Avea oare să ne prilejuiască al treilea și ultimul episod al odiseei indoneziene întâlnirea cu vreun alt personaj memorabil? Asta în condițiile în care ștacheta așteptărilor noastre fusese ridicată foarte sus de precedentele două personaje carismatice din prima și a doua parte a călătoriei.
După aventura mistică printre magicile ruine ale templului Borobudur unde Buddhi-cel-vesel ne-a împărtășit fascinanta poveste a lui Buddha și a mandalei lui mântuitoare, urmată de explorarea ”extratereștrilor” vulcani Bromo și Merapi călăuziți de același ludic ghid, a urmat incondfundabilul ”Django”! După un micuț indonezian născut musulman și convertit buddhist și unul măricel și creștinat Don Bosco, cine ne-ar mai putea surpinde!
După Micul Buddhi filozoful, un adevărat Laughing Buddha modern și Marele ”Django” căpitanul de culoare jamaicană al vaporașului și expediției noastre prin Komodo cel plin de varani, ce ne mai putea uimi! Incredibil, dar adevărat, ultimul capitol al poveștii noastre indoneziene chiar avea să ne uluiască! Cum se numește, așadar, acest personaj?
I se spune Lombok și – spre deosebire de Buddhi și ”Django” – este un personaj… colectiv, de o frumusețe nemaiîntâlnită. Și nu este orice personaj colectiv, ci unul insular, alcătuit din 27 de insulițe și din peste 3 milioane de mini-personaje locale. În perioada de high-season, deja supradimensionatul personaj Lombok aproape că se dublează, grație numărului mare de turiști, majoritatea veniți din Australia. Ce are atât de fermecător personajul geografic Lombok? În primul rând, peisajele de vis: turcoazul ireal al oceanului, plajele albe ca laptele cu irizații roz pe ici, pe colo, de la reciful de corali care aproape mângâie țărmul și cerul de un albastru infinit care, pentru o clipă, chiar te-ar putea face să crezi că poți zbura…
Iar oamenii sunt la fel de calzi ca atmosfera insulară și îți dau iluzia vie a unui mare zâmbet în mișcare ce nu se oprește și nu dispare niciodată! Aici karma nu ne-a hărăzit un singur personaj de care să ne legăm, aici, pur și simplu, ne-am atașat de Lombok, personajul colectiv în care se contopesc toate splendorile ce încântă deopotrivă privirea, gustul, trupul, mintea și sufletul!
Multă vreme eclipsat de un personaj mai excentric decât el, nimeni altul decât bunul și nebunul său vecin Bali, Lombok a început să escaladeze piscurile celebrității acum un deceniu! Dar faima nu i-a luat mințile așa cum ți se poate întâmpla dacă ți-ar rămâne mai mult timp decât ne-a rămas nouă și ai vizita amețitorul vulcan Rinjani, așa că Lombok a rămas cu picioarele pe nisip! Dar ce nisip, o binecuvântare deopotrivă pentru turism și turiști care de vreo zece ani au cam început să uite de vecinul Bali!
Mai mult, delectându-ne simțurile cu partea lină a amalgamului insular Lombok, am aflat chiar că despre acesta se spune în ziua de azi că este noul Bali! ”Yes, indeed, Lombok is the new Bali!”, a devenit deja un slogan de publicitate turistică pentru multe agenții indoneziene, dar și o frază-fetiș atât pentru ”lombokieni”, cât și pentru turiștii recurenți pe acest tărâm paradisiac! Dar cum în Bali nu am poposit decât o zi și o noapte, ar fi forțat să comparăm cele două destinații de vis!
Cert este că timp de 5 zile și nopți în Lombok am trăit unul dintre cele mai frumoase vise de vacanță din viață! După supradozele de adrenalină și excesele culturale din precedentele 10 zile în Indonezia profundă, Lombok s-a dovedit cu adevărat a fi ”Insula Fericirii și a Relaxării totale”! Considerat a fi mult mai puțin comercial decât Bali, dar mult mai sălbatic decât acesta, Lombok excelează prin insulițe de un alb cu adevărat imaculat, pastelate pe alocuri de petice roz fără egal în Indonezia și chiar în lume, potrivit unora! Unele sunt atât de greu accesibile, încât ai crede că abia dacă a pășit vreodată picior de om pe nisipul lor, adevărat praf de soare binecuvântat de o atingere suavă de coral. Punctul numărul unu de atracție în Lombok (și al doilea în întreaga Indonezie după Komodo, conform Lonely Planet) sunt Gili Islands! Iar aici vorbele chiar sunt de prisos, întrucât o fotografie face cât un milion de cuvinte!
Ce mai poate fi spus decât că Gili Island reprezintă atât raiul scufundătorilor cât și al adevăraților party-animals veniți să cunoască și latura să-i spunem șamanică a Indoneziei! Dar atenție, spre deosebire de Bali care este o insulă hindusă într-un ocean musulman, Gili și întreg Lombok-ul sunt uber-musulmane! Așa că oricine își dorește un trip indus de ”magic mushrooms” sau de ”ganja” cea “fermecată” trebuie să-și asume riscurile! Religia musulmană interzice cu strictețe consumul de plante și substanțe halucinogene, iar legea musulmană pedepsește traficul și consumul extrem de drastic, putându-se ajunge până la pedeapsa capitală!
