El Oceanográfico (Oceanografic) – pe scurt: cel mai mare complex marin din Europa. Acesta ne propune să facem un ocol în jurul lumii, prin intermediul mării și al oceanelor planetei pe o suprafață de 110.000 m². Oceanograful este compus din mai multe clădiri in care poți admira mai mult de 40.000 de animale din 500 de specii diferite. La „suprafață” te poți întâlni cu delfini, lei de mare, morse sau foci. (Despre cum ajungi la Oceanograf am povestit in Episodul II)
Din punctul meu de vedere Oceanograful este locul în care m-aș întoarce în fiecare zi și nu cred că m-aș putea plictisi. În momentul în care întri pe porțile lui ești într-o altă lume. Intrarea costă aproximativ 28 euro și poți vizita toate clădirile din cadrul complexului.
Dacă dorești însă ceva mai mult, ai posibilitatea să hrănești delfini și lei de mare, cunoscându-le în același timp toate secretele, mărturisite chiar de cei care au grijă de ei. „Pachetul” se numeste Pasaporte Animalia. Costă 15 euro de persoană pentru ghid în spaniolă, sau 17 euro de persoană pentru ghid în engleză. Tarifele se adresează persoanelor care au plătit deja intrarea în complex. Pe scurt, pentru suma de 43 euro, respectiv 45 euro, poți vizita tot complexul și beneficiezi și de experiența unică cu delfinii și cu leii marini. Dacă nu dorești sa vizitezi tot Oceanograficul, dar dorești să îți cumperi Pasaporte Animalia te costă 30 de euro pentru ghid în spaniolă și 32 euro pentru ghid în engleză. În ambele cazuri, grupurile sunt de maxim 15 persoane iar vizitele Pasaporte Animalia au loc sâmbăta și duminica de la ora 11:30.
Noi am vizitat si Oceanograficul și ne-am bucurat și de Pasaporte Animalia. După o așteptare de aproximativ 15 minute la intrarea în clădirea centrala din cadrul Oceanograficului, am făcut cunoștință cu ghidul nostru Hugo care ne-a explicat cum vom petrece următoarele ore.
Prima dată am fost conduși către „sala de curs”, unde avea să ne explice și să ne arate mai multe lucruri legate de animalele marine pe care urma să le cunoaștem: delfinii și leii de mare. Dar, ne-a spus și lucruri noi despre alte specii precum focile, rechinii etc. Spre exemplu: diferența dintre o focă și o morsă, cu ce se hrănesc delfinii sau unde locuiesc leii marini etc.
Mi-a plăcut foarte mult această introducere deoarece am avut posibilitatea să învăț lucruri noi și să îmi reamintesc lucrurile pe care deja le știam. Ceea ce m-a încântat și mai mult a fost faptul că încerca să ne prezinte totul întru-un mod cât mai interactiv, astfel încât, chiar dacă eram adulți, să nu ni se pară copilăresc, sau să ne plictisim. Toată aceasta introducere a durat 45 de minute.
„Înarmați” cu vechile și noile informații eram pregătiți să începem vizitarea zonei de Delfinariu și să fim „instructori pentru o zi”. Acolo eram deja așteptați de 2 ingrijitori. Pentru început ne-am dezinfectat încălțămintea și ne-am pus peste pantofi niște pungi speciale de plastic. Fiind echipați corespunzător ne puteam începe aventura. Prima dată am intrat în „bucătăria” delfinilor, o încăpere friguroasă, plină cu pește, mic, mare, proaspăt sau congelat… pus în diferite găleți metalice… personalizate cu numele delfinilor.
Aici am putut vedea ce mănâncă, în ce cantitate, de câte ori, cum se păstrează hrana, etc. Apoi am ajuns în zona de bazine unde am primit explicații despre activitatea cotidiană a delfinilor și a îngrijitorilor, după care ce urma să facem: din cauza faptului că delfinii trebuie să consolideze o relație cu ingrijitorul lor, nu era suficient timp (iar noi eram 9 persoane) pentru a le putea da fiecare să mănânce. Ceea ce mi-a plăcut a fost faptul că de la început ni s-a spus că ei nu obligă animalele să facă ceva ce ele nu vor. Veți înțelege mai târziu de ce vă spun asta.
