Lisabona – orasul asezat pe sapte coline, scaldat de apele raului Tejo care se varsa in Oceanul Atlantic printr-un larg estuar, are un farmec special, un amestec de vechi si nou, de trecut si prezent, de bulevarde noi, largi si stradute inguste, intortocheate.
Ne-am inceput plimbarea pe Avenida da Liberdade, un bulevard important din centrul orasului (pentru ca in acea zona se afla hotelul), care are cate 5 benzi de circulatie pe sens, separate de trotuare pietonale si decorat cu mini-gradini, fantani, o cascada si statui. In spatiile comerciale de la parterul cladirilor sant magazine ale unor branduri luxoase: Dior, Channel, Versace, Gucci, Givenchy, Burberry, etc…. etc. Tot ceea ce va puteti imagina a fi mai scump (si nu numai), gasiti acolo. Din acest motiv, Avenida da Liberdade si-a castigat locul 35 in topul celor mai scumpe bulevarde din lume.
Am ajuns la Gara Rossio care are o fatada abundent si frumos decorata, o combinatie intre elemente romantice si neomanueline. Intrarea in gara se face prin doua portaluri in forma de potcoava, iar intr-un turn la fel de ornamentat se afla un ceas. Ca sa spun adevarul, initial nu vazusem ceasul, iar frumusetea cladirii si faptul ca toti turistii din zona faceau fotografii acolo, m-au facut sa cred ca este un palat sau muzeu!
Strabatand stradutele Baixei, am coborat pana am ajuns in Praca do Comercio – Piata Comertului, pe malul fluviului Tejo, unde ne-am tras putin sufletul si ne-am odihnit picioarele greu incercate. Denumirea pietei indica functia economica pe care ea trebuia sa o indeplineasca, avand in vedere situarea in apropierea raului.
Arcul de triumf care este situat pe latura nordica a pietei se numeste Arco da Rua Augusta (de la denumirea strazii) si este decorat cu trei statui alegorice reprezentand Gloria, Ingeniozitatea si Valoarea si sculpturi ale unor personalitati care au marcat istoria Portugaliei: Marchizul de Pombal – cel care era prim-ministrul tarii in anul devastatorului cutremur (urmat de incendii si un tsunami) din 1755 si care este artizanul reconstructiei Lisabonei, Vasco da Gama – exploratorul portughez care a descoperit calea maritima catre India si a adus bogatii incredibile tarii si Nuno Alvarez Pereira – generalul care a avut un rol decisiv in castigarea independentei Portugaliei fata de Casa de Castilia.
Nu puteam sa excludem din drumurile noastre Alfama, cartierul situat la picioarele Castelului Sao Jorge, cu stradutele lui serpuitoare acoperite cu piatra cubica, cu aleile si scarile stramte care se rasucesc in josul dealului, trecand pe langa fatade cu placi de ceramica si case pictate in nuante pastelate de roz, albastru sau galben. Alfama este cel mai vechi cartier al Lisabonei, a fost construit de mauri in sec XI si pastreaza pana in zilele noastre o puternica atmosfera medievala.
Nu am vizitat faimosul Castel Sao Jorge care este situat pe cel mai inalt deal din Lisabona, pentru ca este destul de degradat, practic au mai ramas doar zidurile principale ale fortaretei, cateva camere reconstruite si, parca, 18 turnuri. Am ajuns pana in apropierea lui, am inteles importanta strategica pe care a avut-o in vremurile trecute si totodata atractia pe care o exercita asupra turistilor in prezent, pentru ca din interiorul lui sant cele mai bune privelisti panoramice asupra orasului.
Labirinticul Alfama este presarat cu multe obiective turistice: muzee si catedrale. Noi am ales sa vizitam Catedrala Lisabona, oficial numita Santa Maria Maior, ce dateaza de la jumatatea sec XII si este cel mai vechi lacas de cult din oras. Ea a fost ctitorita de primul rege al Portugaliei, Alfonso Henriques, al carui mormant se afla in interior. Datorita vechimii sale si numeroaselor lucrari de restaurare, imbina mai multe stiluri arhitecturale – romanic, gotic, baroc si neoclasic, toate combinate intr-o structura cu puternica amprenta medievala. De la inaugurare si pana in prezent catedrala a fost sediul episcopiei orasului Lisabona.
In cel de al treilea episod vom vorbi despre Belem, Manastirea Jeronimos, Monumentul Descoperirilor, Oceanariul sau Gardina Calouste Gulbenkian (deschichide aici).
“Peripetiile” din primul episod le puteti citi aici (episodul I).
Surse foto: Rodica V., www.heritage.pt, thetig.com, mazungue.com
