Lisabona si 13 puncte pe care nu ai voie sa le ratezi

De la bun inceput precizez ca sentimentele mele pentru Lisabona sunt de netagaduit. Iubesc Lisabona cu tot ce inseamna ea: cladirile faiantate, forfota turistilor, obiectivele de neratat, apusurile de pe ,,miradure”, plajele, culorile de pe tarabele comerciantilor stradali, oceanul, graffiti-urile,  pescarusii obraznici, terasele cochete, temperatura prietenoasa, oamenii, limba lor cantata, bucatele delicioase, relaxarea in care traiesc…

In ultimele 10 luni am avut ocazia sa merg de trei ori in Portugalia. Prima data am fost cu treaba si am stat trei saptamani. Am imbinat utilul cu placutul,  facand parte dintr-un proiect in care aveam responsabilitatea unui insotitor de grup.

Atat de tare mi-a placut Portugalia, incat la final de sezon estival mi-am rezervat opt zile pentru o vacanta tihnita, fara niciun fel de program sau indatoriri, doar pentru inima mea. Apoi, in februarie am mai dat o fuga de o saptamana. Am compilat experientele, de aceea veti putea observa diferente de anotimp sau de look.

Prima cazare a fost in Cruz Quebrada, la cateva statii de tren inspre Cascais, intr-o vila superba cu piscina. Conditiile au fost de hostel, erau camere si cu trei, dar si cu sase sau opt paturi. Insa cu piscina in curte si oceanul la 10 minute, nu s-a plans nimeni ca are prea multi colegi de camera.

In cea de-a doua vizita mi-am luat camera la Hotel Alif Campo Pequeno, pentru care am achitat 550 de euro cu mic dejun inclus/opt zile. La cea de-a treia vizita am optat pentru ,,Lisbon Style” hotel, la 10 minute de centru, unde pentru 6 nopti am achitat 280 de euro. Camera nu a avut cea mai ofertanta priveliste, dand intr-o curte interioara, insa conditiile au fost excelente.

Nu aveam o agenda de bifat, de data asta a fost doar despre vacanta, relaxare si baterii incarcate. Am depasit 25000 de pasi/zi, cum deseori mi se intampla cand calatoresc. M-am ratacit pe stradutele din centru, m-am relaxat pe malul Tejo-ului. Am mers cu un tuk tuk pana in Belem, alaturi de o familie de belgieni. Am ajuns prin locuri deja stiute si am gasit altele noi.

Primavara mi-a placut cel mai mult Lisabona. Din mai pana in iunie orasul imbraca straie liliachii. Arbori nespecatculosi la prima vedere, infloresc peste noapte si infrumuseteaza un oras deja frumos. Astfel, primavara, cand adie vantul si se scutura florile, ploua movuliu.

Stiati ca celebra piesa a lui Prince ,,Purple Rain’’ a fost compusa in urma unei vizite in Lisabona? Si daca acum putem dansa imbratisati pe melodia care a spart toate topurile internationale, i se datoreaza botanistului/profesor universitar la Coimbra Félix de Avelar Brotero? El a plantat primul ,,Jacaranda Tree’’ in Gradina Botanica of Ajuda din Belem, aclimatizand un arbore originar din America de Sud.

Experienta mea portugheza m-a impresionat atat de tare, am vizitat atat de multe obiective, am avut atatea experiente placute, incat m-am indragostit iremediabil de Lisabona, ,,orasul de pe 7 coline’’.

Oceanariumul

Infiintat in anul 1998 cu ocazia gazduirii Targului Mondial Expo ’98, Oceanariumul e situat in parcul Parque das Nacoes, in partea mai noua a orasului, la doar doua statii de metrou de aeroport.

A fost declarat ,,cel mai mare acvariu de interior din Europa”. Constructia imensa de sticla si metal e ridicata pe malul fluviului Tejo si are un design modern. Apartine unui ong numit Oceano Azul care studiaza si propune solutii sustenabile pt viata marina.

