In adancurile regiunii Occitanie, pe malurile raului Garonne se afla cel de al patrulea cel mai mare oras al Frantei – Toulouse, numit si “La Ville Rose” – Orasul Roz, datorita caramizii rozalii folosita pentru construirea multora dintre cladiri. Are farmecul si acel joie de vivre specific oraselor renumite ale Frantei, dar nu are acelasi numar mare de turisti. Nu are un punct major de atractie, nu are un reper turistic asa cum este, de exemplu, Turnul Eiffel pentru Paris, dar are o multime de locuri frumoase care asteapta a fi descoperite si care transforma intr-o maxima placere orice plimbare pe strazile lui.
Cu o istorie veche de peste 2000 de ani, fosta capitala a regatului vizigotilor a devenit in prezent capitala aeronautica a Europei – aici se afla cel mai mare centru spatial european si sediul Airbus. Este cel mai mare centru cultural, stiintific si industrial din Franta dar si unul dintre cele mai stralucitoare si colorate orase franceze. In plus, cu cei peste 100.000 de studenti este al doilea cel mai mare oras universitar francez dupa Paris, desigur. Este o metropola cosmopolita, un oras ce vibreaza de energie si tinerete, capitala regionala si un important centru de cercetare tehnologica si aeronautica, dar care pastreaza in inima lui vechiul si frumosul Ville Rose. Cei pasionati de industria aeronautica si aerospatiala pot vizita Fabrica Airbus (pret 15,50 euro, cu programare online), Cite de l’espace – un parc tematic unde se pot experimenta diverse activitati legate de calatoriile spatiale sau se pot vedea replica unei navete spatiale si a unui telescop gigantic (pret 26 euro) sau Aerosccopia – Muzeul Aeronauticii, un spatiu dedicat istoriei aviatiei si o expozitie de avioane legendare (pret 12,50 euro).
Este un destinatie perfecta de city break pentru ca are multe de oferit celor ce aleg sa-l viziteze, este un oras cu un important patrimoniu arhitectural, artistic si cultural. Noi am avut doar cateva ore la dispozitie: am ajuns cu avionul in jurul orei 12 din Ajaccio si am plecat la 19.30 cu autobuzul catre Andorra. A fost insuficient timpul… Toulouse ne-a luat pe nepregatite si ne-a surprins prin culorile si frumusetea lui. Notasem cateva locuri in care voiam sa mergem, dar am uitat de mica lista pregatita, pentru ca pur si simplu am ratacit pe strazile orasului bucurandu-ne de ceea ce ne iesea in cale si admirand cladirile renascentiste cu fatade uimitoare, decorate cu tot felul de motive ornamentale dar mai ales balcoanele acestora – adevarate opere de arta in fier forjat.
De la aeroport am ajuns foate usor in oras cu tramvaiul T2: plecarea este chiar in fata iesirii, am cumparat tichet de la automatul de bilete – 1,70 euro/calatorie si in aproximativ 30 minute eram in centrul orasului, la Palatul de Justitie. Click aici pentru detalii.
Toulouse este un oras grozav pentru cei carora le place sa se plimbe pe jos, categorie in care ne incadram si noi. De altfel, cred ca este si cel mai potrivit mod de a simti atmosfera orasului, de a gasi locuri si oameni interesanti si de a admira arhitectura lui deosebita. Centrul vechi este foarte bine conservat si a fost o mare placere sa ne plimbam pe strazile mici, tipic medievale, sa descoperim unul cate unul locuri emblematice din punct de vedere arhitectural si istoric – biserici si manastiri care amintesc de vremurile de maxima importanta religioasa a orasului, vechi conace – acum transformate in hoteluri de lux, case construite pentru comerciantii care s-au imbogatit din afacerile cu… pastel – “woad”. La noi este cunoscut sub denumirea de “drobusor”. Isatis tinctoria, o planta originara din Asia si cunoscuta inca din antichiate pentru proprietatile ei medicinale, a devenit faimoasa in aceasta regiune a Frantei datorita albastrului frumos care se obtinea din frunzele ei. O culoare vegetala unica ce a fost folosita chiar si pentru imbracamintea regilor Frantei. Un albastru care a imbogatit orasul. Nenumarate nuante ale lui sunt peste tot: pe obloane, pe stalpii de iluminat, pe usi, pe ferestre si pe caramizile ornamentale. Este un albastru-gri subtil, care completeaza minunat vechea caramida roz-rosu. Exportul de pastel in intreaga lume a permis comerciantilor din Toulouse sa adune averi.
