Incheiam primul episod al serialului Nepal in forfota orasului. Dupa un drum de vreo 20 de minute, am ajuns la hotel iar cand am intrat in curte, tot vacarmul a ramas in spatele zidurilor inalte ale gardului. Parca ma dureau urechile de atata liniste! Pentru cazare in zilele petrecute in Kathmandu am ales un hotel situat in celebrul cartier Thamel, inima turistica a capitalei nepaleze.
Aici se gasesc zeci de hoteluri, restaurante, terase, baruri si multe-multe magazine si tarabe unde se vinde tot ce-ti trece – sau nu-ti trece – prin cap. Raiul turistilor care se pot pierde ore in sir pe strazile labirintice pline de magazine! Fie ca vrei sau nu, ochii iti sunt atrasi de salurile si puloverele lucrate din lana pashmina, fine, moi si delicate; sau de covoarele cu modele atat de elaborate; sau de magazinele care vand diverse maruntisuri: betisoare parfumate, ceaiuri, sapunuri fabricate cu ierburi de Himalaya, picturi religioase sau mandale…. fara sa mai spun de tot felul de produse de artizanat, statuete, bratari, margele… etc. De imaginile acestea am fost intampinati a doua zi dimineata, cand, dupa micul dejun si cu forte proaspete, am iesit sa luam la pas orasul.
Primul contact cu Nepalul, in ziua precedenta, fusese socant. Surprinzatoare au fost nu doar haosul, aglomeratia, galagia, modul in care se conduce – mie mi se parea ca fara a se respecta vreo regula de circulatie, ci tot ceea ce vedeam in jur: strazi cu asfalt distrus, intr-o parte mormane de gunoaie, in alta parte vaci dormind, case fara geamuri sau pe jumatate cazute, aerul foarte poluat (din acest motiv foarte multi oameni poarta masti de protectie), praful aproape palpabil in atmosfera. Dar incet-incet lucrurile, sau mai bine zis impresiile se schimba. Poate si oboseala drumului a facut ca perceptia mea asupra locurilor sa fie putin exagerata. Pentru ca, odihnita fiind, descopeream cate ceva interesant la fecare pas si deja incepea sa-mi placa! Oamenii maturau in fata magazinelor si stropeau cu apa ca sa nu se ridice praful, aprindeau betisoare parfumate, se auzea o muzica linistitoare care venea dinspre magazinele unde se vindeau CD-uri – era o muzica ce avea sa ne urmeze in toate zilele, la toate orele, ori de cate ori treceam prin Thamel: o mantra budhista – „om mani padme hum”, ce iti da o senzatie de bine, de liniste, calm si echilibru, parca te elibereaza de toate gandurile negative, sau parca te vrajeste. La mine deja incepea sa actioneze vraja ei!
In linii generale, aveam stabilit de acasa ce urma sa vizitam. Si pentru ca Valea Kathmandu este considerata zona cu cea mai mare densitate de obiective din patrimoniul UNESCO, aici gasindu-se sapte astfel de situri, programul nostru avea sa fie foarte incarcat. Aceste zone sunt cele trei piete centrale numite Durbar Square, cu palatele, templele si spatiile publice din Kathmandu, Patan si Bhaktapur si patru ansambluri religioase: doua stupe budiste – Swayambhunath si Boudhanath si doua temple hinduse: Pashupatinath si Changu Narayan.
Pentru inceput, obiectivul nostru a fost Durbar Square din Kathmandu, piata centrala, inima capitalei nepaleze, centrul vechi al orasului si locul care actioneaza ca un magnet asupra turistilor. In aceasta veche piata, care se intinde pe o suprafata de aproximativ 2 ha, erau demult incoronati regii Nepalului. In prezent, aici se organizeaza festivitatile religioase, ceremoniile de sarbatorire a diverselor zeitati hinduse. Presarat cu nenumarate statui si temple cu structuri arhitecturale magnifice, este o comoara a patrimoniului mondial, incarcat cu traditii bogate care au fost conservate si transmise de-a lungul multor generatii, pana in zilele noastre. Este ca un muzeu viu, pentru ca poti admira nu doar arta si arhitectura vechilor temple, dar si oamenii care populeaza zona, care ii dau acel farmec unic. Este o forfota incredibila, o aglomerare de oameni, de animale, de masini, motociclete, biciclete, de sunete, culori si mirosuri. Nici o descriere nu cred ca poate sa redea cu acuratete atmosfera locurilor.
Cele mai multe dintre temple au fost construite de dinastia Malla intre sec 16 si 18, desi in cadrul complexului s-au gasit inscriptii chiar si de la inceputul sec 7. Majoritatea sunt construite din lemn, doar doua parca erau lucrate din piatra, dar am ramas fascinata de minutiozitatea sculpturilor, de finetea detaliilor, de migala si maiestria cu care au fost lucrate. Fiecare templu este inchinat, in semn de veneratie, unui zeu.