Delfinii nostri au fost Apollo și fiica lui pe care sincer nu îmi amintesc cum o chema (vedeta era oricum Apolo). La început, instructorii ne-au pus întrebări, să vadă dacă „am fost atenți” la introducerea la care participasem cu câteva minute înainte, alături de Hugo (cred că mai degrabă verificau să vadă dacă Hugo și-a făcut treaba). După ce au văzut că ne-am făcut temele, au început să ne explice lucruri noi pe care nu le știam despre delfinii pe care îi aveau.
Ne-am apropiat de marginea bazinului și am început practic distracția. Instructorul le cerea să ne arate și ei „executau”: ne-au aratat „nasul”, ochii, coada, dacă sunt femele sau masculi, am avut parte de un mic „show privat”. Ce mi s-a părut fascinant este faptul că delfinii sunt mici „șarlatani” (credeam eu… de fapt delfinii sunt niște mamifere căre iubesc oamenii și mai ales pe antrenorii lor… le place să li se ofere afecțiune, iar ei la rândul lor oferă). Știu foarte clar să se ”mădărească” ca să primească pește sau o mângâiere … vorba aceea: serviciu contra serviciu. Pe noi ne-a bufnit râsul când am văzut deoarece i-am asociat imediat cu pisicile… având acasa un exemplar de pisică care stie exact ce inseamna interesul propriu …
Mi-a mai plăcut faptul că le plăcea la nebunie să fie aplaudați. Dacă din greșeală nu îi aplaudai când făceau ceva, îți arătau ei cum să îi aplauzi. Pentru că nu am putut să le dăm de mâncare, instructorii ne-au spus că ne vor lăsa să facem poză cu ei doar dacă ei vor vrea să faca poză cu noi… Așa că nu ne-a rămas decât să îl roage pe Apolo sa se ridice la suprafață pentru a se lăsa… imortalizat. Am fost instruiți în ce poziție trebuie să stăm pentru a nu îi speria, cum îi putem mângâia. Zis și făcut. Fotograful se așează confortabil pentru a prinde unghiul perfect din pct de vedere soare, umbre etc … noi ne pregăteam pentru a ne duce la poză… iar instructorul lui Apolo se pregătea să îl scoată din apa… dar ce credeți? Apolo al nostru nu vroia să stea la poză… ieșea puțin afară și după se întorcea în bazin…. lucrul care ne-a amuzat teribil… Abia după ce și- a primit ”taxa” in peste a ieșit zâmbitor și bine dispus.
După ședința foto, delfinii ne-au spus la revedere în diferite modalități… și după un set de aplauze reciproce ne-am îndreptat spre ieșire. Apropo` in tot acest periplu nu puteti sa va folositi propriile aparate foto. Singurii fotografi acceptati sunt cei ai complexului. In fiecare zi există două spectacole oferite de delfini: la ora 11.30 si 16. Intrarea pentru vizitatorii Oceanografului este inclusă în prețul biletului de bază. Spectacolul durează aproximativ 30 de minute.
Prima parte a experienței se încheiase. Urma partea a doua: leii marini. Ne-am îndreptat către bazinul cu leones marines (lei marini) unde eram așteptați de alți îngrijitori. Ne-au explicat și ei la rândul lor toate detaliile despre aceste animalele: ne-au povestit despre leul „șef” și despre rolul acestuia in ”gașcă”, ne-au întrebat la fel ca și cei de la delfinariu, dacă știm diferența între leii marini și focile… iar noi am răspuns în grup că da (doar învățasem mai devreme). Diferența este că focile nu au urechi, iar leii marini da. O altă diferență este faptul că focile nu se mețin ridicate, deoarece au înotătoarele din față foarte scurte față de lei.
După ce am trecut cu brio de acest „examen” ne-au explicat că vor aduce un leu marin, o femelă, alături de care vom putea face poze și vom putea urmări intr-un mic show. Astfel a fost instrodusă în scenă Ambar, o frumoasă și impunătoare femelă. Există un loc special amenajat unde ”doamna” trebuia să stea și să își facă treaba. Vizitatorii primesc aceleași instrucțiuni ca și la delfini: să păstreze o distanță de jumătate de metru ca să nu se simtă atacată și, cel mai important, dacă ea nu dorește să facă ceva nu poate fi obligată.
