Japonia din capul meu – Tokyo, o altfel de calatorie

Tokyo, o altfel de calatorie” este o incursiune  intr-o Japonie pe care doar mi-o imaginez si despre care am citit sute de pagini in ultimile luni si nu numai. Calatoria am inceput-o AICI. Am inima bolnava de tristete gandindu-ma ca atatea informatii nu si-au putut gasi finalitatea intr-o calatorie adevarata, dar nici nu vreau sa renunt. Dar daca macar unul dintre voi va calatori alaturi de mine pe aceasta cale, inseamna ca ciresii nu au inflorit degeaba nici anul acesta! La drum, deci!

Episodul 2:

Tokyo – Rataciri printre gari si flori de cires

Ma foiesc si ma enervez: iar ma inghesuie barbatul asta al meu pe un coltisor de pat, imi zic. Si mi se pare cumva aiurea sa dorm la vremea asta, dar nu deschid ochii nici in ruptul capului. Oi fi bolnava si ma lasa ai mei sa dorm! Imi rad in sinea-mi, simtindu-ma suspect de vesela si ma intorc pe o parte. Dau cu capul de tablia patului si cu ghenunchiul de un perete. Ce naiba, ma incrunt, m-au bagat astia in spital? Ma ridic in capul oaselor si ma uit in jur: o camera micuta, cu un pat ca de pitici, rucsacul alaturi, haine pe jos.  Si brusc, imi amintesc: ahhhh, sunt in Japonia! Intr-o camera miniona de hotel, sclipitor de curata, imbracata in capot. Aaa, pardon, in yukata, un fel de haina de casa traditionala! Instantaneu, imi duc mana sa controlez daca partea din dreapta este dedesubt, ca doar mortii o poarta pe deasupra. Slava Domnului, e cum trebuie, deci n-am trecut la ingerasi!

Imi amintesc cat de greu mi-am ales hotelul in Tokyo, dintre atatea tipuri de hoteluri existente!

  • branduri internationale mari-cu preturi pe masura, cu mult peste pusculita mea de calatorii
  • hoteluri de business– o sumedenie de hoteluri cu camere micute, curate, accesibile la pret, cu servicii rapide si preturi accesibile. Japonezii exceleaza la branduri proprii la acest capitol: APA, Tokyu, Toyoko Inn, Oyo, Nishitetsu, etc. As putea compara ca si categorie cu reteaua Accorhotels din Europa. Preturi in general intre 30-80 euro/camera. Eu am dat 48 de euro/camera, luat prin Booking.com, cu beneficiile de level 2. Cu plata la check-in si anulare gratuita pana in preziua cazarii. Si mic dejun inclus.
  • hosteluri- preferate in general de cei mai tineri si mai nonconformisti, cu bai comune in general, camere cu 4 pana la 10 paturi. Categoric not my style! Preturi de la 5 euro/ pers.
  • Capsule Hotels, cu mici camarute in care te poti odihni dar in care eu m-as sufoca, cu preturi intre 15-40 euro/capsula
  • Love hotels, camere de inchiriat cu ora iar dupa ora 21 cu noaptea, destinate in special celor ce doresc sa…nu fie singuri, de ma intelegeti ce zic. Cum imi propusesem un program destul de intens pentru Tokyo, o altfel de calatorie, am sarit si peste tipul acesta de hotel
  • Minshuku– un fel de pensiuni dar mai precis niste camere pe care oamenii le pun la bataie in casele lor. Nu imi place sa dau nas in nas cu cineva cand ma duc la baie sau sa aud vreo mormaiala pe langa mine. Nici nu stiu cat costa pe acolo, ca nu m-a interesat, dar imi imaginez ca nu prea mult.
  • Ryokan-urile. Ei, asta e ceva fain, hoteluri traditionale, dichisite, cu onsenuri, adica bai termale minerale, cine traditionale, tatami, chestii din astea. Bani mult peste bugetul meu. De la 100 de euro in sus, pentru un ryokan serios.
  • Manga cafe hotels este o chestie tare de tot. Un fel de internet cafe unde te culcusesti pe unde poti sau pe scaunul de la calculator, sau pe un covoras sau intr-un spatiu de 2 m patrati, alaturi de carti, de lume si de atmosfera. Nici asta nu e stilul meu, dar l-am luat putin in calcul, recunosc. Preturi intre 10 si 20 euro.

