Charley Ottley, jurnalistul englez îndrăgostit de România, a făcut pentru țara noastră în ultimii ani mai mult decât toată cohorta de miniștri care au defilat pe la minister în diferite culori politice. În documentarele sale despre România ne prezintă lumii ca fiind o țară ce merită a fi descoperită. Am avut bucuria de a-i lua un interviu pe zoom, dialog pe care l-am așternut pe hârtie. Video-ul complet cu subtitrare in limba romana este de asemena disponibil.
SaCalatorim.ro: Charley Ottley, te-am văzut ca scriitor, producător, jurnalist, poet, autor. Dar și culegând cartofi, cântând, călărind, dându-te cu motocicleta, traversând Dunărea înot, vâslind, pictând ouă de Paște, gătind, cântând la muzicuță, amenajându-ți casa, dansând, chiar aducând pe lume un vițel. Cred că ești o ,,ciorbă’’. Și după ,,ciorba rădăuțeană’’ ești a doua cea mai bună ciorbă din România. Charley, există ceva ce nu poți face?
Mă descriu întotdeauna ca fiind ,,bun la toate, dar expert la nimic’’. Cred că în viață, nu spui niciodată NU, până nu ai încercat ceva. Știi, există o mulțime de lucruri interesante de făcut, cum ar fi să sari de pe o stâncă într-un lac, lucruri pe care le facem cu toții când suntem copii, învățând dragostea pentru cunoaștere și pentru descoperiri. Cred că este foarte important. În calitate de prezentator, este ceva pe care vreau să continui să fac, pentru că totul este să te cufunzi în experiență. Iar pentru mine, România este cea mai incredibilă experiență. Așa că am vrut să mă simt cufundat pe deplin în țară. Deci, desigur, am încercat și am făcut tot ce am putut.
SaCalatorim.ro: Cu siguranță ai fost cufundat. Ești unul dintre noi acum. Ai un top 5 atracții pe care străinii nu ar trebui să le rateze dacă se decid să viziteze România?
Sunt locuri la fel de frumoase, deci este foarte subiectiv, evident. Îmi place aici pentru că împreună cu partenera mea Oana locuim la marginea Pietrei Craiului și iubesc Munții Bucegi. Asta ar trebui să conteze drept nr 1. Aș mai spune că pentru mine au fost revelații în sezonul doi din ,,Flavours of Romania’’, pentru că sunt multe alte locuri pe care le-am vizitat deja. Dar, ca să mă limitez la locuri de care nu știam, aș spune că Oltenia este un loc uimitor. Nu mi-am dat seama că secțiunea de sud a Munților Carpați are atât de multe de oferit. A fost frumos. Caraș Severin ca județ este foarte frumos. Mi-a plăcut foarte mult călătoria noastră pe acolo, să văd satele și peisajele care, pe alocuri mi-au amintit de Anglia, South Downs, peisaje rurale, frumoase și mai puțin alterate. Am descoperit părți noi ale Maramureșului. Creasta Cocoșului a fost uluitoare.
Îmi plac munții. Adică îmi plac altitudinea, priveliștile, panoramele. Cei Doisprezece Apostoli a fost o experiență uluitoare pentru mine. Mai sunt aceleași locuri despre care știm cu toții, cum ar fi Mănăstirile pictate, Castelul Peleș și toate cărările bătătorite deja. Dar toată ideea este să încercăm să le arătăm oamenilor că România nu este doar despre acele locuri. Există locuri și destinații la fel de incredibile în toată țara, în fiecare regiune istorică.
SaCalatorim.ro: Ai declarat că probabil a fost ultima serie despre România, iar intenția ta este să produci ,,Arome’’ despre alte țări, precum Armenia. Pentru prima dată, Ministerul Turismului din România a venit cu o ofertă pentru tine de a promova țara ca pe o destinație pe tot parcursul anului. 8 filme din nou. Ne poți spune mai multe despre acest parteneriat și te-ai răzgândit cumva?
Ei bine, ar putea fi nouă filme pentru că am făcut unul în plus, care nu se încadrează în sfera de competență a categoriilor pe care le-am discutat cu ministerul. Dar cred că este foarte important și se pare că le place. Așa că am creat un film suplimentar, pe care îl donez. Dar da, aceste opt filme se vor referi, din nou, la atracțiile unice pe care România le are de oferit. Întotdeauna am descris România ca pe o ,,ciorbă”, cum ai menționat și despre mine mai devreme. Cred că fiecare țară este o „ciorbă’’. Fiecare țară este o serie de ingrediente diferite, combinate în măsuri diferite, pentru a crea o impresie de ansamblu. Unele țări ies în față cu arhitectura. Alte țări cu pădurea, munții sau cultura.
