Abia din a treia incercare am reusit sa ajungem in Parcul Terra Nostra din Azore.
Nu va ganditi ca ar fi o destinatie greu accesibila! Dar nu stiu cum se face ca in fiecare zi a sederii noastre in splendita insula Sao Miguel din Azore am avut pornirea cam grea!
Cele 10 motive pentru care am ajuns in Azore vi le-am explicat deja!
Asa ca ba zaboveam prea mult in balcon admirand oceanul.
Ba lingeam cu prea mult zel untul dumnezeiesc de pe painea abia scoasa din cuptorul brutariei din fata casei noastre.
Ba eram in extaz prelungit in fata uriaselor hortensii culese de pe marginea drumului cu o seara inainte.
In orice caz, intr-o dimineata ne-am scuturat de mofturi si de lene si am pornit la drum cu tinta precisa: Parcul Terra Nostra.
Sa nu credeti ca a fost usor! Ca de obicei, am ales o ruta circulara, pentru a vedea cat mai multe si pentru a nu ne intoarce pe acelasi traseu.
Asa ca ne-am urcat in micutul nostru Fiat Panda si am pornit-o spre nord, si nu spre vest, simplu, ca toata lumea, hotarati fiind sa dublam cu folos cei aproape cei 50km care desparteau Ponta Delgada de parcul cel vestit, infiintat acum mai bine de 200 de ani de un un american fitos cu bani si reumatism la articulatii.
Acum, parcul care se intinde pe o suprafata de mai bine de 2 hectare, apartine familiei Bensaude, care l-a ingrijit de-a lungul vremii si l-a transformat intr-o adevarata gradina botanica.
Drumul spre nordul insulei avea un scop pervers, desigur, dupa cum bine banuiti! Nu puteam ajunge la o anume destinatie fara sa bifam si alta, asa ca ne-am indreptat caii putere- putini, ce-i drept, ca atatia avea in dotare micul Panda- spre singura plantatie de ceai din Europa: Goreeana.
Bausem noi o cafea de dimineata, dar am zis ca un ceai ar fi si mai strasnic!
Dupa o ora de mers, pe o sosea care s-a transformat din autostrada in drum national si apoi intr-un fel de potecuta mai mare, ne-am trezit pe un taram de vis despre care v-am povestit aici si asupra caruia nu voi mai starui acum.
Drumurile prin Sao Miguel nu sunt chiar lesne de parcurs, ascultati ce va spun! Nu pentru ca nu ar fi asfaltul impecabil sau pentru ca te-ar zapaci GPS-ul, ci pentru ca la tot pasul trebuie sa te opresti putin.
Ori intr-un mic punct de observatie de unde poti admira nemarginirea sau campurile de un verde perfect, ori la vreo bisericuta veche de sute de ani ori pur si simplu pentru a poza vreun lac sau a vorbi putin cu superbele hortenesii de pe marginea drumului.
Ajunsi in fata parcului, am cascat intai gurile la frumosul hotel de 4 stele Terra Nostra Garden Hotel care face parte din complex. Frumos si elegant, cu o multime de lume plimbandu-se in halate si papuci, semn ca accesul la piscina termala din spate era liber iar balaceala in toi.
Nu acelasi lucru insa era valabil si pentru vizitatori. Intrarea costa 8 euro/persoana iar programul este de la 9am pana la 6pm vara, ceva mai devreme fiind inchiderea toamna si iarna.
Oricat de lung ar fi insa programul tot nu iti va fi suficient insa pentru a vedea toate frumusetile acestui parc transformat intr-o veritabila gradina botanica de-a lungul vremii, care cuprinde acum aproape 3000 de arbori adunati de prin toate zonele lumii si mii de specii de plante si flori atat endemice pentru arhipelagul Azore cat si din lumea mare.
Nu a durat mult pana am intrat in atmosfera de basm din parc.
Un pod peste un rau mic unde se scurgeau alene ape din izvoare termale ne-a trecut direct spre zona unde noua cladire a pavilionului Yankee Hall priveste condescent spre bazinul cu apa maloasa si galbena!
Zice-se ca bazinul asta usor ciudat la culoare ar avea nu stiu ce ape binefacatoare! Eu habar nu am cum e cu apele astea, cert este ca mi-a placut maxim cum curgea apa calda cu presiune in bazin, prin niste guri de leu flamand si la fel de cert este ca pe urma am aruncat costumul de baie ca arata ca scos dintr-o oala cu mancare si nu m-am mai chinuit sa il spal!A meritat insa, pentru cele doua ore de balaceala in apa calda si galbuie, facatoare de minuni reumatice!
Dupa balaceala, am luat parcul la picior.
Agale am mers prin jurul lacului unde , fara rusine, se lafaiau zeci de rate mandarin, de lebede si alte inaripate sau mult sau mai putin fitoase.
Ne-am desfatat privirea cu uriasele ferigi arborigene si cu verdele napraznic pe diferite tonuri, nivele si nuante agatate de felurite plante si nereasemuiti copaci, aciuati in jurul lacului.
Ne-am ascuns la racoare si intuneric in ferita camaruta de sub stanca, facandu-ne ochi dulci si pozand prin ferestrele acoperite de iedera si alte buruieni necunoscute noua ce permiteau lumii sa intre sfioasa in grota
.Agale am mers apoi pe carearea ce duce la monumentul ridicat in cinstea Vicontelui de Praia, unul dintre cei care au facut posibila existenta acestui loc. Cararea umbrita de palmieri gigantici si copaci seculari te indeamna doar la vise frumoase si planuri de viitor, in compania ciripitului de pasarele, aflate si ele in elementul lor in parcul Terra Nostra.
Pe drum, ne-am oprit sa admiram minunata colectie de Azalee, una dintre cele mai frumoase din Europa, care infloresc incepand cu aprilie si terminand cu luna septembrie. O feerie de culori care te fac sa iti amintesti ca viata e frumoasa!
Apoi, colectia de Cycade, infiintata in anul 2000 si care a primit nenumarate premii internationale, cu cele 85 de exemplare extraordinare adaptate aici de pe toate continentele. Exista in aceasta colectie, cateva exemplare extrem de rare in lume, considerate “fosile” vegetale si care se pare ca se simt foarte bine sub atenta ingrijire a specialistilor din aceasta superba gradina.
Sa nu uitam a ne indrepta pasii care aleile umbrite de colectia de camelii, imprastiate in toate cele 4 sectoare ale parcului, in peste 600 de exemplare. Vei avea prilejul nu numai sa admiri superbii arbusti dar sa si afli o multime de lucruri despre camelii si chiar cum sa le ingrijesti, in tihna casei tale.
Plimbarea prin parcul Terra Nostra poate dura si o zi intreaga. Nimeni nu te intreaba cand ai venit sau cand ai de gand sa pleci. Nu vei gasi insa nimic de mancare sau de baut in incinta parcului, asa ca de vrei sa stai mai mult, trebuie sa iti aduci merindele in traista.
Deci ca fa-ti planul de bataie cu socoteala. Noi am ajuns dupa pranz, dupa ce am mancat un delicios cozido abia scos din vintrele pamantului, la un mic restaurant din Furnas.
Dar despre asta am sa iti spun in alta poveste! Bucura-te doar de plimbarea si baia in bazinul galben din parc si aduna amintiri pentru vremurile in care vei avea nevoie de ele!
Urmareste mereu pagina noastra de Facebook pentru a fi la curent cu toate noutatile care se intampla in lumea calatoriilor! Sa calatorim mai mult, mai ieftin, mai bine!
