Ultima poveste din Malta… Desi am lasat-o la sfarsit, nu inseamna ca mi-a placut mai putin. Mi-a placut enorm si m-am bucurat de fiecare pas pe care l-am facut, de fiecare straduta pe care ne-am plimbat.
Puțină istorie
Este vorba despre Mdina, fosta capitala a Maltei pana la sosirea cavalerilor, devenita apoi resedinta episcopala. Cel mai vechi oras care a fost locuit fara intrerupere, fondat de fenicieni in urma cu 4000 de ani este, dupa parerea mea, bijuteria arhipelagului – minunat conservat si restaurat, rafinat, elegant, de o curatenie impecabila.
Localizat in centrul insulei, orasul-cetate a fost construit pe un platou inalt de unde domina intreaga campie ce se intinde la poalele lui, oferind in acelasi timp o vedere uimitoare asupra satelor din jur si chiar a Mediteranei. In timpul dominatiei romane s-a numit Melita si a fost resedinta guvernatorului din acele timpuri, Publius. Aici a fost adus Sf Paul dupa ce corabia pe care se afla a naufragiat in golful care astazi ii poarta numele si aici l-a vindecat pe tatal guvernatorului roman, determinandu-l astfel pe acesta sa se converteasca la crestinism.
In sec IX, in perioada stapanirii arabe, s-au reconstruit fortificatiile si s-a separat orasul de ceea ce era in jur, aparand astfel Rabat, care este ca si o suburbie nefortificata a fostei capitale. Tot de atunci i-a fost schimbat numele in Mdina. A fost doar inceputul unor schimbari ale denumirii, pentru ca cei care s-au succedat pe aceste pamanturi i-au spus in diferite feluri: Citta Notabile i-au spus sicilienii, Citta Vechia s-a numit odata cu venirea Ordinului Cavalerilor Ioaniti. In timpul dominatiei siciliene si-a pastrat statutul de capitala, dar cavalerii au transferat capitala la Birgu si apoi definitiv la Valletta, astfel incat vechiul oras isi pierde importanta strategica.
Cu stradutele ei inguste, ca niste ulicioare cochete, cu somptuoasele resedinte si biserici medievale, miraculos pastrate la adapostul zidurilor puternice, Mdina sau “Orasul tacut” cum este cunoscut de catre majoritatea turistilor, este unul dintre cele mai frumoase orase istorice ale Europei.
Prin oraș
Intr-una dintre dupa-amieze am hotarat sa mergem sa-l vedem, stiam ca o jumatate de zi este suficient. Tot cu autobuzul, doar ca din Mellieha nu este nici o linie directa si ar fi trebuit sa schimbam undeva pe traseu. Fiind, insa, prea increzatori ca ne descurcam – de, in celelalte zile totul mersese struna – nu am mai studiat cu mare atentie harta si am gresit statia unde trebuia sa facem schimbarea. Si daca tot am pornit-o gresit, am perseverat….. Am hotarat sa nu ne intoarcem, ca doar un calator adevarat merge numai drept inainte, indiferent de situatie! Asa ca am pornit-o pe drumul catre Mdina, sa cautam urmatoarea statie! Ei bine….. urmatoarea statie era chiar Mdina, doar ca pana la ea au fost aproape 4 km! Distanta nu ar fi fost o asa mare problema, dar soseaua trecea printr-un camp deschis, nu a mai fost nici o localitate, nici un copac, nici un strop de umbra si temperatura era pe la vreo 35 grade!!!! Sincer, am vrut sa renunt la un moment dat si sa ma intorc si mai mult ca sigur asta as fi facut daca sotul meu nu ar fi un om optimist si rabdator, care m-a incurajat si mi-a suportat torentul de nervi revarsat la adresa soarelui! Mai ales ca de la un moment dat am zarit-o in varful colinei, dar parca paseam pe loc si nu mai ajungeam la ea. Fata Morgana, nu altceva….