Pentru mine, cea mai mare atracție a României este sălbăticia și spațiile sale sălbatice. Avem cea mai mare pădure mixtă rămasă din Europa. Și avem două treimi din prădătorii de vârf din Europa. Avem cea mai mare biodiversitate din Europa. Deci, acestea sunt lucruri pe care alte țări nu le au sau nu le au din abundență. Așa că, eu cred că ar trebui să ne concentrăm pe ,,colțul sălbatic al Europei’’ pentru a atrage oamenii să vină aici, chiar dacă unii au dat cu pietre când am spus asta. Este un paradis nedescoperit, cu peisaje nealterate. Deci, acesta cred că este un aspect important, atunci când promovăm România.
Dar, ca să revin la întrebarea ta dacă există o altă serie, cred că oamenii m-au văzut destul de mult în ultima vreme. Am făcut 10 episoade. Ultimul episod durează două ore, peste două ore. Nu am putut tăia nimic. Netflix a fost foarte amabil să spună că îl putem păstra cu orice lungime dorim. Și am simțit să-l las în întregime.
Partea de vest a Transilvaniei a avut atât de multe povești importante, atât povești sursă de inspirație, cât și destinații uimitoare. Însă și probleme pe care trebuie să le abordăm. Acesta este un punct cheie în ,,Flavours of Romania’’. Nu este vorba doar de bine. Știi, într-un fel este și bine și rău și urât. Dar trebuie să spunem adevărul, cred că e important. Când stabilim un parcurs pentru viitorul turismului, trebuie să arătăm pericolele, iar oamenii trebuie să înțeleagă că turismul trebuie făcut într-un anumit mod aici, pentru a valorifica peisajele.
Filmul promotional despre Romania la BBC World.
Însă, dacă nu reglementăm un acord de planificare, și, de exemplu, acoperim cu beton și ciment parcuri naționale frumoase, cu peisaje rurale istorice, nu e ok. Trebuie să gestionăm lucrurile în mod sustenabil. Așa că, am simțit cu adevărat că am pus punctul pe i pentru o vreme. În timp ce lucrez cu ministerul pentru a face acest lucru, suntem încă deschiși să producem filme promoționale pentru a ajuta România, deoarece aceasta încă este casa mea și va continua să fie casa mea. Dar aș dori să ajut și alte țări care poate nu se bucură de nivelul de promovare cuvenit. Mulți oameni au o părere negativă despre Albania.
Avem în Marea Britanie o mulțime de oameni care pretind că e un loc periculos, iar albanezii vin și cer azil. Ei bine, nu trebuie să ceri azil din Albania. Am fost acolo. Am traversat munții cu motocicleta. Oamenii sunt drăguți, este foarte drăguț. S-ar putea să-și dorească, asemeni multor români, să vină în Marea Britanie, crezând că vor avea o viață mai bună, ceea ce nu e întotdeauna cazul, apropo. Dar este o țară încă subdezvoltată. Rusia și legătura sa cu Occidentul, de unde ar putea veni turiști, iar noi am putea profita de poziționarea geografică a României. Ar fi un lucru cu adevărat pozitiv pentru a avea relații mai strânse între Occident și zonă. Cred că și asta e important.
Deci, există și alte locuri în care am dori să încercăm să ajutăm. Dar, de asemenea, suntem încă dedicați să promovăm România aici, să lucrăm cu Ministerul Turismului și consiliile regionale, pentru a arăta lumii, fie că este pe CNN sau BBC World News, Travel Channel Discovery sau oriunde altundeva, pentru a arăta lumii că România este sau ar trebui să fie următoarea destinație de vizitat în Europa.
SaCalatorim.ro: În Șirnea, ,,cel mai frumos sat din România în 2023’’, ai restaurat o casă veche ca un cuib pentru tine și partenera ta minunată. Vecinii tăi sunt acum ,,părinții tăi adoptivi”. Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la această casă este felul în care ai combinat vechiul cu noul. Pare un cămin fericit. Am dreptate?
Da, absolut. Adică, stăm aici chiar acum. Editorul meu tocmai s-a întors, și-a lăsat iubita la Brașov și a mers la București. Chiar își achiziționează un loc al lor lângă noi, în Șimon. Aici sus muncim, acesta este biroul nostru. Și cred că astfel de sate pot avea o nouă viață insuflată de companii care vin și se relochează: industria ușoară, agențiile de publicitate, ITștii, companiile de PR etc. Am un prieten foarte bun pe care poate l-ați văzut în ,,Hai la Saivan’’. Jorg, lucrează în publicitate, cu activitate în București și are cabana sa eco în Bucovina.
SaCalatorim.ro: Da, te-am văzut preparând pizza acolo.
Este corect. Exact. Multe luni în perioada Covidului, și-a condus biroul din Bucovina. Era acolo sus, nu în București. Deci cred că se poate face. Și am vrut să arătăm că acesta este și cazul meu. Suntem într-o casă veche pe care am restaurat-o. Dar edităm de aici. Lucrăm de aici. Este biroul nostru. Dacă mai multe companii s-ar reloca în sate și ar restaura hambare și case vechi, păstrând, evident, moștenirea arhitecturală, ar crea locuri de muncă în aceste sate și ar aduce forță de muncă. Ar aduce oameni care ar munci acolo. Iar oamenii aceia au familii care și-ar aduce familiile din orașele mari și s-ar întoarce în sate. Apoi copiii ar trebui să frecventeze școala locală.
