Corsica este frumoasa pe oriunde ai pleca sa o strabati – de la nord la sud, de la est la vest, pe drumurile de coasta sau pe soselele catre centrul ei, prin porturi, prin golfuri, prin orasele sau statiunile de litoral, dar mai ales prin sate, nu a fost loc prin care sa trecem si sa nu ne minunam de privelisti si de peisaje. Insula Frumusetii este o sarbatoare pentru ochi!
Dupa ce v-am plimbat pe coasta de vest va invit sa admiram si sudul capitalei, asa cum l-am descoperit noi in drumul catre Bonifacio. La numai 17 km de Ajaccio ne-am oprit in, probabil, cea mai populara statiune de pe litoralul vestic – Porticcio: plaje cu nisip fin, cafenele, restaurante, magazine, terase cu vedere catre golf. Este locul ideal atat pentru cei care doresc odihna si relaxare, mare si soare, cat si pentru cei pasionati de scufundari, ski nautic sau windsurfing. In plus, Aeroportul Ajaccio este la numai 7 km.
Ne continuam calatoria, trecem de Olmeto – un mic sat cocotat pe o panta a muntelui cu vedere la un alt golf care ne fura privirile si, bineinteles, nu rezistam si mergem catre el: Golful Valinco. O combinatie perfecta de plaje frumoase, golfuri cu acelasi nisip fin, natura nealterata si vegetatie luxurianta de maquis.
O armonie deplina intre contrastul peisajului de litoral si cel al muntilor stancosi care parca se pravalesc in turcoazul Mediteranei. Daca ajungeti in zona, poate incercati un loc in care noi nu am ajuns (din cauza de timp….) dar il avem pe lista de dorinte pentru calatoria urmatoare in Corsica: Baile Caldana din satul Chialza, un jacuzzi natural cu ape sulfuroase, fierbinti, ce se varsa intr-un bazin mare de granit la o temperatura de 38 grade C.
Pentru ca eram prin zona, am facut o scurta oprire si in Propriano, un mic oras din golf in portul caruia acosteaza navele de croaziera venite din Marsilia si Sardinia. Cochet, curat si plin de viata datorita turistilor care il vizitau. Ca toate localitatile de coasta ale Corsicii, si el a fost victima numeroaselor invazii – vandalii in secolul 5, sarazinii in secolul 7, dar urmele acestora nu se mai vad in prezent.
Dupa numai 15 minute de condus am ajuns in Sartene “cel mai corsican dintre satele corsicane” dupa cum l-a caracterizat Prosper Merimee, expresie pe care am regasit-o ulterior peste tot unde am citit despre el. Construit in jurul anului 1550 de catre genovezi, acest splendid sat medieval este considerat pastratorul si gardianul traditiilor insulare.
Trecem un pod – tot de pe vremea genovezilor – care ne conduce pe strazi inguste in Place de la Liberation, in fata Bisericii Santa Maria Assunta. Piata este incojurata de terase, baruri, cafenele, magazine, este inima si sufletul satului.
Case de piatra cu fatade sumbre si austere. Un labirint de strazi, alei si pasaje dintre care unele sunt atat de intunecate incat nu cred ca au vazut vreodata lumina soarelui.
Misterior si incitant, acest sat incarcat de istorie si arta ne invita sa-l descoperim: primaria (fostul palat al guvernatorilor genovezi); un turn de veghe, din piatra, ultima ramasita a zidului fortificat care inconjura orasul in secolul 15; Muzeul de Preistorie unde sunt expuse artefacte din toata insula; o moara veche de ulei de masline; Biserica Santa Maria cu turnul sau inalt unde se pastreaza crucea si lantul care sunt purtate de un penitent intr-o procesiune lunga prin oras care aminteste de drumul lui Iisus catre locul rastignirii, urcand Dealul Golgotei.