Toata supararea si epuizarea mi-a trecut cand am ajuns in fata portilor ei, am trecut peste podul de la intrare si am parasit secolul 21, am intrat intr-un alt univers, undeva in Evul Mediu, intr-o cetate bine aparata din care mai lipseau doar cavalerii. Un mic oras calm si linistit, cu o atmosfera unica, atemporala, cu un aer discret si plin de mister, un loc in care iti vine sa vorbesti in soapta ca sa nu-i deranjezi linistea.
Mdina este “acasa” pentru descendentii catorva dintre cele mai vechi familii de nobili din Malta, normanzi, sicilieni si spanioli care s-au stabilit pe aceste pamanturi inca din secolul 12. Sunt cam 300 de rezidenti pe acest nici un kilometru patrat de istorie vie si gazduieste anual in jur de 850.000 de turisti.
Datorita importantei sale istorice si pentru a se putea pastra acel aer medieval autentic, accesul vehiculelor in vechea capitala este restrictionat – este pemisa intrarea doar pentru masinile rezidentilor si alte cateva categorii de utilitate publica, foarte strict reglementate. De asemenea, restaurantele, terasele, cafenelele au reguli clare in ceea ce priveste zgomotul. Peste tot in oras, pe ziduri, sunt montate indicatoare care indeamna la respectarea linistii locuitorilor. Iar langa poarta de intrare, la loc vizibil, este un avertisment: “No horn blowing”!
Ne-am plimbat pe stradutele inguste, serpuite, la umbra zidurilor acelor locuinte vechi, maiestuoase, unele adevarate palate si am admirat amestecul minunat de arhitectura baroca si medievala care au transformat acest oras intr-o adevarata comoara a arhipelagului maltez. Linistea a fost tulburata doar de cateva trasuri care plimbau turisti!
La intrare, in spatele portilor, spatiul se largeste formand Piata Sf Publius, unde ne-a intampinat Palatul Vilhena, care a fost construit in numai doi ani, intre 1726 si 1728 si poarta numele celui care l-a comandat – Marele Maestru Manoel de Vilhena. Initial a servit ca locuinta Marilor Maestri ai Ordinului Ioanitilor cu ocazia vizitelor pe care ei le faceau in Mdina, apoi in secolele 19 si 20 a fost spital – se numea atunci Spitalul Connaught, dupa numele ducelui care a donat bani pentru cumpararea echipamentelor. Din anul1973 a fost transformat in Muzeu de Istorie a Naturii, aici fiind expuse peste 10.000 de tipuri de roci, minerale si fosile, de asemenea pasari, pesti, scoici, insecte si mamifere, inclusiv display-uri din habitatele lor naturale. Un fel de Muzeu Antipa din Bucuresti, dar intr-un decor uimitor!
Langa palat sunt fostele temnite ale orasului, transformate in muzeu: camere subterane, pasaje de trecere si celulele care au fost odata ocupate de catre detinuti. Sunt expuse instrumente de tortura care erau utilizate in mod obisnuit in Evul Mediu, pentru a se intelege brutalitatea inchisorilor malteze din acea epoca. Este un loc trist, un muzeu ciudat care prezinta partea mai intunecata a trecutului Maltei in timp ce explica contextul istoric.
Strada principala – Triq Il-Villegaignon – strabate orasul de la nord la sud si este strajuita de biserici si cladiri de importanta istorica. Am vazut pentru inceput Palatul Inguanez, o cladire venerabila , construita in secolul 14, care a fost locuinta pentru cea mai veche familie nobila a Maltei si guvernatori ai Mdinei multi ani. Acum, este un mic si elegant hotel, incarcat de istorie si de parfumul evurilor trecute, ducand mai departe amprenta distinctiei aristocratice. Un amanunt interesant legat de acest palat este acela ca regilor spanioli li s-a pastrat pana in ziua de astazi dreptul de a locui aici, dar numai doi dintre ei l-au folosit: Alfonso V si Alfonso XIII in 1432, respectiv 1927.
Am trecut si pe langa cea mai veche cladire din Mdina: Palatul Santa Sophia, al carui parter se pare ca a fost construit in prima jumatate a secolului 13, pe ornamentul unei ferestre fiind gravat anul 1233. Nivelul superior a fost adaugat multe secole mai tarziu, mai precis in 1938. Nu este deschis publicului, este in proprietate privata si este administrat de o fundatie care se ocupa de patrimoniul maltez, dar poate fi inchiriat pentru diverse evenimente private.