Cei mai renumiti arhitecti au construit vile sublime pentru acesti bogati ai vremurilor. Conacul lui Pierre d’Assezat, un pastellier bogat din secolul 16, este considerat o capodopera arhitecturala si cel mai frumos conac renascentist din Toulouse – o curte somptuoasa, fatada decorata cu coloane antice, doi lei din piatra care incadreaza intrarea si multe, foarte multe ferestre. De-a lungul anilor a fost vandut, s-au perindat mai multi proprietari pe aici si fiecare dintre ei si-a lasat amprenta asupra cladirii. La sfarsitul secolului 19 a fost lasat mostenire orasului cu o conditie: sa se infiinteze o academie de arta sau societati stiintifice. In prezent aici este Fundatia-Muzeu Bemberg care prezinta colectia particulara de arta a lui Georges Bemberg, un industrias argentinian crescut in Franta, caruia orasul Toulouse i-a oferit acest conac pentru a-si expune bogata colectie catre public.
Dupa cateva minute, o alta cladire interesanta imi atrage atentia: Casa Pierre Delfau – un conac de secol 15, tot al unui comerciant de pastel. La parter este acum un magazin care, unei femei, poate sa-i ia mintile si banii din portofel: “La Fleuree de Pastel”. Ce gasim aici? Pai… Raiul albastru, i-am zis eu: imbacaminte, lenjerie de pat, decoratiuni interioare, danteluri delicate din bumbac sau matase, toate in acea nuanta care a dus in lume faima orasului. Plus toata gama de produse cosmetice Graine de Pastel. Este un boutique ca o poveste de iubire intre pastelul albastru si orasul roz.
Cateva sute de metri mai departe gasim Muzeul Vechiului Toulouse, un mic muzeu privat ce se afla intr-un prestigios conac renascentist – Hotel Dumay, care i-a apartinut doctorului Antoine Dumay, medicul personal al Margaretei de Navarra – cunoscuta noua ca Regina Margot din romanele lui Alexandre Dumas. In curte inca exista fantana care oferea, in acel secol 16, luxul de a avea apa in propria casa. Este locul ideal care ofera oportunitatea de a calatori in trecutul si istoria orasului, de a afla detalii despre originea si evolutia lui, despre monumentele religioase si civile, despre Canal du Midi, despre traditii si obiceiuri, despre viata oamenilor in general.
Stai asa, uite un turn! Noooo, in felul asta nu mai ajungem sa vizitam nimic de pe lista noastra! Ce o fi asta? Pai ce sa fie, turnul unui conac de pastellier! A fost construit pe la inceputul anilor 1500 pentru Jean de Bernuy, un evreu spaniol care a fugit de Inchizitie si s-a refugiat in Toulouse. Si iese in evidenta fata de cladirile din jur prin acel turn inalt de aproape 27 m, o dovada a bogatiei si a influentei sociale a proprietarului. In prezent, aici invata elevii Liceului Pierre de Fermat.
In zona sunt multe conace vechi, o parte dintre ele transformate in hoteluri particulare, pentru ca aici erau cartierele negustorilor bogati si ale membrilor parlamentului orasenesc. Sunt case foarte frumoase, construite in stil renascentist italian, destul de diferite una de cealalta dar fiecare fiind marturie a vitalitatii arhitecturale a acelei perioade. In multe dintre ele se poate intra in curte fara nici o restrictie, sunt deschise portile spre a fi admirate. Fac parte din patrimoniul istoric al orasului iar unele chiar se pot vizita in cadrul tururilor ghidate organizate, despre care se pot lua detalii de la Centrul de Informatii Turistice.
