Qatar – între miraj și realitate

Norii freamătă deasupra pustiului deșertic. Ceva din numele fenomenului de “fata morgana” parca încearcă sa se desprindă din acest miraj, conturandu-se in numele unei capitale: Doha. Vantul parca doreste sa ne spuna povestea tuaregilor ce candva isi purtau alene pasii, insotiti de credincioasele si totodata puternicele mamifere, care aidoma dunelor desertului parca incercau sa isi asorteze timid umbrele in vapaia necrutatoare a incinsului nisip.

Astazi, printre zgarie norii adunati la sfat in candva taramul oceanului, oamenii de diverse nationalitati isi croiesc grabiti drumul in puternicele automobile 4×4, facandu-se nevazuti in neantul de suprafete metalice stralucitoare in bataia soarelui neostenit.

Tot astazi, spre periferia orasului, ceva parca inca se incapataneaza sa pastreze aerul oriental al cladirilor de altadata. De aici se incheie imparatia petrolului. De aici incepe viata aspra a desertului, o viata inaccesibila muritorului de rand. Si totusi farmecul pustiului parca iti atrage pasii ca un magnet spre ai mangaia firele de nisip. Oceanul freamata in departari parca ingrijorat de comportamentul torid al nemilosului tarm.

Qatar… o tara enigmatica despre care cu greu reusesti sa iti faci o parere obiectiva. Contrastele sunt atat de puternice incat numai starea si pozitia sociala ne ajuta sa caracterizam aceasta tara conform perceptiei proprii si doar atat.

Zgarie nori, insule artificiale, masini luxoase, magazine ale unor marci prestigioase, mall-uri extravagante, iahturi, motociclete, avioane si elicoptere private, aur, opulenta… si la doar cativa kilometri, oameni impovarati de greutati, cu chipurile brazdate de necazuri, oameni care au plecat din tarile lor pentru o viata mai buna si peste noapte s-au trezit sclavi ai unor legi nedrepte si inechitabile ce traiesc in niste mahalele paupere in conditii inumane.

Qatarul este tara cu cel mai inalt nivel de trai din lume. Perfect adevarat daca judecam aceasta informatie pur statistic. Localnicii sunt extrem de bogati si prin veniturile lor uriase conpenseaza marea masa de oameni care traiesc de pe o zi pe alta si sunt prizonieri la propriu ai acestei tari.

Sistemul legislativ de aici obliga orice strain sa fie „sponsorizat” de un cetatean qatarez. Cum se traduce acest lucru? Orice individ care doreste sa munceasca in Qatar, are nevoie de viza si permis de lucru. Acestea le poate obtine doar prin asa numita „sponsorizare”. Practic, din acel moment drepturile si libertatile individului respectiv depind de buna vointa sponsorului. Doar el poate decide daca iti da dreptul sa te muti la o alta companie, sa pleci acasa si in ce conditii, sa te trimita acasa intrezicandu-ti dreptul de a mai intra in Qatar timp de doi ani sau nu, sa iti permita sa iti aduci familia, sa iti iei permis de conducere local, sa iti iei licenta de bautura si carne de porc, sa iti faci cont in banca sau credit etc. Judecand dupa taxele platite pentru vize, permis de lucru, etc, din punctul meu de vedere titlul de sponsor este total nepotrivit, sponsorii  fiind de fapt cei „sponsorizati”.

In unele cazuri aprobarile de mai sus sunt doar niste formalitati cum de altfel ar trebui sa fie, insa din nefericire in marea majoritate a cazurilor obtinerea acestor aprobari devine o corvoada si un mod de inrobire a angajatilor. Sunt nenumarate astfel de cazuri in care oameni neinformati au semnat contracte facandu-si calculul ca vor castiga mai bine decat in tara de origine si odata ajunsi aici au realizat ca banii de-abia daca le ajung de cazare, deoarece in Qatar chiriile sunt uriase incepand de la 1000 de euro pe luna cea mai ieftina forma de cazare. In plus mancarea este foarte scumpa, Qatarul importand toata hrana si apa potabila. Si transportul este scump, inchirierea unei masini pornind de la 500 de euro pe luna. Este extrem de important ca atunci cand primim un contract sa il studiem cu atentie si sa ne asiguram ca este inclusa cazarea si transportul, in caz contrar, salariul trebuind sa acopere aceste costuri.