Particularitatea acestui imens acvariu e ca reproduce in acelasi habitat flora si fauna specifice unor zone geografice diferite: Atlantic, Antarctica, Oceanul Indian si Pacific. Este camin pentru 8000 de specii, peste 25.000 de pesti, pasari si mamifere marine.

Biletul pentru adulti e 13 euro, iar pentru copii, 9. Exista si reduceri pentru grupuri si familii. O vizita la Oceanariu e ideala pentru cei care au copii. Panourile si dispozitivele tehnice interactive, posibilitatea de a-si sarbatori aici zilele de nastere, vor transforma in amintiri de neuitat timpul petrecut in acest stabiliment. Impresionanta a fost sala de proiectie a unui film care reproducea viata oceanica sub toate formele sale. Invaluiti in lumini si sunete, asezati pe podea, vizitatorii sunt transbordati intr-o lume fascinanta. Realizezi cat de neinsemnati suntem, cata forta si ce resursa este oceanul. De-am sti doar sa o exploatam rational si sa nu ne batem joc de maretia sa!

Odata vizitat Oceanariul, e obligatorie o calatorie cu telegondola. Cei 1230 m sunt strabatuti in 10 minute si dau prilejul unei explorari a Parcului Natiunilor si a fluviului Tejo.

40 de cabine albe sau albastre a cate 8 locuri fiecare se leagana jucaus la 30 de metri intre Oceanariu si Turnul Vasco da Gama. Se poate opta pentru un bilet de intrare la Oceanariu care are o calatorie inclusa cu telegondola.

Odata plimbati si cu tolba plina de fotografii, foamea se poate potoli la vreun restaurant cu terasa sau in imensul mall ,,Vasco da Gama’’. Food corner-ul e amplasat in partea dinspre ocean, asa ca va veti bucura de priveliste, savurand un deliciu portughez.

Podul Vasco da Gama

Podul de peste Tagus a fost dat in folosinta in data de 29 martie 1998, cu ocazia Expozitiei Mondiale. Este strabatut de peste 50.000 de vehicule in fiecare zi, are o lungime de 17,2 km, ceea ce ii confera titlul de ,,cel mai lung pod din Uniunea Europeana’’.

A fost construit in doar trei ani, cu scopul de a descongestiona traficul de pe Podul 25 Aprilie si pentru a facilita legatura intre regiunile din nordul si sudul tarii. E un pod suspendat, flancat de viaducte, amplasat deasupra estuarului fluviului Tejo, in Parque das Nações din Lisabona, capitala Portugaliei. L-am admirat din gondolele de la Oceanarium. Modul in care a fost proiectat ii confera rezistenta chiar si la un cutremur de 4,5 ori mai puternic decât cel din 1755.

Gradina zoologica

Intinsa pe 94 de hectare, amenajata ca un imens parc, in Lisabona se gaseste cea mai mare si mai veche gradina zoologica din Portugalia. Anual ii trec pragul un milion de vizitatori. E situata in Sete Rios, iar accesul se face cu metroul, statia Jardin Zoologico.

Noi am vizitat-o intr-un grup mai mare, iar pretul unui bilet a fost 17 euro. Are 130 de ani si adaposteste peste 2000 de animale. Deasupra gradinii trece o gondola care faciliteaza transportul in diferite zone. Suspendat deasupra custilor cu feline, iti doresti in gand ca dispozitivul sa nu fi fost proiectat sau manipulat de vreun neispravit de Dorel.

Nu e o gradina zoologica in care sa fie vizibila suferinta animalelor. Nu exista custile de pe vremuri, sunt niste ingradiri de dimensiuni generoase in care s-a incercat reproducerea habitatului natural.

Cel mai de interes obiectiv a fost spectacolul cu delfini. Mi-am amintit de taberele de la mare din copilarie si de spectacolele de la delfinariu. Cei patru delfini si antrenorii lor ne-au adus zambete pe chipuri  intr-o reprezentatie cu sarituri,  dans si giumbuslucuri hazlii. E locul ideal pentru o zi in natura cu familia. Sunt amenajate locuri de relaxare, terase,  foisoare.