Ratacind astfel pe strazi am ajuns in inima orasului, in Place du Capitol, marea piata centrala marginita de cafenele si dominata chiar de Capitoliu, o cladire de secol 13 numit astfel dupa consulii medievali ai orasului – capitouls. Este epicentrul orasului, este simbolul lui, este locul catre care se indreapta toti turistii si catre care duc toate strazile. Este locul unde se afla primaria, teatrul si opera din Toulouse. In 1190 consulii orasului au hotarat construirea unei cladiri care sa fie sediul puterii municipale, astfel ca de peste 800 de ani aici se afla conducerea administrativa a orasului. Pe vremuri se numea “Casa Comuna”. In prezent este un ansamblu de cladiri, unele construite de la inceput cu acest scop, alte care s-au cumparat de-a lungul timpului si au fost modificate in functie de necesitati. Cladirea Capitoliului este recunoscuta pentru salile de ceremonie foarte frumos pictate si care se pot vizita atunci cand nu sunt programate evenimente. Din pacate, noi nu am avut noroc. I-am admirat insa exteriorul impresionant, decorat cu 8 coloane de marmura roz.
Pe una dintre laturile pietei se afla un restaurant vestit in Toulouse: Le Bibent, prima cafenea a orasului si, se zice, chiar a Frantei, unde a inceput sa fie servita berea. Un loc elegant, rafinat, foarte sic, dar care, din pacate, este inscris in paginile negre si triste ale Europei si omenirii: aici, trei studenti sarbi de la Facultatea de litere au conceput planul de asasinare a Ducelui Franz Ferdinand al Austriei, care a dus la declansarea Primului Razboi Mondial.
Toulouse a fost un centru religios important, un oras ultra-catolic care a avut un rol major impotriva raspandirii religiei protestante in Franta. De-a lungul timpului biserica catolica si-a construit aici sute de cladiri: manastiri, biserici, scoli, spitale, capele. Multe dintre ele nu mai sunt, dar cu toate acestea patrimoniul religios al orasului este foarte bogat. Una dintre bisericile renumite din Toulouse, cu o istorie dureroasa, sangeroasa chiar, este Bazilica Sf Sernin care poarta numele primului episcop – si martir – al orasului: Sfantul Saturnin (“Sernin” este in dialectul local). Povestea ei este fascinanta asa ca o sa v-o spun: Saturnin a venit in Toulouse ca misionar si a strans in jurul lui o comunitate mica de crestini. Pentru ca nu a vrut sa se inchine zeilor si sa le aduca omagii, populatia pagana s-a infuriat si l-a legat de un taur pe care l-au plimbat pe strazile orasului pana ce trupul i-a fost sfartecat. Doua femei crestine i-au recuperat ramasitele si le-au ingropat. Toate acestea se intamplau in secolul 3 d.Hr. Un secol mai tarziu, in acel loc s-a ridicat o bisericuta de lemn. In prezent acolo este Biserica Notre Dame de Taur, intunecata si misterioasa, cu picturi murale foarte vechi si vitralii frumoase ce lasa putina lumina sa patrunda in interior. Cand am intrat, m-am simtit dusa inapoi in timp cu cateva secole. Tavanul si peretii par a fi marturia nenumaratelor lumanari care au fost aprinse de-a lungul anilor, iar zidurile erodate de timp poarta in ele povara vremurilor. Parca nicaieri, niciodata, nu am simtit astfel greutatea timpului care a trecut.
Moastele Sf Sernin au atras multi pelerini, dar numarul lor a crescut in special din secolul 11, cand au inceput pelerinajele spre Santiago de Compostela. Toulouse se afla de-a lungul uneia dintre caile principale care duc la altarul spaniol, astfel ca era necesara construirea unui edificiu mai mare care sa faca fata multimilor ce se opreau sa se roage la moastele martirului. Bazilica actuala a fost construita in secolele 11-12. Este impresionanta, este monumentala, este o bijuterie a arhitecturii romanice, desi are si cateva elemente gotice. A fost construita din caramida rosie, cu marmura alba folosita pentru accentele decorative si sculpturile exterioare, cu coloane din aceeasi marmura alba si un turn octogonal foarte inalt. Este cea mai veche biserica romanica din Europa, inca in functiune, si una dintre cele mai frumoase biserici de pelerinaj.