Un salariu decent in Qatar porneste de la 3000 de euro pentru a acoperi costurile cu cazarea, transportul si masa. In plus, exista riscul ca jobul ales sa nu aiba nicio legatura cu conditiile mentionate in oferta de lucru, dar din nefericire, odata ajunsi in Qatar nu se mai poate face nimic. Legea prevede obligativitatea incheierii unui an de zile de contract pentru a solicita mutarea la o alta companie, muteare ce se poate face doar daca angajatorul curent este dispus sa ofere acest drept. In caz contrar, persoanei ii este anulata viza si permisul de lucru si primeste interdictie pentru 2 ani de a mai intra in Qatar, chiar si ca turist.

Am sa va vorbesc si despre preturile de aici, tocmai pentru a va putea face o imagine cat mai completa. Benzina 70 de bani litrul, cartofi 10 lei kg, carne de pui 15 lei kg, carne vita 50 de lei kg, 5 lei litrul de lapte, 1 leu oul, ceapa 4 lei kg, morcov 3 lei kg, branza 25 de lei kg, portocale 3 lei kg, banane 5 lei kg. Daca doriti sa mancati in oras cel mai ieftin este la MC Donalds unde un meniu costa aproximativ 20 de lei. Saorma 7 lei, masa la localuri cu bufet suedez 35 de lei, restaurant a la carte de la 60 de lei de persoana. O masa la un restaurant decent pleaca de la 100 de lei pentru o persoana. Este bine de stiut ca 1 leu reprezinta 1,10 riali qatarezi. Daca din punct de vedere al hranei lucrurile stau relativ bine, feriti-va de amenzi: 300 de lei parcare in loc interzis, de la 500 de lei pentru depasirea vitezei admise, 16000 de lei pentru trecere pe rosu.

Din experienta mea, cel mai usor se ajunge aici cu Turkish Airlines, biletele costand 500-600 de euro in functie de perioada, cu escala in Istanbul. Exista si zbor direct cu Qatar Airways de patru ori pe saptamana insa pretul este  de obicei peste 800 de euro dus si intors.

Vremea in Qatar are doua anotimpuri, unul calduros care incepe in luna mai si se incheie la finele lui august, in care temperaturile maxime urca pana la 50 de grade Celsius cu o umiditate foarte crescuta de pana la 95% si anotimpul rece cu temperaturi cuprinse intre 10 grade Celsius noaptea si 20 de grade Celsius ziua, ploi sporadice si furtuni de nisip.

Mirajul tarilor Orientului Mijlociu cucereste tot mai multi romani si acest lucru nu este un lucru rau atat timp cat acestia se informeaza temeinic inaintea luarii unei decizii. Este vital sa ne informam inainte despre copania angajatoare si in era internetului acest lucru este foarte simplu. Exista si un site local: www.qatarliving.com dar si mai multe grupuri ale comunitatilor de romani din Qatar pe Facebook printre care „Romania in Qatar”, „Comunitatea Romanilor din Qatar”, „Romanians in Qatar” unde se pot gasi informatii detaliate despre Qatar si conditiile de munca de aici si chiar postari cu locuri de munca disponibile. Nu trebuie ezitata nici in contactarea Ambasadei Romaniei din Qatar si a Ministerului Roman al Afacerilor Externe care sunt sursele oficiale de informatii privind Qatarul.

Articol de Eugen Cristian Stefanescu

Update din partea cititorilor

Sistemul legislativ de aici obliga orice strain sa fie „sponsorizat” de un cetatean qatarez. Cum se traduce acest lucru? Orice individ care doreste sa munceasca in Qatar, are nevoie de viza si permis de lucru. Acestea le poate obtine doar prin asa numita „sponsorizare” – aceasta afirmatie este suta la suta adevarata , dar are mai multe implicatii, ce vi le voi explica. Va dau un exemplu: cand un qatarez doreste sa deschida o afacere pe numele lui (el este patronul) si doreste sa aduca personal (muncitori) din afara tarii – el este direct raspunzator pentru acestia. El trebuie sa aiba grija de asigurarile lor de sanatate, procesarea actelor, sustinerea examenelor (sunt domenii unde trebuie sa treci un examen pentru a fi apt sa lucrezi). In functie de numarul de expati pe care acest nou patron qatarez aduce (vize), apare o noua problema pentru el – in functie de domeniul de lucru, este obligat de stat sa angajeze un cetatean qatarez  (ex – constructii – la 30 de expati, un qatarez, domeniu medical – la 3 sau 4 expati, un qatarez , etc ) . Acordarea vizelor (pentru companii sa le obtina) se face pe anumite principii si fiecare companie are dreptul la un anumit numar de vize pentru fiecare tara per an (in functie de marimea ei, de domeniul de lucru – nu veti vedea europeni sau americani lucrand la turnarea asfaltului) – si daca un expat pleaca dupa, sa zicem, 6 luni de stat la acest patron, viza nu va fi putea fi utilizata decat dupa urmatoarele 6 luni (cand se implineste anul de la obtinerea ei). Permisul de lucru, de obicei, se obtine in urma anumitor criterii, in functie de domeniul de lucru – experienta (pentru anumite joburi nu esti eligibil din partea statului daca nu ai anumiti ani, chiar daca patronul doreste sa te aiba in noua lui echipa – sistemul medical) starea de sanatate (se fac analize ale sangelui si ale plamanilor). Toate cele enumerate mai sus se aplica tuturor statelor GCC (Saudia, Kuwait, Emirate, Bahrain), nu face Qatarul o exceptie. Ei au la baza sistemul american (viza , amprentare, etc ), doar ca l-au modificat putin pentru a putea implica mai mult cetatenii lor.