Si inca ar mai fi de spus: Palatul Gatto Murina – secolul 14; Casa Testaferrata – palatul unei familii din secolul 17; Palatul Falson sau “Casa Normanda” – a doua cea mai veche cladire din Malta, acum este un muzeu particular unde sunt prezentate colectii de portelan, picturi si mobilier vechi. Nu vreau sa va plictisesc si sa va incarc cu prea multe detalii, acolo pur si simplu fiecare cladire are o istorie, are o poveste veche, a apartinut unei familii nobile si bogate, ca doar nu degeaba cetatea s-a numit Citta Notabile.
Apoi, mici lacasuri religioase. Capela Sf Agata – unul din cei trei sfinti protectori ai orasului – ce dateaza de la inceputul secolului 15 si care a servit ca adapost locuitorilor, in timpul celui de al doilea razboi mondial. Putin mai sus este Capela Sf Rocque, cel care este invocat in special cand sunt cazuri de holera sau alte epidemii. Pe acel loc exista inca din anul 1393 o biserica dedicata Sf Cruci, dar care a fost demolata in secolul 17. O alta capela foarte veche, pentru constructia careia au trebuit 30 de ani este dedicata Sf Petru in lanturi. Astazi este folosita ca loc de intalnire de catre diverse organizatii religioase.
Ascunsa in spatele unei elegante fatade in stil baroc este Manastirea Carmelitelor, una dintre cele mai importante cladiri religioase din Mdina si singura staretie din Malta deschisa publicului. De aici a pornit semnalul rascoalei care, in 1798, a eliberat Malta de cotropitorii francezi, pentru ca jefuirea Bisericii Carmelite de catre armatele lui Napoleon a fost picatura care a declansat revoltele. De altfel, comandantul garnizoanei franceze a fost ucis chiar de catre locuitorii furiosi.
Am lasat Catedrala St Paul pentru incheiere – este unul dintre cele mai frumoase si impresionante edificii din oras. Se spune ca se inalta pe locul unde, in vechime, Sf Paul (Pavel) a infaptuit minunea vindecarii tatalui guvernatorului roman Publius si unde l-a convertit pe acesta la crestinism. In secolul 4 a fost ridicat un mic lacas, iar in secolul 11, din porunca lui Roger de Normandia, a fost inlocuit cu o biserica mai mare. Din pacate, cutremurul din 1693 a distrus-o aproape in intregime.
Ceea ce vedem noi acum a fost construit la cativa ani dupa cutremur, iar ceea ce s-a pastrat din vechea biserica normanda a fost incorporat in noua cladire. In fata catedralei sunt doua tunuri care evoca traditiile razboinice ale locuitorilor stravechiului oras. Podeaua este din mozaic de diverse tipuri de marmura colorata si acopera mormintele episcopilor, nobililor si ale notabilitatilor din Mdina care odihnesc aici. Cupola este imensa, este impresionanta si este impodobita de picturi cu scene inspirate din viata Sf Paul.
Ar mai fi multe de spus, dar ma opresc aici. Poate v-am starnit curiozitatea. Poate veti trece Malta pe lista destinatiilor dumneavoastra viitoare. Va las sa descoperiti singuri restul povestilor despre familiile Mdinei. Asa inconjurata de fortificatiile ei antice, Mdina este un loc magic unde epoca moderna pare a fi foarte departe. Daca cititi aceasta mica istorie si apoi ajungeti acolo, va rog sa-i transmiteti ca o port in suflet intr-un ungher special si ca imi este dor de linistea ei.
Citeste si celelalte episoade despre Malta
Turist in Malta – Valletta, dragoste la prima vedere.
Turist in Malta: Melita – Insula de miere
Acolo unde nobilii inca locuiesc – Casa Rocca Piccola, Valletta
Turist in Malta: Insula Gozo
Turist in Malta: Templele megalitice din GozoTurist in Malta: Comino si Laguna Albastra