Sunt ambasador acum pentru BookLand, despre care probabil ați auzit în episodul despre Oltenia. Ei au construit peste 70 sau nu au construit, dar au restaurat peste 70 de școli rurale din toată țara, în puțin mai puțin de doi ani. Asta este incredibil. Acești băieți merită o medalie, deoarece marea problemă cu educația aici este că peste 70% dintre copiii care părăsesc școala sunt analfabeți funcțional, ceea ce înseamnă că nu știu să citească și să scrie corect. În Anglia, până la vârsta de 10 ani, cred că sunt deja alfabetizați funcțional. Iar această cifră se înrăutățește. Înseamnă că 70% dintre copiii care părăsesc școala nu știu să citească și să scrie corect. Gândește-te la acea statistică.
Pentru a obține locuri de muncă, trebuie să schimbăm acest aspect. Cu cât mai mulți copii sunt forțați să facă naveta mai departe, la școli mai mari, în comunități mai mari, unde clasele sunt mult mai mari, ei nu primesc atenția individuală de care au nevoie. Și le este mult mai greu să se dezvolte. Așadar, din nou, cred că aducerea oamenilor înapoi la sate, revigorarea satelor locale și crearea unei economii locale, va ajuta de fapt și la redresarea școlilor locale. Asta e bine pentru toată lumea. Deci, pentru mine, acesta este locul care mi se potrivește. Îmi place aici. Noi lucrăm aici. Locuim aici. Ne distrăm aici. Este paradisul. De fiecare dată când mă trezesc dimineața și mă uit la priveliște, știu: ești norocos. Sunt un norocos, da.
SaCalatorim.ro: Din 2010, prima ta vizită în România, unele lucruri s-au schimbat, altele încă nu. Știu că ritmul schimbării este foarte lent. Mai avem drumuri proaste, corupție, management defectuos al deșeurilor, defrișări iresponsabile, politicieni incompetenți, lipsă de strategii. Am făcut eu treaba murdară, acum spune-ne despre plusuri, te rog.
Ei bine, vreau să spun, toate acestea sunt probleme, așa cum știe toată lumea, dar cred că nici nu se va schimba nimic foarte repede dacă noi, și când spun noi, mă includ și pe mine ca rezident al României, nu ne schimbăm atitudinea generală. Există o stare ,,maladie” în țara asta din cauza unora care sunt atât de cinici, încât pun bețe-n roate. Nici noi nu suntem proactivi. Oamenii trebuie să se străduiască mai mult să vadă binele, să muncească și să se implice mai mult. Dau doar un exemplu, am spus asta în sezonul doi din Flavours. Odinioară a existat această tradiție a clăcii în sate, unde oamenii se ajutau între ei.
SaCalatorim.ro: Mai avem. In Maramureș încă mai avem.
Știu că avem, în locuri limitate. Încă se continuă. Dar, e vorba mai degrabă de o excepție, decât de o regulă. Este acea mentalitate de a împărtăși și de a ne ajuta unii pe alții, dincolo de granițele culturale și etnice. Am spus-o în film, e acel sentiment de apartenență care îi face pe oameni să se unească și să tragă împreună. Merităm politicieni mai buni. Merităm un sistem politic și mass-media mai obiective și mai transparente. Trebuie să reglementăm lucruri precum exploatarea pădurii, resursele naturale, trebuie să reglementăm norme de aplicare, normele de construcție. Există clădiri ridicate în zone care ar trebui să prezinte un mare interes istoric. Trebuie să protejăm și patrimoniul acestei țări, care se pierde foarte, foarte repede pentru turism, pentru că eu cred că turismul ar putea fi una dintre cele mai mari surse de venituri pentru România. Eu într-adevăr cred asta. Ar putea fi chiar pe aceeași linie cu celelalte exporturi principale și bunuri pe care le avem de oferit.
De asemenea, trebuie să ne asigurăm de valorificarea bunurilor. În acest sens, în loc să exportăm cantități uriașe de cherestea cu barca din Constanța și în camioane, lemn neprelucrat, brut, pe care apoi alții îl transformă în dulapuri și îl vând cu prețul de 50 de ori mai mare. Genul acesta de lucruri continuă. Românii nu sunt foarte pricepuți să-și recunoască valoarea lucrurilor. Ciupercile, trufele albe merg în Italia, iar italienii susțin că sunt ale lor. Majoritatea ciupercilor din Maramureș sunt trimise congelate, deshidratate sau conservate în Italia. Acolo li se pune un adaos de 500% și sunt vândute restaurantelor. Ar trebui să vindem mai direct.
De asemenea, ar trebui să procesăm mai mult în această țară pentru că avem atât de multe resurse aici, în România. Ne-ar putea face una dintre cele mai bogate țări din Europa. Însă nu se întâmplă asta pentru că unii că oameni profită. Oamenii vor soluții pe termen scurt. Fie sunt lacomi, fie nu sunt suficient de educați pentru a recunoaște ce pot face cu ceea ce au sau vor doar să o ia pe scurtături și să obțină banii rapid pentru că au nevoie de ei, pentru că sunt săraci.
