Ca Turist in tara mea, Peştera Valea Cetăţii (Fundata), aflata la 3 kilometri de Râşnov, pe drumul spre Poiana Braşov, a fost o incantare sa o intalnesc in cale si sa o vizitez. A fost descoperită în urmă cu 60 de ani, dar doar din 2011 e amenajată pentru turişti. Vorbim de o ,,peşteră tânără”, activă, de doar 2 milioane de ani, aflată încă în formare. Din anul 2000 e declarată ,,zonă naturală protejată de interes naţional şi monument al naturii”.
Drumul prin pădure până la cei 825 m altitudine la care se află Peştera Valea Cetăţii (Fundata) şerpuieşte printr-o pădure luminoasă de fagi. Au fost amenajate balustrade şi indicatoare orientative. Distanţa poate fi parcursă fără probleme cam de oricine, indiferent de condiţia fizică, în 20-30 de minute, pe traseul cu scări sau pe cărare. Odată probate amândouă, aş sugera să ocoliţi scările, e mai uşor pe potecă.
Am citit ulterior că fauna zonei e reprezentată prin specii cum ar fi: lupul cenușiu, ursul brun, linxul, cerbul, căprioara, jderul de piatră, vidra, cerbul, cocoșul de munte, tritonul cu creastă, șopârla, salamandra… Vă mărturisesc că mie nu mi-a ieşit niciun exemplar în cale, altfel timpanele celorlalţi exploratori ar fi fost serios puse în pericol.
Grupurile intră la fiecare jumătate de oră şi beneficiază de explicaţiile unui ghid bine instruit. Există galerii secundare şi pachete pentru speologii amatori care doresc să pătrundă mai adânc în miezul masivului Postăvarul. Sistemul de iluminare e unic în România, fiind utilizată lumina rece, prietenoasă cu singura specie de liliac identificată în peşteră.
Liliacul mare cu potcoavă ,,Rhinolophus ferrumequinum” a stat pitit bine, altfel probam acustica desăvârşită a ,,Sălii mari” numită şi ,,Catedrala”. De dimensiuni impresionante (40/30/20m), cu tavanul în formă de cupolă, se transformă ocazional în scenă pentru concerte. Deşi peştera nu e foarte mare, e ofertantă pentru turişti. Se pot identifica lapiezuri, ponoare, elemente carstice specifice, stalactite, trepte antitetice, scurgeri de calcit, stalagmite, coloane… Temperatura constantă e de 8-9°C. Traseul e accesibil tuturor, iar o vizită de încheie în 15-20 de minute.
În ,,Sala mare” am fost cu toţii invitaţi să oprim toate sursele de lumină şi să ne dăm răgazul să ascultăm liniştea din măruntaiele muntelui. Se auzeau doar picăturile de apă şi gândurile. Bine, eu am auzit-o şi pe o doamnă care bombănea lângă mine că dacă ar fi fost informată la intrare că trebuie să stea în beznă, refuza să intre, că ea are probleme de sănătate. Tânărul nostru ghid ne-a sfătuit să nu atingem nimic, oricât de tentaţi ar putea fi unii sau alţii.
Ni s-a explicat că atingerea unei stalagmite ar putea încetini procesul de formare cu 1000 de ani. Înţelegeţi ce am simţit, când o doamna bombănitoare i-a pus în mână băieţelului ei o bancnotă de un leu şi îl îndemna să atingă cu ea una dintre coloane, după ce mai aruncase vreo câteva fise în nişte balţişoare, probabil cu gând de reîntoarcere. În astfel de cazuri, simt cum mi se face tensiunea 2000, mi se umflă vene despre a căror existenţă nici nu ştiam şi îmi clocoteşte sângele. Anii îndelungaţi de cultivare a propriei răbdări şi de potolire a instinctelor primare, mă fac să nu auziţi despre mine la ,,Ştirile de la ora 5”, dacă mai există cumva emisiunea. Aceeaşi doamnă şi-a băgat preţiosul odor peste rând şi la platforma de unde le-am făcut copiilor o bucurie şi i-am dat cu tiroliana. A călcat şi vreo doi copii pe picioare înfigându-se la balustradă, ca să poată surprinde cele mai bune cadre cu fiul său, omuleţ fără vină. Şi iar mi-a venit să-i dau brânci… În minte chiar i-am dat. Am văzut-o prăvălindu-se într-o grămadă de urzici, înţepată de roiuri de albine, muşcată de lupi şi jderi, întocmai ca personajele din ,,Singur acasă” după războiul cu simpaticul Kevin. Doar autocenzura şi îndelungata mea experienţă cu proşti şi nesimţiţi, au mai salvat o victimă sigură.
Traseul de tiroliană e un bonus pentru cei care se încumetă să ajungă până la Pestera Valea Cetatii fundata. Întins pe 30 de metri, e SUPER apreciat de copii.
Noi am reuşit să vizităm toate cele trei obiective într-o zi, lungă, de vară. Sunt apropiate una de alta şi ar fi păcat de ratat vreunul din ele. Ne-a rămas Castelul Bran pentru altădată şi pe îndelete.