Marturisesc insa ca nu alegerea hotelului a fost piatra de incercare in pregatirea mea pentru Tokyo, o altfel de calatorie, ci intelegerea complexului sistem de transport al acestui megalopolis. Constituit ca o coloana vertebrala a orasului, fara de care acesta ar fi fost demult in moarte browniana, transportul se bazeaza in principal pe o vasta retea de trenuri,  administrate de cateva companii particulare, completata de un metrou ultra functional, de o increngatura de busuri si de un tren pe o singura sina , denumit monorail, cu un traseu circular, o obisnuita si necesara  prezenta in toate marile metropole ale Asiei. Desi drumul de la aeroport la hotel fusese ceva simplu, imi spun ca inainte de a pleca prin nebunul de oras nu ar strica o recapitulare de informatii despre transport!

Fotocredit: Alin Anghelovici

  • La metrou sunt  2 companii principale: Tokyo Metro si Toei Subways. Tokyo Metro are cele mai multe linii.
  • La suprafata, jupanii sunt JR East (sau Japan Railway) unde poti folsi JR Pass. Alaturi de ei mai opereaza :Keisei Electric Railway, care are si linii directe cu aeroportul Narita, Tobu Railway, cu linie spre Nikko si Tokyo Skytree si Odayku Railway care deserveste tot ce misca in zona Hakone.
  • Important de tinut minte: pot fi trei gari cu acelasi nume in acelasi loc, apartinand a trei companii diferite. De multe ori trebuie sa iesi dintr-o gara, dintr-o retea si sa intri in alta gara cu acelasi nume, a altei retele.
  • Yamanote Line este cea mai importanta linie  JR East, face un traseu circular in jurul orasului si trece prin mai toate garile, facand astfel jonctiunea cu orice colt al metropolei. Este deservita de JR Pass, despre care am scris AICI
  • Tokyo Station este cea mai mare si mai importanta gara a orasului. ea a fost aproape distrusa de bombardamentele din cel de al doilea razboi mondial si a fost renovata spectaculos, fiind un motiv de mare mandrie nationala. Imparatul, ca unul al carui palat se afla in apropiere, are propria sa intrare in aceasta gara. A te descurca in Tokyo Station este un test pentru orice calator gaijin. Este principala gara de unde pleaca trenurile de viteza Shinkansen.
  • Fiecare linie de metro are o alta culoare si o denumire. Statiile in care se poate face legatura dintre linii sunt marcate cu un chenar negru in care sunt inscrise liniile de jonctiune prin prima litera si cifra corespunzatoare statiei. De exemplu, statia in care apare in chenarul negru A06 si G08 inseamna ca acolo se poate face legatura intre linia Asakusa, statia 6 de pe aceasta linie cu linia Ginza statia 8 de pe linia asta. Pe tabelele indicatoare din statie scrie si cat este de mers intre linii.
  •  Exit, adica iesirile, semnalizate cu litere si cifre, sunt foarte importante. Trebuie sa stii exact ce iesire  sa folosesti pentru a ajunge unde trebuie in cel mai scurt timp. Sunt gari care au zeci de exituri.

Trag de mine, smulgandu-ma cu greu din pat si dintre foile cu indicatii. Ora e cat e, adica +7  fata de cum ar trebui sa fie si organismul meu nu o recunoaste. Mi-am facut ordine in cap si imi urmez scopul pentru care am venit atata cale: ciresii infloriti!