Ca oras care a inflorit in Evul Mediu, Toulouse are multe biserici si catedrale frumoase. Nu sunt o persoana foarte religioasa, dar imi place sa le vizitez, sa le aflu istoria, sa le admir arhitectura si toate detaliile artistice din constructia lor. Imi creeaza un sentiment de permanenta si de legatura indestructibila cu trecutul. Dar nu vreau sa va plictisesc, asa ca o sa va mai povestesc foarte pe scurt despre cateva dintre ele. Manastirea Iacobinilor este o bijuterie a artei medievale, sobra, austera dar rafinata in acelasi timp. Este vestita prin sirul unic de coloane din interior care se termina cu asa numitul Palmier: o coloana spectaculoasa de 28 m inaltime care are 22 de nervuri ca niște ramuri boltite sau ca o palma uriasa ce pare că sustine plafonul.
O oaza de liniste si pace in mijlocul orasului, in Muzeul Augustinilor au fost adunate comorile de arta ale bisericilor si manastirilor din oras – picturi si sculpturi din Evul Mediu pana la 1914, carti, bijuterii, arme si armuri. Nu am intrat sa-l vizitam pentru ca o mare parte a salilor de expozitie erau inchise pentru renovare. Am citit ca, din 4000 de piese, erau expuse aproximativ 400. Asa ca l-am lasat pentru o alta ocazie!
Pe malul raului Garonne mi-a atras atentia o cladire asemenatoare unui templu – era Bazilica Notre Dame de la Daurade, care a fost construita chiar pe locul unui fost templu inchinat zeului Apollo. Numele ei provine de la mozaicurile aurii cu care este decorata in interior: “deaurata” inseamna “acoperita cu aur”. I se mai spune si “Notre Dame la Noir” pentru ca adaposteste altarul unei Madonne Negre, protectoarea orasului.
Ne-am plimbat destul, trebuia sa ne tragem sufletul, sa facem o pauza si sa mancam ceva. Si ce putea fi mai potrivit decat un picnic pe malul raului, la soare, pe o bancuta, cu o priveliste atat de frumoasa a orasului! Intamplator, am traversat pe exact cel mai faimos pod al orasului, a carui constructie s-a intins pe durata a 90 de ani! In secolul 14 devenise necesara inlocuirea celor doua poduri vechi din Toulouse, pentru ca regele dorea sa treaca mai usor cu trupele sale catre Spania. Era nevoie de un pod mai mare si care, in acelasi timp, sa ofere siguranta. Numai ca a fost o constructie dificila: raul se tot revarsa si producea inundatii. Iar rebelii din regiunile apropiate nu doreau sa plateasca pentru “podul de lux” – ziceau ei – al celor din Toulouse. Astfel ca, abia in 1659, Ludovic al XIV-lea a inaugurat in cele din urma Pont Neuf. Podul Nou era atunci, pentru ca in prezent este cel mai vechi pod care traverseaza Garonne.
Raul Garonne curge de la Pirinei pana la Atlantic, la estuarul Gironde de la nord de Bordeaux. Prin Canal du Midi leaga Mediterana de ocean. Canalul a fost una dintre cele mai importante lucrari de inginerie, iar construirea lui a contribuit la dezvoltarea economica fara precedent a regiunii. Impreuna cu cateva canale mai mici se intinde pe 350 km, are aproximativ 300 de ecluze, apeducte, tuneluri si poduri. Odata insa cu aparitia cailor ferate, transportul pe apa a scazut in importanta. In prezent, Canal du Midi este folosit mai ales de ambarcatiuni de agrement. Sau pentru transportul fuselajelor Airbus, prea late pentru transportul terestru!
Ne aflam in Saint Cyprien, unul din cele mai vechi cartiere ale orasului. De ce sa nu dam o raita si pe aici, poate intalnim locuri interesante?! Adevarul este ca, in timp ce traversam Pont Neuf, vazusem un turn care imi starnise interesul, dar eram obosita si infometata, nu-mi doream decat o bancuta pe care sa ma odihnesc. Dar dupa ce energia a revenit la cotele normale am dat glas intrebarii interioare: “Ce o fi turnul de acolo? Hai sa-l vedem!” Era vechiul turn de apa, ridicat prin 1822 pentru a alimenta cu apa potabila fantanile publice din Toulouse. In prezent, acolo este o mica galerie unde se organizeaza expozitii de fotografie.