Ascensorul Santa Justa

In centrul Lisabonei exista un lift construit din fier forjat, care face legatura intre cartierul Baixa si Largo do Carmo. A fost inaugurat in 31 august 1901 de catre regele Carlos I.

Ascensorul a fost proiectat de un inginer originar din Porto, numit Raul Mesnier de Ponsard, discipol de-a lui Gustav Eiffel. Odata ridicati la platforma de la 45 de metri, corespondentul unei cladiri cu sapte etaje, turistilor li se deschid privelisti uimitoare.

Citisem pe net ca pentru a trece parasela de 25 de metri e necesara plata unei taxe de 1,5 euro. Noi am urcat de cateva ori, insa nu ni s-a solicitat de catre nimeni.

Ascensorul e administrat de catre compania de transport public. Noi am stat in Lisabona 3 saptamani, am fost posesorii unor abonamente de transport nelimitat pe orice mijloc de transport. Cu ajutorul acestui card, transportul ar fi fost gratis, nu 5,30 de euro, cat ar fi fost pretul obisnuit. Noi insa am preferat sa nu stam la coada permanenta ce se formeaza la baza.

Am prins smecheria ca de la magazinul H&M din apropiere, la etajul III exista o iesire care te scuteste de jumatate de traseu. De acolo, pana la ruinele bisericii distruse de cutremur, ,,Ruinas do Carmo” azi ,,Muzeu de arheologie”, mai sunt doi pasi.

Lasati-va timp sa admirati dantelaria din fier forjat a ascensorului, peisajele, tehnica desavarsita a constructiei. Recent au aparut lacatele legate de plasa de sarma din jurul platformei, cu initialele indragostitilor sau cu mesaje de amor. Nu le prevad viata lunga. Probabil ingreuneaza structura metalica si sunt indepartate periodic. Asadar, exista sansa ca relatia de dragoste sa dainuie mai mult decat simbolicul lacatel.

Poate serviti o gustare la ,,casa Portuguesa do Pastel de Bacalhau”, localul de langa pasarela, care se lauda ca detine suprematia in materie de iscusinta a bucatarilor. Eu am avut ocazia ca in a doua parte din vizita mea in Portugalia sa fiu plimbata de localnici in mici restaurante in care comanda mi s-a luat cu fixul pe un carnetel, insa bucatele au fost delicioase, mult peste tot ce am incercat in zona turistica.

Apoi inca un hop si va aflati la Miradura,  punct de belvedere si piateta vesnic plina. Casute de lemn, trase parca la indigo, ofera turistilor  haine, tablouri, obiecte de artizanat, pina colada in ananas, sangria… Artistii stradali si vanzatorii ambulanti te invita sa te cauti in portofel. La coborare va puteti pierde pe stradute fermecatoare sau puteti lua funicularul cu aer vintage. Azi, in Lisabona mai exista trei astfel de funiculare in stare de functionare: Gloria Funicular,  Elevator do Lavra si Ascensor Bica.

Stadionul Benfica Lisabona

Numit ,,Estadio da Luz”, a fost inaugurat in 2003, in urma demolarii unui alt stadion.

Are o capacitate de peste 65000 de locuri. La intrare e o statuie cu Eusebio da Silva Ferreira, cel mai mare fotbalist portughez al tuturor timpurilor. Vizita incepe cu muzeul care prezinta istoria clubului, cele mai mari realizari, cupe, echipamente, ghete de aur, medalii, statistici…

O platforma mobila ca un lift cu peretii acoperiti de monitoare propune o ,,simulare” a momentelor traite la meciuri, precum si evenimente importante din viata clubului. Eu nu sunt microbist, insa imi place atmosfera din tribune, atata timp cat nu degenereaza in acte de violenta. In minutele petrecute pe aceasta platforma mobila am trecut prin cele mai importante evenimente ale clubului. Am vazut lacrimi de bucurie, goluri spectaculoase, crampeie de fair play si fani in delir.