Din cele experimentate de mine, pentru a abtine aceste acte – viza, contractul de munca – viitorul angajat trebuie sa rezolve anumite lucruri in tara lui, inainte de a pleca spre o tara araba. In momentul in care ajunge acolo, el nu are prea multe de facut (alergat) deoarece angajatorul lui se ocupa cam de tot in tot ceea ce tine de acte (ai de mers la vizaita medicala, la amprentare si eventual la HRul noului angajator sa mai semnezi niste acte). Ca o mica paranteza, in toate tarile arabe unde am lucrat am avut in contract oferita cazarea (cazare foarte ok), transportul de la cazare la munca si inapoi, biletele de avion anual platite de angajator, concediu anual – toate trecute in contract si respectate. Da, Qatarul este foarte scump din punct de vedere al chiriilor si asta deoarece este o tara mica, cam 90% din lucruri se intampla in Doha, cererea este mare, automat si oferta creste.

Referitor la suma 3000 de euro salariu (inclus acomodarea si transportul – ceea ce de regula este inclus in contract pentru expatii europeni , americani – ) este un salariu din care se poate si trai bine, se pot si pune niste bani deoparte – aici tine foarte mult de stilul de viata al fiecarei persoane. Nu contest afirmatia referitoare la venirea pentru un job si de fapt sa faci altceva, dar nu mi s a intamplat si nu am auzit cazuri (cel putin la nivelul expatilor europeni , americani). Da, este adevarat, trebuie sa astepti 9 luni sau 1 an pentru a te putea muta la alta companie, dar va explic si de ce: angajatorul isi va recupera investitia facuta pentru a te aduce in Qatar in acest an- va fi pe 0 ( si ma refer la procesarea vizei, biletele de avion, cazarea asigurata, transportul, asigurarea medicala – o alta metoda a statului de a si proteja cetatenii lor). Angajatorul, fiind strict raspunzator de tine si cel ce te-a adus, isi poate da acordul sau nu, deoarece tu ca angajat ai venit aici sa lucrezi pentru el. Bineinteles, ai perioada de proba de 3 sau 6 luni (dupa care poti pleca de buna voie) sau mai e si varianta demisia in caz ca ai trecut de perioada de proba (de obicei ai perioada de preaviz 3 luni sau 6 luni). De asemenea, in momentul in care parasesti tara ca urmare a unei demisii sau a terminarii contractului, viza va fi anulata deoarece nu mai lucrezi in aceasta tara.

Daca ai un contract intr o tara araba si pleci din acea tara (fugi) fara demisie sau sa fi dus la bun sfarsit contractul, angajatorul te poate pune pe un black list si nu te poti angaja minim 2 ani in nicio tara din GCC. Contractele de munca sunt de doua tipuri: single si family – esti necasatorit, vei beneficia de un contract single (acomodare pentru single , etc), esti casatorit (acomodare family , etc) dupa completarea actelor (intre 3 si 6 luni) poti aplica pentru sot/sotie si copil/copii sa le faci chemare (vize) sa vina sa locuiasca aici, cu aprobarea angajatorului – dar nu am auzit sa fie probleme, cereri respinse, deoarece ai contractul de asa natura. Contul in banca (pentru a obtine cardul de salariu ) este obligatoriu pentru toate domeniile de activitate!!! Toate salariile se acorda pe card. In Qatar, un reprezentant al unei banci m-a asteptat la 11 noaptea pe aeroport cand am ajuns pentru a imi face o oferta, din ziua 2, fusesem pus in tema cu anumite banci si deja alesesem si semnasem cu una din ele pentru cardul de salariu.  Licenta de bautura si carne de porc e necesara pentru a avea drept sa cumperi aceste lucruri intr o tara araba pnetru consum acasa (poti cumpara bauturi alcoolice in anumite restaurante, dar le vei consuma acasa), iti trebuie o scrisoare de la angajator in care sa fie trecut salariu, deoarece ai o cota parte din salariu lunar (limita).