The Ggantija Temples sunt doua temple megalitice care se gasesc in mica localitate Xaghra din Insula Gozo, a doua cea mai mare insula a arhipelagului maltez. Maltezii promoveaza templele ca fiind cele mai vechi constructii de piatra din lume, datand de dinainte de Stonehenge si Marile Piramide egiptene. In traducere directa, denumirea lor inseamna Templele Uriasului. Sunt unul dintre punctele de atracatie ale arhipelagului maltez, pentru ca au rezistat incredibil de bine trecerii timpului si, de asemenea, in prezent sunt bine conservate de catre autoritati.
De forma rotunda, templele au fost dedicate Marii Mame Pamant – zeita fertilitatii si se pare ca au fost un loc de pelerinaj pentru vechii locuitori ai Maltei. Dupa cum spune o legenda locala, zidurile templului au fost construite intr-o zi si o noapte de o femeie-gigant pe nume Sunsuna, care a carat blocurile de piatra tocmai de la Ta’Cenc – o localitate aflata pe partea opusa a insulei. De fapt, complexul a fost ridicat in trei etape, pe o perioada de cateva sute de ani (intre anii 3600 si 3000 i.hr.) de catre comunitatea de agricultori si pastori care traiau pe micuta si izolata insula. In timpul excavarilor s-au gasit multe statuete mici, reprezentare a zeitei fertilitatii, care sunt numite “Fat Ladies”. Ele simbolizeaza nu numai fertilitatea ci si Pamantul in sine, ca origine a tuturor lucrurilor, locul de unde toate vin si locul unde, in final, ajung toate.
Dovezile gasite de arheologi indica faptul ca acolo a fost si un oracol, la fel ca la Templul lui Apollo din Delphi: o preoteasa proorocea in timp ce era in transa, indrumata de spiritul zeitei.
Complexul arhitectonic consta in doua temple construite unul langa altul, inconjurate de un zid inalt din blocuri imense de piatra si care au aceeasi fatada. Ambele temple au o singura intrare, centrala, ca o usa de acces, ce se deschide spre o curte comuna si spatioasa care la randul sau este ridicata pe o terasa mare. In incinta se pare ca erau oficiate ritualuri pentru fertilitate si sanatate. Aici veneau pelerini din toata insula, chiar si din Sicilia si nordul Africii.
Complexul a fost folosit pentru o perioada de aproximativ 1000 de ani, dupa care cultura templelor malteze a disparut brusc si misterios. Succesorii civilizatiei de aici, in Epoca Bronzului Timpuriu, au folosit acest loc pe post de crematoriu.
Intrarea la temple se face printr-o constructie noua, un Centru de interpretare unde vizitatorilor li se ofera – pe diverse planse si panouri – informatii legate de viata in neolitic si sant expuse modele de unelte cu care oamenii timpurilor acelea au lucrat: dalti, ciocane, bile – toate din piatra si sisteme de pirghii. Blocurile de piatra au dimensiuni impresionante, unele masoara peste 6 m inaltime si cantaresc cateva tone iar constructorii acelor vremuri au reusit sa le ridice folosindu-se doar de niste unelte rudimentare.
Apoi, urmam o pasarela care ne duce catre stravechea constructie. Situl arheologic este pe lista patrimoniului mondial UNESCO, iar accesul publicului este foarte bine directionat prin pasarele si delimitat de balustrade si cordoane de protectie.
Constructia in sine este impresionanta, mai ales daca-ti lasi imaginatia sa te poarte in acei ani. Zidurile templelor au fost alcatuite dintr-o umplutura de pietris si pamant cu fete interioare si exterioare din blocuri de piatra. Blocuri enorme de calcar au fost fixate cu grija in ziduri. Fiecare templu este alcatuit din cinci incaperi semicirculare conectate printr-un coridor central. In plus, primul templu, care este mai mare, are nise cu altare.
Marea curte comuna era locul unde se adunau multimile de oameni pentru a participa la ceremonii, resturile de animale descoperite sugerand ritualuri care implicau sacrificii de animale. Camerele interioare ale templului erau rezervate pentru preoteasa. Multe dintre dalele de intrare au gauri rotunde sapate in ele, al caror scop este incert. Cercetatorii presupun ca acolo erau bare de lemn care sustineau materiale (in vremurile acelea, piei de animale), ca un fel de perdele sau draperii, pentru a se izola oarecum cei dinauntru.
Cercetarea lor arheologica a fost inceputa in anul 1820, de catre lt.col. Otto Bayer, la scurt timp dupa transferul lui in Gozo ca si comandant al trupelor britanice si administrator al insulei. Pentru asta a folosit detinuti de la inchisoarea din Gozo. Dupa sapaturi, templele au ramas neingrijite, neprotejate pentru mai mult de un secol, au fost jefuite, asta pana in anii 1930 cand guvernul maltez a expropriat terenul pe care sant ruinele. Dupa ce au fost executate lucrari importante de restaurare, a fost deschis pentru public in anul 1949.
Ggantija Temples sunt impresionante atat prin complexitatea lor si prin proportiile masive, dar mai ales prin tehnica construirii lor in acele timpuri.
Desi a avut de suferit din cauza exploatarii nestiintifice de la inceputul sec 19 si apoi din cauza jafurilor, ramane o monumentala structura lasata mostenire patrimoniului cultural al umanitatii de catre comunitatile preistorice din insulele malteze.
Referitor la traseul pana acolo, va pot spune varianta pe care am folosit-o noi: am plecat cu autobuzul 322 din Portul Mgarr, ne-am oprit in Golful Ramla sa vedem plaja cu nisip rosu si pestera nimfei, apoi cu acelasi autobuz am mers catre Xaghira la temple. Intervalul dintre autobuze este de 45 minute si a fost suficient pentru cat ne propusesem noi sa petrecem in golf. La temple bineinteles ca am stat mai mult, am plecat dupa aproape doua ore catre capitala insulei, de data aceasta cu autobuzul 307. Orarul de vizitare al complexului de temple este diferit, in functie de sezon: vara (aprilie-septembrie) intre 8-19.15 si iarna (octombrie-martie) intre 9-17, ultima intrare fiind permisa cu 30 minute inainte de inchidere, iar de sarbatori (Craciun, Anul Nou) este inchis. Pretul unui bilet este 9 euro, iar pentru copii, elevi, studenti si seniori sunt diverse reduceri.
Daca intentionati sa va petreceti o vacanta in Malta, probabil ca veti dori sa vedeti si insula Gozo. Iar daca ajungeti acolo, incercati sa includeti in programul dumneavoastra si o scurta incursiune in preistorie, pentru ca templele acestea reprezinta un exemplu fenomenal de dezvoltare culturala, artistica si tehnologica intr-o perioada foarte timpurie a umanitatii.
Citeste si:
Turist in Malta – Valletta, dragoste la prima vedere.
Turist in Malta: Melita – Insula de miere
Acolo unde nobilii inca locuiesc – Casa Rocca Piccola, Valletta
Turist in Malta: Insula Gozo