Există o mulțime de motive pentru care se întâmplă asta. Dar România are acest potențial. Asta am observat. Tu ai menționat lipsurile. Dar cred că o viziune mai optimistă ar fi ca oamenii să nu mai creadă că România e nasoală. Nu este. Are atât de mult potențial. Oamenii părăsesc această țară pentru că au renunțat la ea sau au renunțat la sistemul politic. Dacă nu încerci să apuci taurul de coarne și să faci diferența, mergând la vot, de exemplu, nu poți să te plângi. Oare câți dintre oamenii care critică politicienii chiar se deranjează să meargă să voteze? Probabil că există un număr mare care stă deoparte. Așa trebuie să funcționeze democrația. Trebuie să ne suflecăm mânecile și să ne implicăm. Dacă nu ne implicăm, atunci nu avem dreptul să spunem că este o porcărie, pentru că noi nu facem nimic pentru a încerca să o îmbunătățim.
Deci, cred că toate acestea sunt preocupări valabile. Dar, ca să trecem la aspectele pozitive, deși cred că am evidențiat deja multe dintre ele, cred că avem turism. Cred că avem resurse naturale uimitoare, dacă sunt gestionate în mod sustenabil, dacă nu implică poluarea și alterarea peisajului. Trebuie să replantăm pădurile pe care le exploatăm. Trebuie să recoltăm într-un mod selectiv.
Știi, trebuie să construim drumuri, dar nu întotdeauna să construim drumuri doar pentru că e vorba de fonduri europene sau orice altceva. Nu în anumite locuri, cum e exemplul meu. Avem un drum care urcă dealul, dar nu duce nicăieri. Iar drumul este asfaltat. Iarna e foarte abrupt și acoperit de gheață. Asta înseamnă că acum trebuie să-l deszăpezim, să împrăștiem sare în fiecare zi. Puteam circula pe el când era cu pietriș cu niște cauciucuri bune. Nicio problemă. Acum, însă, derapăm. Știi, există un plan de a monta iluminat public într-un sat în care localnicii se culcă pe ziuă, majoritatea pentru că au mici ferme și își duc vacile la izvor. Ies la păscut, le mulg, se culcă și se trezesc devreme. Nu au nevoie de iluminatul stradal. Turiștii care vin aici nu vor iluminat stradal, pentru că tocmai au părăsit un astfel de loc. Ei au venit undeva unde să nu fie, vor să se afle în sălbăticie. Deci, ultimul lucru pe care și-l doresc să-l vadă, este un peisaj suburban din care nu pot admira stelele și luna.
Acest tip de turism de campat sub cerul înstelat, prinde masiv în țările occidentale, în America, Anglia, Franța sau Germania. Oamenii vor să meargă undeva unde să-și poată înălța privirea, să vadă stelele și să se minuneze că sunt în sălbăticie. Așadar, cred că drumurile sunt importante, dar nu mereu pentru turiști și nu pretutindeni.
Avem nevoie de infrastructură, drumuri bune pentru a putea circula, iar asta începe să se întâmple. Dar în satele mici, este chiar fain să simți că nu ești pe drumuri bătătorite. E fain să poți conduce pe un drum de țară pentru a merge și a vedea un monument sau pentru a urca un munte. Nu avem nevoie de bitum sau asfalt ca să ne ducă în vârful acelui munte, pentru că această călătorie trebuie să rămână o aventură. Oricum este dăunător pentru mediu. Deci, toate acestea trebuie echilibrate, respectând un grad de protecție și control.
SaCalatorim.ro: Ți-a luat 14 luni să faci toată munca pentru ,,Flavours of Romania’’, iar pentru echipa mică pe care o ai, a fost destul de greu. Mare volum de muncă pentru o echipă atât de mică, dar inimoasă. Cât de dificil și de provocator a fost din punct de vedere logistic?
Trebuie să o întrebi pe partenera mea, Oana. Ea era responsabilă în primul rând de logistică. Ea a făcut cea mai mare parte a cercetării și a venit cu idei. Apoi am căzut de acord sau nu cu privire la locurile de filmare, la timpul pe care îl aveam la dispoziție sau la buget. Trebuia să decidem unde să mergem. Deci, pentru cei care ascultă, dacă nu au fost incluși, este vina mea, nu a ei. Însă poți merge doar în câteva locuri din fiecare regiune. Implică multă muncă, ea a stat la telefon tot timpul și a sunat oamenii aflând dacă sunt disponibili sau nu. Poate trebuiau să meargă în altă parte, iar în acest caz recalibram întreaga călătorie doar pentru acea zonă în timp ce lucram la următoarea, următoarea, următoarea. De multe ori au fost necesare decizii prompte.