U Catenacciu inseamna, in traducere ad litteram din latina, “inlantuit” si este cea mai veche traditie religioasa a Corsicii. Are loc anual in Vinerea Mare in mai multe locuri din insula, dar cea mai cunoscuta ceremonie este cea din Sartene, pentru ca are un ritual aparte. Penitentul, care face parte din comunitatea calugarilor franciscani de la Manastirea Saint Come and Damian, este imbracat cu o pelerina si o cagula rosie (numai preotul ii cunoaste identitatea) poarta pe umeri o cruce de 37 kg si este legat la glezna dreapta cu un lant lung si greu. Astfel este plimbat pe strazile si aleile abrupte din Sartene si, la fel ca Iisus Hristos, trebuie sa cada de trei ori. La sfarsitul ritualului se merge in Biserica Santa Maria Assunta, se pune crucea inaintea altarului si toti pelerinii il imbratiseaza pe Iisus Hristos. Dupa procesiune, penitentul este dus inapoi la manastirea franciscana in timpul noptii, pentru a se pastra anonimatul.
In Sartene cele mai interesante sunt strazile, cu multitudinea de treceri, alei si scari inguste, cu acele case vechi inalte, inghesuite, legate unele de altele prin arcade. O fascinanta intoarcere in timp in Corsica veche!
Dupa aceasta plimbare nimic nu poate fi mai bine-venit decat un capuccino sau o granita de myrth sau delicioasele gogosi cu brocciu (o branza tipic corsicana) savurate la una din terasele din piata centrala.
Pur si simplu stai, privesti oamenii din prezent, incerci sa ti-i imaginezi pe cei din trecut, cu viata de zi cu zi si cu obiceiurile lor si nu-ti vine sa te desprinzi din magia locului si sa pleci.
O legenda… Si o poveste de iubire… Si stanci cu forme extravagante… Unde? In sud-vestul insulei, intre Sartene si Bonifacio, vedem un leu cu o coama maiestuoasa culcat pe o stanca cu vedere la mare si contempland plaja din fata lui. Pe varful capului, aproape ca o coroana, distingem ruinele unui vechi turn genovez. Legenda spune ca in vremurile sarazinilor acest loc cu privelisti spectaculoase apartinea unui nobil bogat si puternic. Era tanar, frumos, cu parul lung si negru si vana mai mereu pe acolo impreuna cu prietenii lui. Intr-o zi, in timp ce se afla la vanatoare, a intalnit o tanara de care s-a indragostit nebuneste dar cu care nu se putea casatori, pentru ca era sub rangul lui. Disperat, a cerut divinitatii sa fie lasat sa moara dar a fost imobilizat pentru vesnicie si pietrificat sub forma unui leu. De atunci, animalul nobil pazeste turnul de la Roccapina si domina frumoasa plaja cu nisip alb din Golful Roccapina.
Un alt loc neobisnuit al Corsicii, o locatie spectaculoasa cu privelisti de o mare frumusete. Majoritatea oamenilor se multumesc cu fotografiile facute din parcarea amenajata la marginea drumului, dar pe mine ma rodea foarte tare curiozitatea pentru ca vazusem cateva cararui. Am coborat catre un punct de belvedere si apoi din ce in ce mai jos, printre tufe de arbusti. Si am dat de stanci erodate in forme din cele mai diferite, care ne-au testat imaginatia – parca este un elefant, acela parca este un sarpe, dincolo o broasca testoasa…..
Corsica este magica, mi-a lasat amintiri de neuitat si o dragoste de neclintiti fata de ea, mi-a umplut sufletul de emotie in fiecare zi de mai multe ori, in atat de multe feluri pe cat de multe locuri din ea am vizitat, vazut, descoperit, pe masura ce peisajele ei incantatoare se schimbau in functie de locul in care ne aflam. Satele de munte, golfurile cu ape in toate nuantele de albastru sau stancile rosii ale Pianei au fost ca un vis frumos pentru ochii nostri. Istoria ei fascinanta, peisajele impresionante, bogatia culinara, plajele de vis, cadrul natural nealterat sunt oare caracteristici suficiente pentru a va aventura si dumneavoastra intr-o vacanta in Insula Frumusetii? Mi-ar placea sa stiu ca v-am ispitit….