Simbolul echipei e un vultur. Am identificat trei astfel de exemplare. Mi-a fost mila sa vad maiestoasele inaripate dupa un panou de sticla sau legate de picior. Am avut posibilitatea sa vizitam vestiarele echipei oaspete, tribunele, sala de conferinte, sa pasim pe langa gazon si chiar sa il atingem cu degetele.

De la magazinul oficial al stadionului s-au putut achizitiona diverse obiecte la preturi piperate. Portughezii, de la mic, la mare, iubesc fotbalul. Se mandresc cu originea portugheza a lui Cristiano Ronaldo. Practica acest sport inca de mici, insa nu rateaza vizionarea meciurilor importante indiferent de varsta sau sex. Fie ca sunt pe stadion sau la terase privind ecrane uriase, portughezii isi incurajeaza favoritii de cate ori au ocazia. Sportul cu balonul rotund e parte din viata lor.

Statuia lui Hristos Regele sau Monumentul Cristo Rei

Monumentul e amplasat pe o colina  in apropierea Podului 25 Aprilie, pe malul fluviului Tejo si e vizibil din multe zone din oras. A fost inaugurat in 1959 si are dimesiuni impresionante: statuia are 28 de metri,  capul 4,5 m, soclul de beton pe care e amplasat 82 m, inima 1,89 m. La baza sunt expuse alte opere cu tematica religioasa.

A fost conceput in semn de recunostinta pentru neutralitatea Portugaliei din cel De-al Doilea Razboi Mondial. Un lift duce turistii pana la platforma de la picioarele Mantuitorului. Un ghid ne-a povestit ca initial trebuia sa atinga dimensiunea fratelui mai mare din Brazilia, insa o poveste de amor si o deturnare de fonduri au condus la rezultatul de azi.

De pe platforma de la baza se poate admira podul, cartierul Almada, Belemul, fluviul Tejo brazdat de ambarcatiuni. Livada de maslini din apropiere ofera umbra. Sunt amenajate locuri de picnic sau alte activitati in aer liber.

Biserica Sao Domingos

Biserica din centrul Lisabonei, situata langa Piata Figueira, a avut o istorie zbuciumata. A fost ridicata in secolul XIII pe ramasitele Manastirii Sao Domingos, locul in care se pronuntau sentintele temutei Inghizitii. De-a lungul secolelor a gazduit cele mai importante ceremonii regale, nunti, botezuri sau servicii funerare ale personalitatilor vremurilor. Odata, detinea titlul de ,,cea mai mare biserica din Lisabona”, cu cele 12 capele bogat ornamentate.

A supravietuit unui cutremur in 1531, apoi, cel mare din 1755 i-a fost aproape fatal. Totusi, abia in 13 august 1959, un teribil incendiu a mistuit biserica de la 8:30 pana la 3 dupa amiaza. Peste 100 de masini de pompieri, armata, apararea civila, comunitatea intreaga a incercat sa tina piept focului vizibil de pe colinele Lisabonei. Tavanul s-a prabusit, au ramas in picioare doar peretii. In incendiu s-au pierdut opere de arta, sculpturi, relicve, picturi valoroase, documente…

Oamenii au continuat sa vina pentru rugaciune la biserica mutilata de flacari, aducandu-si scaune si rugandu-se sub cerul liber. Apoi, la Craciunul lui 1960, lisabonezii i-au atasat un acoperis provizoriu, care i-a fost acoperamant pana in 1994, cand a primit acoperisul de azi.

Interesant e ca acesta se sprijina de vechii pereti ce poarta inca urmele incendiului. E ca si cum vechile cicatrici si-ar primi mangaieri tamaduitoare. E o atmosfera aparte in acest lacas de cult, poate de aceea Biserica Sao Domingos e atat de iubita si de localnici si de turisti. Impune respect si ne aminteste oarecum de conditia noastra pe aceasta lume. Oscilam intre mici nimicuri, ne trecem fara a prinde de stire. Sau supravietuim oricaror incercari, indiferent de cicatricile lasate de batalii din care nu iesim mereu triumfatori. Insa, daca avem noroc, gasim sprijin si alinare. Intocmai cum un acoperis nou e perfect compatibil cu o ruina. Pe langa functionalitatea sa, am perceput aceasta biserica si ca pe un pansament de pus pe suflete ranite.