Pe parcurs, am găsit locuri care erau pur și simplu prea importante sau oameni, pentru că este deopotrivă vorba despre oameni la fel de mult ca și despre locuri. Așa că uneori mergeam și intervievam pe cineva, dar interviul pur și simplu nu se lega. S-a întâmplat să nu funcționeze cu adevărat și să nu am cu ce să lucrez. Alteori am găsit un alt personaj într-un loc diferit, care era atât de genial, amuzant, deștept sau care avea atât de multe de spus, încât am ajuns să înlocuim locațiile. Deci, este o distracție continuă. Te gândești și la siguranța ta în tot acest timp.
Au fost 14 luni intense și am vrut să ne apropiem de final. Însă am fost condiționați și de vreme. Plouă. Bate vântul. Sunt pe o motocicletă. Uneori nici măcar nu putem filma din cauza vântului. Nu vrem să filmăm în ploaie. Avem echipament, drone… nu se poate. Atunci trebuie să ne luăm două zile libere, trebuie să ne întoarcem, să sune iar pe toată lumea și să spună ,,îmi pare rău, mai ești disponibil peste două zile?’’ Tot parcursul filmării e o continuă provocare. Apoi, am ajuns la marginea Maramureșului. Dimineață geroasă, gheață pe drum. Era perioada recoltei. Lume multă, cai și căruțe, cărând proviziile pentru iarnă. Multă balegă pe drum. Era foarte alunecos. Iar pe motocicletă, asta este extrem de periculos. Umezeală. Frunzele erau de asemenea ude, pentru că toate se desprindeau din copaci și era foarte frig. Așa că am vrut să încerc să fac Bucovina și poate Transilvania la primăvară. Noi am luat decizia. Devenise foarte riscant. Derapasem deja de câteva ori și aproape că picasem. Așa că, a trebuit să ne oprim, să amânăm totul până la primăvară, decizie de care mă bucur.
A fost înțeleapt. Astfel, am prezentat România în 3 anotimpuri. Evident, o călătorie cu motocicleta nu poate fi făcută iarna. Dar am adăugat la finalul episodului din Maramureș câteva peisaje de iarnă pentru a ilustra că România este o destinație pe tot parcursul anului. Și acest aspect îl vom sublinia și în noua campanie de pe BBC World.
SaCalatorim.ro: Care este cea mai interesantă individualitate care ar putea promova mai bine România pe piața turistică europeană? Este sălbăticia?
Nu, așa cum am spus, este vorba despre o ciorbă. E vorba despre toate aceste ingrediente diferite, dar în măsura potrivită. Da, avem castele frumoase, dar multe dintre ele sunt destul de ruinate și nu sunt conservate la fel de bine ca în alte țări, precum Franța. Dar ele fac încă parte din ecuație. Dar asta este mai puțin important cantitativ. Avem meșteșuguri și tradiții uimitoare, în proporții mai mari decât în alte țări. Le-am păstrat până recent, extrem de bine. Oamenii sunt foarte mândri de ele. Fie că vorbim de Moldova, Bucovina, Maramureș, Banat, Crișana, Dobrogea, Muntenia, Oltenia, pretutindeni.
O parte importantă a meșteșugurilor și tradițiilor care încă mai există aici, nu există într-o asemenea măsură în alte locuri. Aș spune că este vorba de măiestrie, un ingredient major în această rețetă pe care o creăm, care este România. Cred că deschiderea oamenilor și diversitatea etnică sunt de asemenea foarte importante. Știm că, tipologia turiștilor care vin în țara aceasta sunt fascinați de toate aceste tradiții, fie că sunt românești, maghiare, lipovenești sau rrome. Vedem toate costumele, rețetele și muzica diversă.
De exemplu, lăutarii au avut responsabilitatea de a fi custozii muzicii tradiționale românești timp de sute de ani, deoarece cântau pentru aristocrați. Au păstrat și transmis multe dintre cele mai importante cântece populare ale României. Deci, există atât de multe comori de care să se bucure turiștii în diferite zone. Apoi, putem face o incursiune în cele nouă regiuni istorice pe care le avem. Deci, nu este vorba doar despre diversitatea etnică cu rețetele, muzica, tradițiile, costumele populare, este și diversitatea geografică pe care o avem aici. Avem Delta Dunării, cea mai mare deltă din Europa. La polul opus avem Maramureșul, unde peisajul este complet diferit. Apoi moștenirea arhitecturală, un alt element de păstrat. În caz contrar, peste tot ar începe să arate cam la fel. Vom avea beton peste tot și acesta va înghiți toate celelalte tradiții arhitecturale care existau, iar acum nu mai sunt.
Aici, în Rucăr, în jurul nostru, avem aceste case de lemn, care sunt foarte diferite de cele pe care le găsiți în Maramureș sau în Bucovina. Oamenii le construiesc ca pe niște mici castele. Au mici turnulețe din lut acoperite cu șindrilă, sunt frumoase și romantice, iar asta este atât de special. Apoi avem stuful în Delta Dunării, unde oamenii își acoperă casele cu stuf, la fel ca în alte Crișana sau în alte locuri, mai ales slovacii folosind stuful.