S-a intamplat sa fim acolo in prima zi a unei mari sarbatori care se numeste Indra Jantra – este o saptamana de festivitati religioase in care se aduce omagiu Stapanului Cerurilor, zeul ploii – al carui nume este Indra – pentru ca a binecuvantat si in acel an Valea Kathmandu. Sarbatoarea are loc chiar la incheierea sezonului musonic, cand taranii asteapta vremea secerisului si multumesc zeului pentru ajutorul acordat. Legenda spune ca, demult, mama lui Indra avea nevoie de niste flori mai speciale pe care nu le-a gasit in gradina Paradisului, iar fiul ei – Indra – a descoperit aceste flori in Valea Kathmandu, dar, incercand sa le fure pentru ea, a fost prins si inchis. Cand mama lui a venit sa-l caute si l-a gasit inchis, s-a infuriat si i-a amenintat pe sateni, spunandu-le „daca vreti ca ploaia sa va mai ajute culturile, sa-l eliberati pe fiul meu imediat”! In acel moment oamenii locului si-au dat seama ca cel inchis era un zeu. De atunci, in fiecare an, timp de 8 zile, au loc aceste festivitati de celebrare, prin care localnicii multumesc zeului pentru ploile bogate si-l asigura de pretuirea si respectul lor. In prima zi a festivalului, in piata din fata Palatului Regal (Hanuman Dhoka) se ridica si se orneaza cu flori un stalp foarte inalt din lemn, reprezentandu-l pe zeul ploii, iar masti tot din lemn reprezentandu-l atat pe Indra, cat si alti zei – Vishnu, Bhairab, Shiva – sunt aratate publicului.
De asemenea, mamele si bunicile le impodobesc pe fetite – si cand spun fetite ma refer la copile de la 1 an pana la maxim 7, din ce am vazut chiar noi – cu rochite si sari-uri traditionale foarte frumoase, in culori vii, cu bijuterii stralucitoare si – ceea ce m-a frapat – le machiaza: negru la ochisori, rosu in obraji, ruj de buze, astfel incat, privindu-le, aveam impresia ca ma uit la papusi expuse in vitrina.
In cea de a doua zi, se da startul petrecerilor propriu-zise, prin defilarea in care alegorice a fetitei-zeita Kumari insotita de doi baieti care-i reprezinta pe zeii Ganesh si Bhairab. Apoi, mai multe grupuri de dans religios isi incep reprezentatiile. Numeroase alte procesiuni au loc in oras si in jurul lui pana in ultima zi a festivalului.
Dupa cum v-am spus, intamplarea a facut sa ajungem in Nepal pe 25 septembrie, iar Indra Jantra a inceput chiar de a doua zi. Mergand in Durbar Square, am putut vedea live toate aceste pregatiri. Ce pot sa va spun?! A fost o experienta fascinanta, pentru ca este o lume foarte diferita de cea cu care noi suntem obisnuiti. Sunt oameni care inca mai cred in zeitati si in puterea acestora! La un moment dat, dupa ce am pierdut notiunea timpului plimbandu-ne, vizitand temple, admirand si fotografiind, martori la pregatirile si agitatia oamenilor, pur si simplu ne-am asezat intr-un loc mai retras (de fapt, ca sa spun sincer, eram fix in fata biroului de politie), si am privit, doar am privit. Este un spectacol uimitor, de care cu greu te desprinzi.
Poate ca ati observat, in unele fotografii, mormane de moloz. Da, sunt urmele cutremurelor, care inca se pot vedea. Este trist si dureros. Din pacate, cateva temple au fost distruse complet. Altele, destul de multe, au fost partial avariate si sunt sustinute cu barne groase din lemn si cu schele de metal pana ce vor fi consolidate. Ne asteptam sa gasim distrugeri mai mari, pentru ca stirile fusesera destul de apocaliptice. Dar, desi zona Kathmandu a fost puternic lovita si afectata de cutremur, au ramas in picioare multe temple, astfel incat frumusetea locului razbate dincolo de daramaturi.
Zeul Shiva – binefacatorul, focul creator, impreuna cu Parvati, sotia lui, sunt inca la fereastra “casei” lor supraveghind piata si ce se intampla pe acolo. Templul care le este inchinat a fost construit la sfarsitul anilor 1700 in timpul dinastiei Shah. Este ridicat pe o platforma de caramida in patru trepte iar in fata lui este o zona libera, care se pare ca era o scena unde, cu sute de ani in urma, aveau loc dansuri in aer liber.