Panteón Nacional de Lisboa

Panteonul se gaseste in vechiul si fermecatorul cartier Alfama. Este cunoscut si sub denumirea Church of Santa Engrácia (Biserica Santa Engracia).

Numeroase personalităţi reprezentative pentru istoria portugheza isi duc aici somnul de veci. Exista doua monumente cenotaf ale lui Vasco da Gama, Pedro Álvares Cabral si Navigatorul Henry. Aici e ingropata ,,regina muzicii fado’’, Amalia Rodrigues. Insa si numerosi presedinti, politicieni, poeti, oameni de cultura au aici monumente funerare. 169 de scari duc la cupola monumentala. Ridicata la 80 de metri, de pe terasa se deschid privelisti spectaculoase. Constructia dateaza din secolul al XVII lea si este creatia arhitectului João Antunes.

Noi am ajuns intr-o sambata, iar in apropiere era in desfasurare o ,,flee market’’, cu cele mai diverse articole propuse spre vanzare. Martea si sambata, piata de vechituri de aici e cunoscuta sub denumirea de ,,Feira da Ladra’’ si are o traditie de sute de ani. Bineinteles ca am dat o raita si prin targul de vechituri, niste chilipiruri isi faceau loc in bugetele noastre subrezite dupa doua saptamani de explorat Portugalia.

Castelo de São Jorge

Castelul Sf. Gheorghe este una dintre cele mai populare atractii turistice din Lisabona. A fost ridicat pe o asezare datand din epoca fierului. Apoi, in jurul anului 205 i. Hr istoria sa e legata de ocupatia romana. A fost de-a lungul timpului fortareata, resedinta regala, inchisoare, teatru, orfelinat… Zidurile sale inalte pot fi explorate de turisti. Castelul de odinioara nu mai exista, doar ziduri reconstruite, ruine, fragmente din edificiul original. Insa nu i se stribeste cu nimic din farmec.

Din turnuri si de pe terase se vede intreaga Lisabona, fluviul Tejo, silueta statuii Cristo Rei. Curtile interioare devin cadru de desfasurare pentru diferite evenimente culturale. Va puteti racori cu o inghetata pe una dintre terase sau puteti admira cel mai frumos apus de la locul de belvedere. Lisabona e orasul intins pe sapte coline. Pretutindeni sunt astfel de puncte de observatie. Localnicii le numesc miradure.  Apusul de la Miradouro da Senhora do Monte  sau Miraduro de Santa Luiza e spectaculos.

Mosteiro dos Jerónimos

Manastirea Jerónimos e cunoscuta si sub denumirea Mănăstirea Ieronimilor, dupa prima comunitate de calugari care a locuit aici. E situata in fermecatorul cartier Belem, la 6 km de centrul Lisabonei. Cand am vizitat-o cu grupul, am avut la dispozitie un autocar.

In vizitele mele ulterioare m-am deplasat cu trenul din gara Cais do Sodre si o data cu tuk tukul, cu o familie de belgieni. In august, in fata manastirii era o coada la intrare intinsa pe cateva sute de metri. Cred ca iti lua ore sa ajungi sa o vizitezi. E un obiectiv turistic de neratat daca ajungeti in Lisabona.

Dateaza din secolul la XVI lea si a fost inaltata la comanda regelui Manuel I, in cinstea marilor descoperiri ale lui Vasco da Gama. Impresioneaza prin grandoarea constructiei si prin arhitectura sa. Fatada e bogat ornamentata in stil manuelin. In biserica manastirii sunt mormintele lui Vasco da Gama, Luis de Camoes, marele poet portughez, Fernando Pessoa şi Alexandre Herculano, regii Manuel şi Sebastiao.