Deci, aceste aspecte culturale și geografice, munții, câmpiile, delta, întinderile de apă, toate acestea înseamnă că atunci când vizitați România, puteți avea o vacanță cu totul diferită, în funcție de locul în care mergeți. Astfel, o țară oferă numeroase destinații, având o diversitate pe care nu o găsiți în altă țară din Europa. Deci, acesta este o trăsătură care ar putea vinde masiv, care trebuie să fie evidențiată. Apoi, desigur, sălbăticia și biodiversitatea.
Pe lângă toate, mai putem aminti de gastronomia autohtonă. Avem o nouă generație de bucătari, pe care probabil că i-ați văzut și în emisiune. Mi-ar fi plăcut să includ mai mulți, dar nu am avut timp. Acum avem atât de mulți chefi talentați care se întorc din străinătate și folosesc ingrediente românești. Când spun asta, mă refer la faptul că, având cea mai mare biodiversitate din Europa, ne putem gândi la câte plante sălbatice avem, la câte legume organice cultivă locuitorii. Noi încă importăm roșii din Spania și pepeni din Turcia. Cu toate că avem aici pepeni fabuloși, roșii incredibile, mult mai gustoase decât cele din supermarket. În materie de hrană, avem leurdă, ciuperci sălbatice, avem hribi, trufe, tot ce vă puteți imagina. Atâtea se pot găsi aici! Acest lucru conferă o oportunitate minunată pentru gastronomie. Sper că vom vedea în viitorul apropiat Michelin venind aici și publicând primul lor Ghid Michelin pentru România, pentru că acum cunosc numeroase locuri care merită o stea, poate chiar două, în unele cazuri.
SaCalatorim.ro: Grozav! Sacatorim.ro este un blog colectiv de călătorii, având 85.000 de urmăritori. Alături de colegii mei, scriem despre experiențele noastre de călători. Ai un mesaj pentru ,,tribul nostru’’?
Da, vă rog veniți acasă! Vă rog întoarceți-vă! E atât de important. Oamenii au călătorit, au văzut multe lucruri minunate în străinătate, multe culturi și multe țări, probabil au agonisit ceva bani buni pe parcurs. Dar, de fapt, acasă este acolo unde ți-e inima. Am învățat un lucru important. Eu sunt aici pentru că mi-am pierdut ambii părinți. Sunt apropiat de sora mea și o văd des. Fratele meu e în Australia și vine să mă viziteze aici. Deci, aceasta este acum casa mea. Nu am lăsat în urmă o familie când m-am stabilit aici. Însă majoritatea oamenilor care părăsesc România, lasă în urmă o familie, bunici pe care poate nu-i vor mai vedea vreodată, care s-ar putea stinge cât timp ei sunt plecați la muncă în Luton sau oriunde altundeva. Și nu vor avea timp de calitate de petrecut cu mamele și tații lor. Iar familia este atât de importantă pentru români! Știu că mult mai importantă decât e în alte țări.
Aș mai spune că oportunitățile cresc acum, aici, pentru că motivul pentru care majoritatea oamenilor pleacă este din cauza oportunităților. Însă în România sunt în creștere. Mai mult decât oricând, în special după Brexit, când lucrurile nu arată bine în Marea Britanie, sau când în Europa Occidentală nu este atât de grozav. Este mai dificil să-ți câștigi existența. Inflația crește. Ratele la creditele ipotecare cresc. Chiriile cresc. Cheltuielile cresc. Deci, este oricum mai dificil pentru oameni să economisească bani pentru a-i trimite acasă. În schimb, dacă ar reveni cu experiența și cunoștințele pe care le-au dobândit și ar începe afaceri aici, ar putea contribui la a face România mai bună. Totodată, ar putea petrece timp cu părinții lor.
Nu suntem aici pentru totdeauna. Nu știm ce s-ar putea întâmpla mâine. Știi, este teribil de trist. Filmam un serial TV în Africa de Sud, eram în Darha, când am primit un apel care-mi spunea că mama mea murise din cauza unei pneumonii. Eu credeam că se va face bine, nu mi-am dat seama cât de grav era. Așa că, m-am întors să văd un trup întins pe un pat pentru a-mi lua rămas bun pentru ultima oară. Și nu am apucat să vorbesc cu ea. Adică, i-am spus la revedere când am plecat și că: “Dacă ai vreo problemă, vin acasă, spune-mi.” Dar ea nu a zis nimic, pentru că voia să-mi continui munca. Nimeni nu m-a avertizat, până când a fost prea târziu. Iar asta i se poate întâmpla oricui care ne ascultă și este în străinătate. Se poate pierde timp prețios alături de părinți, iar ei nu sunt aici pentru totdeauna. Familia este atât de importantă!
Trebuie să ne dăm seama de asta și să nu pierdem timpul prețios cu cei dragi, pentru că atunci când pleacă, e pentru totdeauna. Atunci când spun să vă întoarceți acasă, nu este doar datorită oportunităților pe care România le oferă, e și pentru timpul de petrecut cu oamenii care te-au adus pe lume, părinții, copilăria ta și toate acele lucruri care te definesc ca om. Este foarte important să nu te îndepărtezi prea mult de ele și să profiți cât poți.