Fotocredit: webmagazine.com

Tarziu fiind, nu pot face decat un lucru: ma arunc intr-un metrou si ajung in statia Nagameguro, iar de acolo o iau agale spre rau. Pret de vreo 4 km pe malul lui Meguro River  sute de ciresi mosnegiti de albul florilor stau alaturi de mici restaurante si terase traditionale, unde nu ai altceva de facut decat sa privesti frumusetea simpla a primaverii japoneze. Luminile, aprinse de la 17 pana pe la 20,30 intensifica vraja. As putea sa ma plimb si cu barca, daca m-as lipsi de vreo 5900 de yeni, dar e prea frumos pe mal ca sa il parasesc asa de usor. Vraja tine pana pe la vreo 9 seara si plec intrebandu-ma cum o fi cand se scutura petalele peste rau….

Fotocredit: webmagazin.com

Pentru ca sunt in zona Shibuya, e musai sa arunc un ochi, in timp ce beau o cafea la Starbucks, la cea mai aglomerata intersectie din lume, unde poti trece strada alaturi de alti 3000 de oameni. Nu i-am numarat cati or fi fost, dar erau multi.

Fotocredit: webmagazine.com

Si pentru ca tot sunt pe aici, zic sa termin de scanat zona asta, aruncand o privire si spre statuia catelului Hacki-Ko, spre 109 Store, sa ma amuz vazand cate localuri de karaoke sunt si sa arunc o privire si spre love hotels. Si o multime de sali de jocuri, desigur si tineri, multi tineri! Strasnica zona, imi zic!

Imi fac in cap planul pentru cele doua zile de Tokyo, o altfel de calatorie:

  • Zona Shinjuku– este un must pentru ca acolo, in zona de zgarie nori si de business a orasului, se afla  Tokyo Metropolitan Government Building, unde ai unul dintre cele mai bune birouri pentru turisti, de unde iti poti procura toate hartile si informatiile de care ai nevoie si mai ales iti poti cumpara GRUTT PASS, care te va ajuta sa economisesti o multime de bani. Gasesti amanunte AICI. Nu poti cumpara passul in luna februarie si martie, dar il poti folosi de ti l-ai luat pana in 31 ianuarie. Si tot in cladirea guvernamentala am acces liber la observatory deck de la etajul 45, unde ma voi uita de sus la fabulosul oras si ma voi gandi ce drum lung am facut in viata asta pana am ajuns aici!

    Fotocredit: TokyoJapanguide.com
  • Si pentru ca tot sunt in zona, mai merg in partea opusa pret de cateva minute si dau spre minunatul parc Shinjuku Gyoen, cea mai mare gradina nationala a Japoniei, intinsa pe 58 de hectare, deschisa chiar si lunea in timpul petrecerilor de Hamani. La Hamani, toata lumea isi pune paturica albastra sub ciresi, se intalneste cu membrii familiei sau cu prietenii si se bucura de frumusetea copacilor buclucasi. Bine, scot si ceva de mancare din cosuletele special pregatite pentru asta!

    Fotocredit: https://www.kikkoman.it/food-blog/sakura-zensen/
  • Zona Asakusa este zona veche si traditionala a metropolei japoneze. Desigur, voi merge agale pe straduta de duce la minunatul templu Senjo-Ji, plina de mici magazine cu bunatati si nimicuri bune de suveniruri.
  • Zona UENO, zona de nord a orasului, unde am si cazarea, este o incantare. Pornesc intai spre parcul Ueno, unul dintre cele mai mari parcuri din Tokyo, construit pe terenul templului Kaneji, templul familiei din guvernarea Edo. Nu numai cei 1200 de ciresi sunt o incantare dar si secularii copaci de ginko biloba, ulmi japonezi sau arbori de camfor imi mangaie privirea cu frumusetea lor si ciripitul pasarelelor, sun severa privire a generalului Takamori, inalt acum de 15 metri! In parc am si muzee importante, asa ca pribegirea mea printre ciresi infloriti, pavilioane de ceai, temple  si exponate valoroase va fi una pana in seara, fara grija ca ma voi plictisi.