Ne așezăm la poză, se face poza șiiiii… Ambar „urlă” la noi și ne părăsește… Noi ne-am gândit că s-a supărat și nu dorește să mai stea… ei bine nu. Ambar era mămică. Avea un puiuț de aproximativ 5 luni și nu îi plăcea să fie departe de el. De la naștere, puiul stă alături de mama lui, separat de locul unde erau restul mamiferelor și locuiesc acolo până ce puiul împlinește 9 luni, când revin alături de restul grupului. Așa că ne-am mutat noi după ea. Mai exact în fața locului amenajat pentru ei doi. Puiul era închis și era foarte curios ce este cu atâția oameni care îl privesc… iar Ambar a noastra era foarte fericită că își poate vedea odrasla. După sesiunea de poze, a urmat micul show al vedetei Ambar. Pentru fiecare lucru bun pe care îl făcea primea o recompensă: un pește. Dacă primea un pește mare, era cea mai cuminte. Dacă primea un peștisor mic, nici nu se chinuia să îl mănânce.. lucru care ne-a amuzat pe toți cei prezenți.
Gata și cu vizita la leii marini. Ne-am îndreptat cu grupul spre intrarea în Oceanografic, unde la magazinul de suveniruri puteai să cumperi pozele pe care ți le-au făcut alături de Apolo și de Ambar. Asa cum mentionam anterior, nici la delfini și nici la leii marini nu poți să faci fotografii cu aparatul propriu. Sunt acceptați doar fotografii oficiali ai Oceanografului. Explicația oficială este aceea că nu vor ca vizitatorii să sperie animalele. Explicația adevarată este ca monopolizănd acest serviciu fac o grămadă de bani din vânzarea fotografiilor. Prețul unei fotografii este de 10 euro, dimensiune 15 x 20, printată și pusă într-un suport – ramă specială cu Oceanograficul. Dacă doriți dimensiuni mai mici, le puteți avea, dar trebuie să cumpărați o fotografie de 10 euro și mai apoi celelalte fotografii mici. Le puteți face pe suport de breloc, magneti de frigider etc. Poate vi se pare scump, dar din punctul meu de vedere merită. Noi spre exemplu am printat 2 poze și ne-a costat 20 de euro. Pe poză se află și un QR Code pe care dacă il scanați cu telefonul mobil obțineți fotografia în format electronic. Am plătit cei 10 euro pentru o fotografie fiindcă este o experiență unică pe care nu știu când voi mai avea ocazia să o repet. După ce am luat pozele, Hugo ne-a anunțat că aventura pașaportului Animalia s-a încheiat și putem să continuam singuri, vizitând restul corpurilor din complex. Experiența Animalia durează două ore și jumătate.
De aici am coborât în tunelurile subterane, unde am admirat diferite feluri de pești, corali, rechini, pinguini, lei marini, foci, morse, belugas, delfini, precum și păsări exotice.
Am intrat pe poarta Oceanograficului la ora 11, și am ieșit la ora 5. Ne-am pierdut pe aleile complexului și am uitat complet de ceas. Trebuia în schimb să ajungem la Emisferic, deoarece aveam bilete la IMAX film. Vă recomand un mic popas în fața Emisferic-ului, unde găsiți o mică terasă la care se servesc băuturi răcoritoare, cafea, înghețată și senviciuri specific spaniole cu jamon. Prețurile sunt absolut civilizate: o cafea sau o băutură răcoritoare pleacă de la 1 euro.
Ceea ce am uitat să spun mai sus este că în cadrul complexului Oceanografului se găsesc 4 restaurante (de la banala pizza până la cele mai speciale preparate din carne sau pește), un burger bar (localizat în zona delfinariului, unde puteți mânca bineînțeles hamburgeri), precum și un mini bar plin cu răcoritoare, înghețată sau snack-uri care pot fi savurate în timp ce vizitați.
Dintre toate restaurantele, poate cel mai impunător este Restaurantul Submarino. Se află în clădirea principală a Oceanograficului, bucătăria sa fiind recunoscută pentru originalitate precum și pentru calitatea serviciilor. Este un loc unic, deoarece poți lua prânzul sau cina înconjurat de 10.000 de pești.
Episodul I – Cum ajungi in Valencia
Episodul II – Valencia, orasul artelor si stiintei
 – pe scurt: cel mai mare complex marin din Europa. Acesta ne propune să facem un ocol în jurul lumii, prin intermediul mării și al oceanelor planetei pe o suprafață de 110.000 m².){kind=link}