SaCalatorim.ro: Deci, dacă ai putea schimba doar un singur lucru în legătură cu România, care ar fi acela? Le-ai cere românilor să revină acasă?
Ei bine, e o întrebare atât de mare! Ce aș schimba în legătură cu România? Aș vrea să schimb atât de multe lucruri în legătură cu România. Dar nu despre asta e vorba. Ba da, aș spune că există un singur lucru pe care l-aș schimba. Ar fi percepția oamenilor despre România. Asta aș schimba. Aș vrea să poată realiza cât de sofisticată e România, ce moștenire istorică uriașă posedă. Dacă n-ar fi fost Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș și atâția alții, poate că acum am fi purtat această conversație în arabă.
A fost o zonă de conflict între Est și Vest. S-au luptat împotriva otomanilor și toată evoluția Europei de după aceea, dacă am dreptate și cred că am dreptate când spun asta, se datorează acestei zone care a păstrat, într-un fel, creștinismul Europei Occidentale. Și mai cred că, din punct de vedere istoric, datorăm mult interes acestor locuri care au format România. România are o istorie de mii și mii de ani. Este o țară foarte complexă.
Aș dori să o cunoască și să o vadă și alți oameni din străinătate, deoarece încă percepția generală, așa cum am spus de multe ori, în rândul multora este că România e un loc post-comunist, plin de sărăcie, cu mulți de orfani și toate aceste clișee pe care străinii le-au văzut atâția ani.
Începe să se schimbe acum, însă nu se schimbă suficient de repede. Aș vrea ca lumea să recunoască România ca o fiind o țară sofisticată, cu un potențial uriaș, cu o gastronomie fabuloasă, peisaje, cultură și să vină să o viziteze. Făcând asta, ar da speranță oamenilor care poate nu au o viziune atât de pozitivă despre propria lor țară, să vadă cum o percep străinii. Să le vadă mirarea din ochi stând pe crestele Munților Bucegi, sau vizitând Cetatea Poenari. Știi, soția lui Țepeș s-a aruncat de pe crenelurile sale. Sunt atât de multe de făcut aici, de văzut și de învățat. Și aș vrea să schimb percepția globală pe care o are lumea despre România, să i se facă dreptate, astfel încât oamenii să înțeleagă ce comoară este.
SaCalatorim.ro: Apreciez inițiativa ta de a rebrandui logo-ul României drept ,,colțul sălbatic al Europei’’, folosind lupul dacic pe care îl porți și pe piele sub formă de tatuaj.Cât de reușită a fost această idee și de ce crezi că a fost atât de controversată?
Ei bine, a fost foarte controversată. Chestia este că cei care urăsc, vor continua să urască. OK, a stârnit un număr mare de reacții. Cei cărora nu le-a plăcut au fost mult mai vocali decât cei cărora le-a plăcut. Oamenii care au apreciat, a fost ca și cum ar fi spus ,,Îmi place asta” sau au printat un sticker pe care l-au lipit pe mașină sau pe geamul hotelului și ne-au trimis poze. O doamnă în etate, o bunică, chiar l-a cusut pe o geantă. A confecționat manual o geantă cu lupul dacic. Am avut mii și mii de oameni care au spus că le-a plăcut. Apoi am avut și un articol destul de derogatoriu într-un ziar național principal, care a încercat să obțină feedback de la guvern. Și au ales niște designeri grafici care păreau destul de partizani. Unul părea să aibă vreo 17 ani și a spus că părea că fusese făcut de Mr Bean, ceea ce m-a făcut să râd. Dar, știi, am avut și câțiva designeri grafici de top din Marea Britanie și din alte locuri care s-au uitat la el și chiar le-a plăcut, au considerat că este extrem de bun.
Trebuie să înțelegi că orice faci ca logo pentru turism nu este pentru români, este pentru străini. Iar oamenii de aici s-ar putea să nu îl aprecieze. Desigur, dorim ca românilor să le placă, dar vrem ca străinii să-l vadă, să fie interesați și intrigați momentan. Pentru a reveni la percepția mea anterioară, la clișeul despre ceea ce oamenii cred despre România, despre lucrurile negative: ei nu știu despre faptul că această țară are o istorie foarte lungă, că este dacică și predacică, tracică și chiar dincolo de asta. Lupul dacic este unul dintre cele mai vechi simboluri pe care îl avem la dispoziție. Și cred că este destul de important să avem un simbol istoric într-un logo. De asemenea, în logo sunt reprezentați munții, iar steagul apare ca un răsărit de soare peste munți, ceea ce semnifică o nouă zi pentru această țară, un nou început. Chemarea mobilizatoare spre este ,,un colț sălbatic al Europei”.
