“Oamenii se tem de timp si timpul se teme de piramide”

“Oamenii se tem de timp si timpul se teme de piramide” spune un vechi proverb egiptean. Te pune pe ganduri, dar nu-i intelegi pe deplin sensul decat atunci cand esti in fata lor.

In 1798, cand a invadat Egiptul, Napoleon si-a exprimat admiratia astfel: “Soldati! Priviti varful acestor piramide! De acolo, de sus, ne privesc peste 40 de secole!”

Ei bine, nu cred sa fie turist sau calator care ajunge in Egipt si care sa nu doreasca sa vada piramidele de pe platoul Gizeh, pentru ca timpul nu a sters aura mistica a celei mai importante atractii turistice a acestei lumi. Din cele sapte minuni ale lumii antice, ele sunt singurele care au supravietuit, purtandu-si peste timp maiestuozitatea, taina, misterul. 

Dar ele poate nu ar fi existat fara prima piramida – Piramida in trepte a lui Djoser, regele Egiptului prin anii 2600 si ceva i.Hr. Ceva mai departe de Cairo, la 24 km se afla Saqqara – o vasta necropola in desert, destinata monarhilor si nobililor din Regatul Vechi. Este un loc mai putin vizitat de turisti – erau doar cativa in afara grupului nostru – dar aici sunt cateva comori ale istoriei: prima piramida, cateva picturi funerare minunate si Serapeumul, o ciudatenie a egiptologiei: o camera mortuara plina cu mumii de bivoli sacri. 

Desi nu are nici jumatate din inaltimea Piramidei Mari de la Gizeh si este mult mai putin cunoscuta, aceasta piramida in trepte pe care Imhotep, primul arhitect din istoria omenirii, a ridicat-o pentru monarhul lui este foarte importanta pentru tot ce a insemnat ulterior constructia de piramide. Inainte de Saqqara, materialul de constructie era caramida din lut iar forma obisnuita a mormintelor era “mastaba” – o placa simpla, dreptunghiulara, care acoperea cripta. Imhotep a construit o “mastaba” din piatra, apoi a facut mai multe pe care le-a pus una peste cealalta, in straturi din ce in ce mai mici catre varf, pentru a se crea efectul de piramida. A ridicat sase nivele cu o inaltime de 60 m, care au fost ulterior acoperite cu calcar. Blocurile erau asezate astfel incat sa dea efectul vizual de trepte dar sa si corecteze eventuale defecte. Egiptologii spun ca nu este intamplatoare aceasta forma si ca dorinta lui Imhotep ar fi fost aceea de a reliza o scara pe care sufletul regelui sa urce catre cer. Era in 2648 i.Hr. si, printr-o constructie inovatoare, i-a oferit lui Djoser nemurirea. 

Platoul Gizeh, temelia stancoasa unde se afla piramidele si Sfinxul, se afla la 16 km de centrul orasului Cairo, pe malul vestic al Nilului. Pe vremuri, se strabateau campiile de la marginea desertului pentru a se ajunge la monumente, dar acum periferiile capitalei se intind pana in apropierea Sfinxului. O sosea cu patru benzi, intens circulata – practic se merge bara la bara intr-un concert de claxoane care suna necontenit chiar de la prima ora a zilei – leaga orasul de zona piramidelor.

Piramidele faceau parte dintr-un mare complex mortuar, iar langa fiecare exista un templu unde se presupune ca aveau loc ritualurile pentru inaltarea la cer a sufletelor faraonilor, acestea fiind unite intre ele prin tuneluri construite la suprafata. Se aflau langa un lac pe care il alimenta Nilul atunci cand apele lui se revarsau. Istoricul grec Herodot, care a fost aici candva intre 449 si 430 i.Hr., a gasit acest drum de legatura intact si l-a descris astfel: “cu blocuri de piatra lustruita, impodobite cu reprezentari animaliere cioplite, o opera de aceeasi maretie ca si piramida insasi.” Nici unul dintre aceste temple nu a supravietuit, se mai poate vedea doar structura din piatra a drumului de trecere.

Si noi am venit, ca majoritatea turistilor de altfel, pe acea Sosea a Piramidelor si prima care ne-a aparut a fost chiar Marea Piramida a lui  Khufu – sau Kheops, cea mai veche si cea mai mare din acest trio de pe platou. Se estimeaza ca ar contine 2,3 milioane de blocuri de calcar care cantaresc intre 2 si 15 tone, cele de la baza fiind cele mai mari si grele. Este o constructie magnifica prin dimensiunile ei, o lucrare uimitoare de inginerie care ar fi o provocare chiar si pentru vremurile noastre, tinand cont de faptul ca acele blocuri de piatra au fost ridicate pana la 147 metri, cat a fost inaltimea initiala a piramidei.