    Fotocredit Alin Anghelovici
  • Zona Akihabara– este o zona pe care o trec doar cu vederea, tinand cont ca este dedicata unui domeniu in care sunt buna…dar buna de tot: tehnologia! Aici avem celebrul magazin Yodobashi Camera si niste altele la fel de celebre, dar cum Sony nu e marca mea preferata, am sa imi focusez putin atentia asupra la fel de celebrelor cafenele in care chelneritele sunt imbracate in costume de french maid sau de papusele dragalase, fataindu-se si jucandu-se buclucas cu clientii. Nu stiu daca intru, dar arunc un ochi!
  • Zona Ginza cu ale sale magazine de fite si unde Sony isi prezinta ultimile aparitii de pe piata. Doar o amintesc asa, in treacat ca iuby rucsacelul meu nu are loc pentru fite iar skinny -portofelul meu intoarce capul in alta parte cand trece pe langa vitrinile stralucitoare!
  • Zona Harajuku este mult mai pe placul meu, cu al sau bazar pentru toata lumea, cu parcul Yoyogi unde la sfarsitul saptamanii se aduna excentricii tineri imbracati cool sau cu costumatii din peliculele animate la moda. Nu ma duc pe micuta strada Takeshito-Dori de unde isi cumpara fetele tot feluri de accesorii nebunesti dar fac o oprire la sanctuarul Meiji Jungu, locul unde este inmormantat imparatul Meiji si admir cele cateva tori impresionante.
  • Piata de peste Tsukiji nu poate lipsi desigur din periplul meu prin Tokyo, o altfel de calatorie. Scularea la ora 5, micul dejun rapid si apoi spre bursa de ton. sa vedem cine si cum da tonul si cui ii merg afacerile bine!

    Fotocredit: Alin Anghelovici

Sunt obosita destul dupa doua zile si ceva in Tokyo. E vremea sa imi trag putin sufletul si sa ma pregatesc de intalnirea cu Fuji-San. Ce fac si ce dreg in Hakone urmeaza sa aflati, fiti fara grija! Japonia din capul meu continua!

 

 

Despre autor

Carmen Dima
Carmen mestereste planuri de calatorie dimineata pentru Europa, la pranz pentru India iar in restul timpului pentru Asia, unde ar vrea sa se si mute de fapt. Intre un drum la banca si o decizie pentru afacerea ei, da sfaturi de calatorie prietenilor si mai scrie cate un articol. Daca o intrebi ce face iti va raspunde invariabil ca este la vanatoare de bilete de avion. Articolele ei sunt povesti in toata regula, scrise de o Sheherezada moderna, funny si rebela. Dar cine e perfect in ziua de astazi?

Descoperă și alte destinații

72,114FansLike

5 destinații de excelență ale României de care probabil nu ai auzit

Dincolo de valurile inspumate ale Marii Negre, de superbele biserici pictate in culori pe care le invidiaza chiar si cerul, de muntii ce ascund...

#stamincasa dar ne pasa! Comunicare in izolare?

Comunicare in izolare? Ce mare chestie, veti spune desigur! Dar iata ca nu e chiar asa! Uitam, noi astia de ne tot fataim pe...

Cu mască, fără mască

Pana la a incepe aceasta nebunie coronarovirusiana, masca se limita pentru mine doar la 3 "imagini": Prima, la amintirile din  armata cand  purtam...

Teatrul si lumea mare – calatorie virtuala prin teatrele lumii

Astazi ar fi trebuit sa ne imbracam elegant, sa uitam de griji si sa mergem la teatru! 27 martie marcheaza anual Ziua Internationala a...

#stauincasa, viata e frumoasa!

Nu imi place deloc ideea asta cu statul acasa!  Si nu am timp sa stau, in general. Fie muncesc, fie calatoresc. Dar acum e...

Alătură-te comunitătii noastre!

Iți place să călătorești și consideri că locurile prin care ai trecut merită văzute și de altii? Alătura-te comunității noastre și trimite-ne impresiile tale despre lume!

Comments

LASA UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here

*