Știu că mulți oameni în România au fost puși să stea la colț – pentru că mi-au scris și mi-au spus – colțul fiind locul de pedeapsă, un lucru rău. Dar din nou, asta nu este pentru ei. Acest concept este pentru străini. Și este folosit foarte mult în ghidurile de turism. E folosit foarte mult de jurnaliștii de călătorie, în a căror percepție un ,,colț’’ desemnează un loc pe care majoritatea oamenilor nu l-au observat încă, ,,colțul sălbatic al României’’.
Reprezintă o nestemată neexplorată încă, undeva dincolo de căile bătătorite. Deci, colțul sălbatic și din nou precizez, ,,sălbatic’’ are o conotație negativă doar în România. Pentru toți ceilalți, sălbatic înseamnă neatins, nealterat, nepoluat, nedescoperit. Deci este un colț sălbatic al Europei. Practic se leagă de tot ceea ce am spus deja, este ceva ce nimeni altcineva, nicio altă țară nu deține. Deci această idee de “sălbatic”, “colțul sălbatic al Europei”, după cum s-a dovedit, a fost apreciat de jurnaliștii internaționali de călătorii, au crezut că este grozavă descrierea. Și, de asemenea, designerii grafici străini, cu multă experiență, în vârstă de 40, 50 și 60 de ani, nu tinerii care tocmai au ieșit de la școală și s-au autointitulat experți, chiar au fost încântați de ea. Desigur, nu toată lumea o să agreeze acest logo. Și nici nu m-am așteptat la asta.
Am cheltuit o mie de euro din buzunarul meu pentru el. Și am făcut-o pentru că am simțit că avem nevoie să schimbăm frunza. Cred că doar să spui că România are copaci, nu este suficient. Și, știți, avem și cea mai mare rată de defrișare ilegală din Europa. Este chiar puțin ironic. Dar avem mult mai mult decât păduri. ,,Grădina Carpaților’’ nu este doar despre o frunză și oricum nu este o grădină, pentru că nimeni nu tunde iarba. Nimeni nu toaletează gardul viu. Nimeni nu tunde blana ursului, pentru că, știi, nu este o grădină. Este o sălbăticie. Este un paradis, un Eden, unul nealterat chiar și acum. Și cred că acestea sunt mesaje pe care trebuie să le transmitem. Iar un logo turistic trebuie să înglobeze cât mai multe astfel de componente, să evoce o impresie în mintea privitorului, că e vorba despre un loc pe care și-aș dori să-l viziteze.
SaCalatorim.ro:Ți-am văzut raftul cu premiile obținute. Sunt valoroase, dar cred că dincolo de recunoașterea oficială, zâmbetele și brațele întinse ale oamenilor atunci când te întâlnesc sunt o sursă și mai mare de satisfacție. Ești iubit peste tot pe unde mergi. Cât despre raft, intuiția îmi spune că trebuia să fie mai mare sau măcar să te gândești la un al doilea. Toate filmele tale, cum sunt ,,Wild Carpathia’’ sau ,,Flavours of Romania’’, sunt un dar pentru noi. Am regăsit în ele o parte din sufletul și inima ta. Ne inspiri să ne privim țara cu alți ochi. Mulțumim mult și mult succes în proiectele tale viitoare! (Am folosit expresia ,,break a leg’’ a cărei traducere mot à mot ar fi ,,rupeți-ai un picior’’.)
Nu spune asta, te rog. Știi că mi-am fracturat glezna acum două luni, în timpul acestei producții. Așa că, te rog, nu spune ,,Break a leg’’!
SaCalatorim.ro: (ridic piciorul, arătând la cameră propria-mi fractură de gleznă).
Stai. OK. Pot să-ți răspund la asta. Stai un moment, doar să-ți arăt că nu am mințit. Poftim! (ridică piciorul, arătând la cameră fractura sa de gleznă).
SaCalatorim.ro: Suntem gemeni!
Sper să nu-mi rup iar piciorul la următoarea producție, sper. Dar vom continua să facem totul la fel. Însă, mai cred și că România merită un pic de respiro și trebuie să treacă câțiva ani, înainte să ne gândim să producem ,,Flavours of Romania 3”. Mai trebuie să avem în vedere că a durat mult timp să găsim un sponsor, așa cum am făcut cu Vodafone, Unicredit și Metro, care au venit în sprijinul nostru. Pentru că mai întâi avem nevoie de un buget. Iar asta durează la fel de mult timp ca filmările, pentru a avea întâlniri și pentru a găsi pe cineva destul de amabil să creadă în noi. Vom vedea. Dar nu spun niciodată niciodată.
SaCalatorim.ro: Mulțumim din suflet! Mulțumesc, Charlie!
Așa s-a încheiat discuția cu Charley Ottley. A fost exact cum bănuiam: profesionist, cald, sincer, bine intenționat, cu un umor nebun, îndrăgostit de o româncă de-a noastră și de România. Și mai român decât mulți români.
Fotografiile provin din colecția personală a lui Charlie Ottley și am primit acordul pentru a ilustra acest interviu.
Urmareste mereu pagina noastra de Facebook pentru a fi la curent cu toate noutatile care se intampla in lumea calatoriilor! Sa calatorim mai mult, mai ieftin, mai bine!