A fost suficient sa ma invart putin si hop! alte cladiri impozante imi atrag atentia. Si, pentru ca sunt o persoana curioasa si scormonitoare care nu-si poate lasa curiozitatile nesatisfacute, m-am dus direct catre ele. Erau cladirile celui mai vechi spital din Toulouse, care a functionat acolo inca din secolul 12. In prezent este sediul administrativ al spitalelor orasului si al unor centre europene de cercetare in domeniul medical.
Si in imediata lui apropiere un Muzeu al Istoriei Medicinei, un loc in care realizezi cat de departe a ajuns medicina in zilele noastre. Este o expozitie foarte interesanta si informativa, care ne poarta prin ani si ne prezinta evolutia medicinei, a chirurgiei, a farmaciei. A fost un loc in care, pe masura ce vedeam progresele facute, am apreciat in mod deosebit faptul ca ne-am nascut in aceste timpuri. Unele dintre instrumentele medicale ce se foloseau in trecut pareau adevarate instrumente de tortura!
Saint Cyprien mi-a atins sufletul. A fost un cartier al oamenilor saraci, o suburbie defavorizata. Aici, prin secolul 19, locuia cea mai mare comunitate de tigani din oras. Si acum sunt destui – in timp ce mâncam, in jurul nostru alergau si se jucau cativa țigănuși iar un grup de adolescenti, asezati pe iarba, cantau la clarinet. Istoria cartierului a fost intotdeauna legata de oamenii din popor, de conditie modesta, oameni saraci, imigranti, bolnavi, prostituate, cersetori, oameni care erau respinsi din zonele bune ale orasului. Cartierul de astazi inca este credincios trecutului sau, pentru ca reuneste o populatie diversa, ce provine din multe colturi ale lumii – am intalnit pe strazi indieni, afro-americani, asiatici, este un loc exotic si cosmopolit care mi-a rasplatit din plin curiozitatea. Si nu am intalnit deloc turisti…
Venise timpul sa ne indreptam catre Autogara Matabiau de unde urma sa plecam spre Andorra. De data aceasta am traversat raul pe Podul Saint Pierre, pe langa unul dintre cele mai fotografiate obiective din Toulouse – Capela St Joseph de la Grave, care facea parte dintr-un spital ridicat pe la 1200 pentru a trata victimele ciumei, de pe aceeasi defavorizata parte stanga a raului Garonne.
“Ne mai oprim doar sa luam o sticla de apa si ceva de rontait pentru drum” – spune sotul meu. Desigur…. Doar ca, la un moment dat, intr-o curte imi atrage atentia o usa puternic colorata intr-un verde-turcoaz. Ma uit cu atentie: o cladire din caramida roz specifica orasului, o fatada austera decorata cu o statuie a Fecioarei Maria, o cruce pe acoperis. Deci, o capela! Mda, mi-am zis, exteriorul nu promite mare lucru. Poarta fiind deschisa, am luat-o ca pe o invitatie si am intrat. In interior era o comoara – fresce superbe acopereau tavanul si peretii, liniste deplina, doi rataciti ca si noi care admirau picturile, un calm deplin. Un loc magic! Pe un scaun, un pliant ne spune povestea locului unde ne aflam – Capela Carmelitelor, singura parte a fostei Manastiri a Carmelitelor care nu a fost distrusa in timpul Revolutiei Franceze. Magnificele picturi murale, considerate capodopere ale artei religioase din Toulouse, au fost realizate intre secolele 18-19 si au fost inspirate de celebra Capela Sixtina.
Să nu ocoliți Toulouse daca sunteti prin zona. Este un oras chic, cu un impresionant patrimoniu istoric si cultural, cu o atmosfera calda, tinereasca, cu mistere si secrete ce asteapta a fi descoperite de calatori. Victor Hugo spunea ca Toulouse este o mica Roma. Ati vizitat Roma? Indiferent de raspuns, va invit sa vizitati Toulouse!
