 4 ore si jumatate catre insorita Portugalie.
Ne-am stabilit cartierul general in Lisabona si de acolo am plecat in fiecare zi in explorare. Am batut la pas Lisabona pana nu ne-am mai simtit picioarele, astfel incat in fiecare seara abia ne taram, efectiv, catre hotel si binecuvantam momentul in care ajungeam in camera, sfarsiti de oboseala dar incantati de frumusetea locurilor. Am descoperit pitorescul Alfamei – cartierul mauro-evreiesc aflat pe un deal, am trecut prin Baixa – cartierul de jos (in portugheza, baixa chiar asta inseamna „jos”), am admirat vasele care treceau pe raul Tejo, am continuat prin Bairo Alto din nou la inaltime, pe un deal (alto insemnand „inalt”) si am ajuns pana in Belem, mai la campie.
Am traversat raul Tejo cu autobuzul si am facut plaja in Costa de Caparica. Am incercat si apa oceanului cu un degetel, dar…. brrrrrr era cam rece! Acolo am savurat linistea unei plaje aproape pustii, am ascultat valurile oceanului si am privit barcile de pescari care plecau in larg sa intinda navoade.
Evident ca nu se putea sa nu ajungem la Cabo da Roca, Cascais, Estoril si Sintra. Recunosc faptul ca nu am avut un plan de vizitare strict. Ne-am planificat, de acasa, ce am dori sa vizitam si locurile in care sa ajungem, dar odata ajunsi acolo am fost cuprinsi pe de-a-ntregul de atmosfera de vacanta si relaxare, astfel incat am facut totul oarecum la intamplare. In Lisabona, cel putin, ne-am lasat pasii sa ne duca unde au vrut prin stradutele labirintice ale vechilor cartiere, de multe ori fara sa stim incotro ne indreptam sau daca de indreptam undeva anume. Dar aveam harta, care ne-a lamurit intotdeauna unde ne aflam si ne-a scos din impas.
Ar fi multe de scris despre Portugalia, desi noi nu am vazut decat o foarte mica parte din ea. As vrea sa va povestesc pe scurt despre locurile vizitate, poate va vor inspira pentru vacantele dumneavoastra.
PS: La putin timp de la intoarcerea din concediu, am aflat ca agentia si-a cerut intrarea in insolventa, dupa ce multi clienti au platit sejururi in care nu au mai plecat. Se spunea atunci ca prejudiciul ar fi undeva la 200.000 euro, bani pe care nu sperau sa-i mai poata recupera, deoarece operatorul nu avea asigurare.
Surse foto: visitportugal.com, paradiseintheworld.com
Citeste si
LISABONA – descoperind orașul. Episodul II
LISABONA, surprinzătoare și seducătoare. Episodul III