Am urcat putin pe o scara ale carei  trepte erau taiate in piatra de la exterior, am intrat printr-o deschizatura ca de grota si, dupa ce am coborat printr-un culoar lung si ingust dar bine luminat, am ajuns la Camera Reginei, am strabatut Marea Galerie si ne-am oprit chiar in mijlocul piramidei la principala camera funerara care adaposteste doar un sarcofag gol, din granit roz. Este tot ceea ce s-a descoperit si nimeni nu poate preciza daca in el a fost trupul faraonului. Pentru ca sarcofagul este prea mare pentru a trece de caile de acces, egiptologii au dedus ca incaperea si piramida s-au construit in jurul lui. Cateva detalii uimitoare despre camera mormantului lui Khufu: piatra de la intrare are 3 m lungime, 2,5 m inaltime si 1,3 m grosime, iar blocurile de granit din care sunt facuti peretii si sarcofagul sunt atat de perfect asamblate si slefuite incat intre ele nu este spatiu nici chiar pentru o carte de joc!

Din toate fabuloasele bogatii cu care erau inmormantati faraonii, aici in Marea Piramida a fost descoperita tarziu, in 1954, structura dezmembrata a unei barci. Erau 1224 de piese din lemn de cedru, care au fost asamblate ca un urias joc de puzzle 3D. Este Arca Solara, cu care – spun miturile egiptene – faraonul calatorea spre ceruri. Acum, barca asamblata este expusa in propriul ei muzeu “Muzeul Arcei Solare”, care se afla la sud de Marea Piramida.

Vizita in interiorul piramidelor este optionala, de obicei sunt deschise doar doua din ele in acelasi timp, asta din cauza lucrarilor de restaurare si intretinere care se desfasoara in mod frecvent. Accesul este permis pentru 300 de persoane/zi, in ordinea sosirii, fara rezervari prealabile. Aici, la Piramida lui Khufu, panta este ceva mai abrupta, se merge putin aplecat, nu este chiar o plimbare. Poate pentru persoanele claustrofobe sau pentru cele mai in varsta, cu ceva probleme cardiace, este mai dificil. Dar totul este bine luminat, este curat, sunt balustrade de lemn si nimeni nu te grabeste, te poti opri sa-ti tragi sufletul si apoi sa continui. Este o experienta pentru care merita sa depunem putin efort. In definitiv, oamenii Egiptului Antic au constuit un monument maret, noi doar vizitam si ne minunam de ceea ce ne-au lasat. 

Cea de a doua este Piramida lui Khafre – sau Khephren, fiul lui Khufu si, desi este putin mai mica in inaltime, aparent pare mai inalta din cauza terenului pe care este construita. Este singura care mai are in varf piatra alba, fina, ultima ramasita a stratului de var tare si lustruit din exterior cu care erau placate toate cele trei piramide de pe platou. Datorita acestui strat, piramidele pareau niste prisme de un alb pur, stralucitor. Din pacate, de-a lungul vremurilor calcarul a fost inlaturat si s-a folosit la construirea palatelor si moscheilor din Cairo. 

Fiul lui Khafre, Menkaura (sau Mikerinos) a construit a treia piramida la necropola de la Gizeh. Este cea mai mica din acest grup, a avut doar 70 metri, mai putin de jumatate din inaltimea piramidei construita de bunicul lui, Khufu. A fost realizata din granit rosu de Aswan, care a avut aplicat la exterior acelasi strat de calcar alb stralucitor. Pe una din parti, se vede o taietura verticala care-i strica forma perfecta: in sec. 12 Yousef, fiul lui Saladin si-a pus oamenii sa dezmembreze piramida, numai ca in opt luni de incercari muncitorii nu au reusit sa faca decat crestatura aceasta, asa ca sultanul a renuntat. Am vizitat interiorul ei, am coborat printr-un pasaj catre o incapere neterminata, apoi un alt pasaj ne-a coborat catre camera mortuara goala. Aici se descoperise un sarcofag din bazalt pe care arheologii au vrut sa-l duca in Anglia, numai ca a cazut de pe vas si s-a scufundat in adancul marii. 

De la poalele piramidei lui Khafre un culoar coboara catre templul regelui, partial reconstruit in vale. De acolo, se deschide o panorama splendida catre Sfinx, acea creatura enigmatica de 20 m inaltime si 73 m lungime, cu trup de leu si chip de om si caruia primii arabi i-au spus Abu al-Hol, adica Tatal Groazei. Se crede ca este o reprezentare a lui Ra – Zeul Soare – in timp ce se inalta pe cer in zori, dar chipul este al lui Khafre. Alti cercetatori spun ca il reprezinta chiar pe faraon, leul fiind simbolul regalitatii iar capul, cu coafura faraonilor, simbolizand puterea.

Se pare ca a fost sculptat dintr-o singura bucata de piatra si are o valoare inestimabila, fiind cel mai vechi monument de sculptura din Egiptul Antic. Din pacate, s-a deteriorat de-a lungul mileniilor de existenta. Nasul l-a pierdut in 1798, cand soldatii lui Napoleon au folosit Sfinxul pentru a-si exersa tragerea la tinta…..

Desi constructia de piramide a continuat pana la sfarsitul Vechiului Regat  – ultima piramida regala a fost construita de Amhose I care a domnit intre 1550-1525 i.Hr. (primul faraon din Regatul Nou) si desi exista cam 130 de piramide in Egipt, piramidele de pe Platoul Gizeh nu au fost niciodata depasite ca dimensiuni sau ca tehnica de constructie. A fost momentul in care s-a atins perfectiunea.