Ghidul nostru la sesiunea de scuba-diving, de exemplu, un olandez însurat cu o indoneziană de-a locului (cazuri foarte frecvente pe insula) ne mărturisea, între două session-uri de scuba-diving, că renunțase la ”bunul său obicei” din țara natală, pe care îl practică exclusiv când se duce la Amsterdam! Așa că de ce să riști, mai ales că jumătate din ceea ce ți se oferă este de o calitate îndoielnică și dubioasă care te poate trimite direct la spital.
Cum se întâmplă și în cazul arak-ului, faimoasa ”tărie” indoneziană care ne-a alimentat imaginația și pe vasul căpitanului ”Django”! Cumpărat din locuri rău-famate, acesta se poate dovedi mortal, indiferent că îl consumi sec sau în cocktailuri! Prin urmare, cel mai tare trip din Gili rămân sporturile de scufundare: scuba-diving și snorkeling. Și viața de noapte, stropită din belșug cu băutură de calitate și asezonată cu muzică rock, reggae și house!
Iar mâncarea este un alt vis, de data asta cultural-gastronomic! Amintirile noastre papilare sunt încă vii la atâtea luni de zile de la desfătarea cu alesele bucate! Pe lângă trufandale mai cunoscute precum homarul sau creveții, o notă aparte o reprezintă gustul unic al unei specialități pe bază de orez numită nasi goreng!
Stropit din belșug cu deja familiara bere Bintang, orice cină de acest gen transformă o seară aparent normală în Lombok într-una de gală! Iar aici am avut foarte plăcuta surpriză să descoperim cel puțin un restaurant cu specific local unde am fost tratați regește din prima seara așa că am revenit în toate celelalte din sejur ca într-un ritual.
Unul dintre picoli vorbea fluent nu doar engleza, ci și germana și franceza, încât a trebuit să-l învățăm și niscaiva slang românesc, astfel că în ultima seara ne împrietenisem atât de bine, încât omul nostrum ne-a ”combinat” la un homar la super-ofertă! La final, însuși patronul localului s-a pozat cu noi împreună cu ”trofeul”, fotografie care probabil că mai este expusă și-n ziua de azi la avizier, secțiunea ”hall of fame”, chiar la intrare în restaurant. Iar apoi, ca desert, ultimele Bintang-uri erau consumate la cea mai animată terasă din Lombok unde un band local își încântă în fiecare noapte clienții cu izbutite cover-uri rock®gae! Astfel, cu adevărat, fiecare seară a noastră în Lombok a fost una de gală!
De gală a fost, de altfel, toată șederea noastră în Lombok! Bine zis ședere în acest caz, pentru că aici chiar am ”ars-o” pe ”chillaxing” cum se exprimă turiștii din Commonwealth sau din SUA! După ”vacanța active” din primele două episoade, ultimul ne-a prilejuit să experimentăm întrucâtva ce înseamnă ”dolce far niente”!
Și ce-ai putea să faci altceva mai mult decât să admiri extaziat peisajele care-ți vrăjesc ochiul, mintea și sufletul! Probabil să te reîndrăgostești ca-n prima zi de sufletul pereche! Pentru că aici decorul chiar te îmbie la iubire și la redescoperit „la grande bellezza” din celălalt.
Așa, mai pe ”slow motion”. Într-adevăr, Lombok este ilustrarea perfectă a faimoasei sintagme ”island time”! Aici, pe ”Insula Fericirii și a Relaxării Totale”, timpul curge altfel, incredibil de lin, ceea ce-ți oferă iluzia redescoperirii unui paradis pierdut prin inconștientul colectiv și personal când toți ne găseam încă răgazul să savurăm clipa!
În ceea ce ne privește, ”clipa indoneziană” a zburat asemeni zbaterii de aripioare a unui multi-color căluț de mare, unul precum cei mulți pe care i-am admirat la snorkeling plutind printre corali.
De la mandala sacrului Borobodur care l-a inspirat pe însuși Jung să exprime limpede conceptele de arhetipu și inconștient colectiv până la plajele profanului Lombok care te inspiră să te simți ”forever young”, Indonezia a reprezentat probabil cel mai frumos trip din viața noastră! Atât din punctul de vedere al incredibilei călătorii în sine, dar mai ales din cel al descoperirii unei culturi fascinante. Iar pe cele două călăuze ale noastre, Buddhi și Django, suntem convinși că o să le revedem cândva în această viață! Deocamdată prietenia rezistă prin intermediul e-mailului și al facebook-ului! De exemplu, deși nu va înțelege decât cele câteva cuvinte în engleză din acest reportaj, Django îi va da un like mare cât inima lui. Cum, de altfel, dă la tot ce postăm noi cei din ”Varanu Group” așa cum ne-a supranumit el, spre amuzamentul nostru ușor încurcat. Dar toate conotațiile dâmbovițene au pălit cu totul în fața acestei minuni fără sfârșit care este Indonezia. Terima kasih, Buddhi, Django, Lombok! Terima kasih, Indonesia matahari! Mulțumim mult, prieteni! Mulțumim mult, soare al Indoneziei!
Episodul I – Indonezia, o minune fara sfarsit!
Episodul II -KOMODO. Tărâmul ”dragonilor”. Fals tratat de ”varanologie”
