În fiecare an, septembrie îmi aduce în dar un weekend în Rimetea-judetul Alba.
Pretextul vizitei e ziua de naștere a unui prieten. Ne luăm familiile, prietenii, ne adunăm de pe o rază de 200 de kilometri și pentru două zile ne încărcăm bateriile în acest colț de lume, desprins parcă din cărțile de povești.
Sunt întrebată dacă nu m-am săturat de aceeași destinație. Răspunsul este NU de fiecare dată.
Zona e atât de ofertantă, încât nu te poți plictisi.
Rimetea e așezată în depresiunea Trascăului, la 25 de kilometri de Aiud, în partea de nord a județului Alba. Atestată documentar încă din anul 1257, localitatea a cunoscut de-a lungul istoriei perioade de înflorire datorate zăcămintelor miniere.
Acum, majoritatea locuitorilor trăiesc din turism, servicii și agricultură. În anul 1999, Rimetei i-a fost acordat premiul Europa Nostra al Comisiei Europene pentru conservarea patrimoniului cultural.
Din 2000 e declarată de către Oficiul Național al Monumentelor Istorice ,,zonă arhitecturală și urbană protejată”, iar anul 2017 vine cu propunerea ca satul să fie inclus în patrimoniul Mondial UNESCO.
Dacă aceste titulaturi nu v-au convins să-i acordați atenție, vă spun că toate casele par trase la indigo, sunt albe, cu obloane verzi, iar la ferestre găsiți mușcate roșii.
Ulițele au rămas pietruite, din loc în loc sunt deschise magazine de artizanat, mici galerii de artă și ateliere meșteșugărești. Satul arată în această formă datorită unui proiect întreprins de Fundația Transylvania Trust în anul 1996, prin acțiunile căreia un număr de 130-140 de proprietari au primit finanțare și consultanță din Budapesta pentru a-și restaura casele, păstrând însă elementele tradiționale specifice satelor săsești din Ardeal.
De altfel, casele care se află acum în construcție se aliniază întocmai directivelor amintite. Ar fi și păcat să nu se meargă înainte pe acest concept unitar. Rimetea se află în topurile celor mai frumoase sate din Transilvania și pe cel dintâi loc în ceea ce privește cadrul natural care îl înconjoară.
De pretutindeni vine liniște și pace și te simți, pentru o clipă, extras din tăvălugul vremurilor în care trăim. E locul în care vuietul lumii devine șoaptă, iar gândurile prind a se auzi.
Senzația că ești rupt de realitate, n-am avut-o doar eu.
Amici de-ai mei, bine ancorați în vremurile actuale, firi deloc visătoare, cum aș putea fi bănuită că sunt eu, recunosc senini că o mână nevăzută dă aici cu zen din belșug. Iar după câteva beri, recunosc chiar că le place, că e un răsfăț să stai două zile cu semnal la mobil pe un areal restrâns.
Eu sunt iremediabil îndrăgostită de masivul calcaros care străjuiește satul.
Piatra Secuiului e uriașul care veghează asupra celor 300 de case din sat și face parte din Munții Trascăului. Denumirea lui vine de la secuii din sat care s-au refugiat la înălțime, în încercarea de a scăpa de asediul tătarilor, sau de la forma unui uriaș tolănit la odihnă.
Înălțimea maximă de 1128 de metri, se poate atinge după un traseu de aproape două ore. Traseul trece printr-o zonă de fânețe, apoi calitățile sportive sunt puse la încercare când se atinge zona de grohotiș. Muntele nu se lasă ușor cucerit, e mai degrabă un traseu dificil, adresat celor echipați adecvat, asa ca aviz amatorilor de drumeții în papuci!
Pe vârful acestuia se află o bornă care delimitează localitățile Rimetea din Alba și Moldovenești din Cluj. Aceasta e pictată fie în roșu, galben, albastru, fie în roșu, alb, verde, în funcție de grupul de pictori amatori care își exersează talentul și patriotismul.
Rocile sale adăpostesc 15 peșteri, oferind speologilor teatru de desfășurare. Despre ,,Grota studenților ” am auzit că e spectaculoasă, însă eu n-am ajuns nici anul ăsta. Rămâne pe data viitoare!