Cel mai spectaculos templu este Taleju Temple, construit in sec 16 in timpul domniei unuia din regii dinastiei Malla. Din pacate nu este deschis pentru public, ca de altfel toate templele hinduse – in nici unul pe care am dorit sa-l vizitam nu se permitea accesul non-hindusilor. Aici insa chiar si pentru hindusi accesul este limitat, ei putandu-l vizita doar intr-o singura zi din an, in luna octombrie, atunci cand are loc cel mai iubit festival din Nepal – festivalul Dasain care are loc in onoarea zeitei Parvati, sotia marelui Shiva si cand sunt 15 zile de sarbatoare in care aproape totul este inchis (magazine, birouri), toata lumea sta acasa si petrece timul cu familia. Taleju Bhawani – in cinstea careia a fost ridicat templul – a fost initial o zeita indiana, dar a devenit zeitatea regala a dinastiei Malla. Templul este foarte inalt fata de tot ce este in jurul lui – are 35 metri si domina zona pietei. Este construit pe un soclu in 12 trepte, iar a opta treapta formeaza practic un zid in jurul lui. In fata sunt 12 temple in miniatura, alte patru mici temple aflandu-se in interior.
In apropierea lui, Templul Jagannath – inalt si el, are doua etaje si este construit pe o platforma cu trei nivele, a ramas intact. De asemenea, alte doua temple – inchinate lui Vishnu si Indrapur, au fost si ele protejate de zei. O statuie imensa, din piatra, ce-l reprezinta pe Kal Bhairav, zeul hindus al justitiei – mai este cunoscut si ca Dumnezeu al maniei si terorii – este in continuare in picioare, iar zeul priveste amenintator la oamenii care trec prin piata. A fost adusa aici de catre regele Pratap Malla, un mare iubitor de arta, dupa ce a fost gasita pe un camp, in partea de nord a orasului.
In partea de sud a pietei este un alt templu frumos si cu o poveste interesanta, care – din fericire – a supravietuit, avand doar daune minore. Este vorba despre o casa pentru o zeita in viata – Templul Kumari, care a fost construit pe la jumatatea sec 18 ca si locuinta pentru fetitele Kumari. Este o traditie hindusa foarte veche, care dureaza de sute de ani (din secolul 17) prin care se alege o fetita de 2-3 ani pentru a fi intruparea zeitei Taleju. Este foarte interesanta aceasta poveste a zeitei-vii, incepand cu ritualul de selectie si terminand cu retragerea ei din acest rol, lucru care se intampla odata cu venirea primei menstruatii, cand isi pierde puritatea. Insa ar iesi o poveste foarte lunga si nu cred ca este locul ei acum, aici. Este una dintre cele mai cunoscute si apreciate traditii ale culturii nepaleze, aceste mici zeite sunt adorate de toti, li se satisfac toate poftele, dar intoarcerea la normalitate, la viata de muritoare nu este deloc usoara sau placuta pentru ele. Poate intr-un episod distinct o sa va spun pe indelete povestea fetitelor Kumari.
Din pacate, nu am putut vizita vechiul palat regal Hanuman Dhoka – cel care era unul dintre principalele puncte de atractie in Durbar Square – pentru ca a fost avariat si este inchis pentru reparatii. Ridicat in onoarea zeului-maimuta Hanuman, era o constructie de o frumusete aparte, pentru ca toata fatada era decorata cu ferestre din lemn foarte elaborat sculptate.Tot la fel, un palat mare, alb – cunoscut sub numele de Gaddi Baithak – o constructie in stil neoclasic din anul 1908 care a fost ridicata ca si parte a palatului regal de catre unul din prim-ministrii din familia Rana, a fost grav avariat. Nu a scapat de furia devastatoare a cutremurului nici templul de la care orasul si-a luat numele – Kasthmandap, ce fusese construit prin sec 12, din trunchiul unui singur copac – daca legendele sunt adevarate – si care fusese, de-a lungul existentei sale, locul in care se odihneau calatorii si negustorii pe parcursul drumurilor lor intre India si Tibet. Locurile vechilor si pretioaselor temple sau stupe care s-au pierdut erau goale, pareau pustiile. Culmea este ca nu am vazut pe nimeni sa calce peste urmele lor, toti le ocoleau, ca si cand inca ar fi existat constructia respectiva.
Da, cutremurul a afectat structurile fizice ale uimitoarelor pagode, temple si stupe, dar nu a distrus spiritul locului si emotia pe care o transmite. Da, unele au fost reduse in totalitate la moloz, dar multe altele pot fi inca admirate in toata splendoarea lor. Este un loc fascinant, care te poarta inapoi in istorie, in alte vremuri, in alte lumi, printre zei si muritori deopotriva.
Citeste si episoadele anterioare
Nepal, o altă lume. Introducere
Nepal, o altă lume – Patan
Nepal, o altă lume – Boudhanath Stupa
Nepal, o altă lume – Bhaktapur