Torre de Belém: Un turn istoric

Imaginea Turnului din Belem apare in orice prezentare despre Portugalia. Am avut ocazia sa il admir in repetate randuri, in diferite momente ale zilei sau in anoptimpuri diferite. Vara era inconjurat de o coada imensa de turisti, primavara era ceva mai liber, ba chiar se putea face o poza in care sa nu apara zeci de alti turisti.

Am cumparat bilete pentru o tura prin oras cu autocarul amfibie HIPPOtrip. Este vorba de un autocar/barca apt sa circule si pe bulevard si in apele Tejo-ului. „Hippo, Hippo, Hurra!” e laitmotivul aventurii ce tine o ora si jumatate.

Personalul care deserveste turistii e ales cu veleitati artistice. Asadar, pe langa informatiile pertinente despre obiectivele turistice relevante din oras, turistul este invitat sa-si iasa din zona de confort, sa-si regaseasca entuziasmul copilaresc si sa rada mult. Astfel, te trezesti cantand, dansand, strigand de multe ori refrenul „Hippo, Hippo, Hurra!” Aceasta calatorie a fost cea mai distractiva. Dupa plimbarea cu indragitul catamaran, e pe locul II in topul meu. Dar sa revenim la Turnul Belem. Din acest autocar amfibie l-am admirat din toate unghiurile.

Este cunoscut şi ca Turnul sau Castelul Sfantul Vincent (Castelo de Sao Vicente de Belem). Din 1983 e parte a Patrimoniului Mondial UNESCO. Constructia sa a durat din 1514 pana in 1520 la comanda Regelui Manuel I in scop de aparare in cazul unui atac. Francisco de Arruda este arhitectul care a creat acest edificiu ce sta in picioare de sute de ani. Daca nu doriti sa il vizitati in interior, va puteti bucura de privelisi de pe esplanada raului sau din parcul din apropiere.

Time Out Market

Am gasit un concept inedit legat de gastronomie. Daca sunteti turisti si nu stiti unde sa mancati, incercati acest loc. E vorba de o hala imensa situată în Mercado da Ribeira din Cais do Sodré, la cinci munute de gara.

Practic, sub acelasi acoperis, sute de persoane pot lua masa in acelasi timp. De jur imprejur sunt zeci de restaurante cu specific portughez sau international. Peste, carne, dulciuri, legume, nu cred sa iti doresti ceva si sa nu gasesti imediat. Impresionanta e viteza de servire, diversitatea ofertei si dimensiunile spatiului. E un imens furnicar in care totul conspira spre a-ti potoli poftele.

Lx Factory

Lx Factory din Lisabona este un obiectiv de neratat pentru cei care isi doresc sa incerce atmosfera boema, ludica, surprinzatoare. In Alcantara, o zona industriala  ocupata de diverse fabrici inca din secolul al XIX lea, a fost redata publicului larg. Vechile hale si cladiri industriale situate in apropierea Podului 25 Aprilie au devenit canvas pentru creativitatea noilor investitori.

Cafenele neconventionale, spatii expozitionale, hub-uri, restaurante, galerii de arta, studiouri, magazine de produse unicat, hoteluri, decoruri surprinzatoare, cluburi, mozaicuri, graffiti-uri…toate creeaza o atmosfera aproape psihedelica. Esti atras intr-o lume desprinsa parca din ,,Alice in tara minunilor”.

Fascinata de culoare, asocieri inedite, suprapuneri de texturi si materiale, mai ca mi-a trecut prin minte sa ma intreb daca n-oi fi baut ceva ce mi s-a urcat la cap sau oi fi consumat ceva ilegal. Noroc ca n-am astfel de vicii. In weekend, LX Factory e teatru de desfasurare pentru amatorii de viata de noapte, concerte  si distractie. Daca sunteti in Lisabona, treceti pe lista acest obiectiv. Experienta e de neratat.