Curenții ascendenți favorizează zborul cu parapanta, care îți va scoate din buzunar 150 de lei. În tot acest rai de care vă povestesc, simt oarecum nevoia să văd mai prezentă intervenția autorităților locale.
Aceeași bancă nu are șezut de mai mulți ani, aceleași leagăne pentru copii se iau la trântă cu rugina, niște coșuri suplimentare de gunoi nu ar strica să fie amplasate, poate un spirit gospodăresc mai prezent…
Anul acesta grupul din care am făcut parte a decis să luăm cu asalt satul învecinat, Colțești și să încercăm să ne trecem în portofoliul de călători explorarea ,,Cheilor Siloșului” și ruinele ,,Cetății Colțești.” Despre cele două obiective promit să vă povestesc într-un articol separat.
Eu aș fi votat și o ascensiune pe Secui, o incursiune pe dealurile săpate de vechile galerii miniere, o degustare de bob gulaș la Conacul secuiesc, un zbor cu parapanta și chiar și o tură de rafting. În visul meu puteau fi bifate toate. Noroc că alții s-au ocupat de alinierea cu realitatea și calibrarea bugetului.
Ne-am continuat weekendul alături de oameni dragi. Am pendulat între pensiune, barurile și cafenelele din sat, ne-am plimbat pe ulițele încă pline de trandafiri înfloriți, am admirat mușcatele ce zâmbesc de la fiecare fereastră.
Ne-am potolit setea la izvorul din centru, numit ,,voiorul mare”. Am refăcut stocul de bere de la magazinele sătești, am achiziționat obiecte artizanale de decor. Am tăiat legume pentru ,,bograci”, un fel de mâncare testat doar aici, în care feluri diferite de carne se împrietenesc cu legumele puse la perpelit într-un ceaun uriaș.
Despre ce puteți vizita în Rimetea v-am vorbit deja în articolele scrise în urma vizitelor mele anterioare aici.
Turist în ţara mea: Rimetea, satul de vis de la capătul lumii
Cum a fost după cea de-a patra vizită? Aceeași liniște în cap și-n inimă, aceleași zâmbete ivite pe chipuri relaxate. Am pozat în sofisticați combinând alune de pădure cu brânză de Rimetea cu piper, boia și alte mirodenii. Ne-am privit îngrijorați copiii dând gata cantități impresionante de înghețată, kürtőskalács și marshmellows prăjite la focul de tabără.
Am cântat așteptând să se ivească luna de după Piatra Secuiului. Știți că în acest loc soarele răsare de două ori? Dis de dimineață, ca peste tot, apoi, pe la 11, când se ițește chiar de după munte. La fel se întâmplă și cu luna. Anul trecut am avut norocul să prindem lună plină și cer senin.
Avem o aplicație pe telefon care ne dă detalii despre fiecare stea. Cu ea se ia la întrecere Sergiu, celui căruia în gașcă îi e atribuit rolul de liant, care în prima tinerețe fermeca domnițele șoptindu-le la ureche despre constelațiile Casiopeea, Pegasus, Hercule…
Ne-am bucurat de fericirea puștioaicei care a avut curaj să zboare cu parapanta. Ne-am mirat duminică dimineața de Piatra Secuiului învăluită în ceață densă, de parcă bătrânului i se făcuse poftă de-un trabuc.
Am citit în dulcea legănare de hamac. Am stat tolăniți în iarbă, am dat forme norilor sau ne-am dat voie să nu facem nimic. Și, mai ales, am râs. Unii de alții, de glume, din orice, ca pe vremuri, în tabără. Am pornit spre casă cu bateriile încărcate, convinsă că am să mă întorc.
Și dacă vă mai rămâne timp și chef, vă sugerez și o vizită în Alba Iulia, capitala Marii Uniri, un oraș aidoma păsării Phoenix – renăscut din propria cenușă…
Urmareste mereu pagina noastra de Facebook pentru a fi la curent cu toate noutatile care se intampla in lumea calatoriilor! Sa calatorim mai mult, mai ieftin, mai bine!
