Armenia, locul unde s-a nascut lumea.

Dupa ce stai cateva zile in Yerevan si auzi toate povestile despre lucruri si intamplari “unice”, te intrebi serios daca merita sa vezi si restul tarii. Nu te lasa pacalit, tara asta merita o vizita si ce mai vizita vei avea!

Am plecat spre canionul raului Kasakh unde am gasit manastirea din Saghmosavank datand din secolul XIII. Aici te simti in alta lume si faptul ca manastirea nu are pe exterior sau interior pic de culoare o face parca si mai stranie. Ridicata in 1215 de catre printul Vache Vachutyan a primit numele Biserica Zionului. La 5 kilometri se gaseste Biserica Karapet din Hovhannavank, construita de acelasi print intre 1216 si 1221. De aici a inceput o serpuire prin munti inspre un loc de care auzisem lucruri minunate. Peisajul e selenar, daca vezi verdeata e o minune dar e spectaculos. Marele noroc este dat de faptul ca drumul nu e prea circulat.

Situata la o altitudine de 2300 metri, Complexul Amberd dateaza din secolul VII si include fortificatii, castelul, baile si biserica. Ce mi-a parut ciudat este faptul ca dupa cucerirea locului de catre mongoli la 1236 intreg complexul a fost lasat in ruina pana la inceputul secolului XX cand au inceput lucrarile de restaurare. Sunt interesante legendele locului referitoare la sursele secrete de aprovizionare cu apa sau pasajele secrete care duc de sub cetate pana la raul Arkashen. Nu as putea afirma ca acetse surse chiar exista. Nimeni nu stie unde sunt sau poate ca…nu trebuie sa stie.

Pe drum mi-a atras atentia un loc de pelerinaj pentru scoli si gradinite: literele alfabetului armean insirate pur si simplu in camp. Am aflat ca este monumentul ridicat la aniversarea a 1600 de ani de la inventarea acestei forme de scriere de catre Mesrop Mashtots in anul 405. E pacat ca un loc atat de vizita nu are nimic care sa atraga si mai mult. Nu exista toaleta, apa sau un loc in care sa poti cumpara un suvenir.

Lacul Sevan, marea interna a Armeniei ocupa 5% din suprafata tarii, la o altitudine de 1900 metri, bazinul sau depasind suprafata de 5000 km2. Aici am gasit si “insula manastirii” . Nelocuita pana in secolul VIII, a fost populata de catre calugari care au construit un complex monahal format din trei cladiri. Azi mai sunt doar doua. De-a lungul anilor insula a servit ca refugiu dar si ca loc de exil pentru nobilii nesupusi. Manastirea a functionat pana in 1930 cand a murit ultimul calugar. Acum este in grija bisericii apostolice armene si este uneori folosita pentru intalniri in timpul verii.

Drumul continua prin munti si peisajele imi aduc aminte de zona arida din jurul Madridului. Doar acolo am mai intalnit acest aspect desertic cu mici oaze de verdeata. Localitati putine si izolate, suprafata tarii find mare raportata la numarul de locuitori (aproximativ 3 milioane jumatate). Se spune ca sunt peste 10 milioane de armeni in afara granitelor.

In cele din urma am ajuns la Tatev unde se gaseste “cea mai lunga linie de telecabina din lume”: 5,7km la o inaltime maxima de 320 metri pe deasupra canionului raului Vorotan. Aici am mai auzit un lucru “unic” si anume ca intreaga retea este sustinuta de doar trei piloni, facand-o daca mai era cazul, singura de acest fel in intreaga lume. De data asta insa lucrurile sunt atestate de catre Guinness Book of World Records. Linia leaga satul Halizor de Manastirea Tatev, una din perlele Armeniei. Peisajul vazut din telecabina este intr-adevar unul spectaculos.

In cursul istoriei, manastirea ridicata in secolul IX a fost unul dintre cele mai importante centre culturale si spirituale ale Armeniei, avand academie, universitate si biblioteca. Pe de alta parte tot ce era nevoie pentru calugari, elevi sau musafiri era din productie proprie, manastirea avand propria moara, cuptoare de paine, provizii de apa. Surplusul de alimente era fie vandut fie utilizat ca moneda de schimb cu alte marfuri. Cutremurul din 1931 a facut ca intreg locul sa devina o ruina. Lucrarile de restaurare au inceput in perioada sovietica iar acum ele se finalizeaza in cadrul unui mare proiect numit “Proiectul de revitalizare a Tatev ului”. Prin acest proiect se doreste cresterea nivelului de viata a intregii zone in special prin latura turistica data de vizitarea complexului monahal si a telecabinei. Pretul unui bilet este de 3000 drams (6 euro) iar calatoria dureaza aproximativ 10 minute. Istoria intregului proiect este conform legendelor locale urmatoarea: Ruben Vardanian, armean ca origine dar cu afaceri si domiciliu in Rusia a ajuns la concluzia ca intreaga zona trebuie revitalizata. Astfel a convins 100 de oameni de afaceri armeni sau binevoitori din alte parti sa contribuie la finantarea acestui proiect in valoare de 50 milioane euro. Doar linia pentru telecabina a costat aproximativ 13 milioane insa previziunile pentru viitor dau cifre bune.

In aceasta zona de sud est se mai gasesc, va vine sa credeti sau nu, leoparzi. In urma cu doua decenii se gaseau in numar mare dar schimbarile climatice au dus ca numarul lor sa scada atat de mult incat in 2007 au fost identificate doar cateva exemplare. Interesant este faptul ca Armenia este una dintre putinele tari fara “iesire de siguranta”. Adica intreg teritoriul este inconjurat de alte state: Georgia, Turcia, Azerbaijan si Iran.

Pe langa faptul ca armenii se lauda cu muntele Ararat unde stim cu toti se gaseste arca lui Noe (desigur nu a fost vreodata gasita), ei se mandresc si se proclama ca fiind prima natiune crestina de pe glob. Georgienii glumesc si spun despre armeni ca “sunt crestini de dinainte de nasterea lui Hristos”., iar turcii afirma cu tarie (pe buna dreptate) ca muntele Ararat se gaseste in interiorul Turciei…

Mai bine de 10 procente din populatie traiesc in saracie, conform standardelor, cu mai putin de 1 euro pe zi. Probabil ca o explicatie este data si de numarul mare de cutremure care a lovit de-a lungul anilor tara. Ultimul, cel din 1988 a distrus aproape 40 de procente din Armenia, zeci de mii de oameni pierzandu-si casele.

Steagul Armeniei: rosu, albastru si portocaliu are doua explicatii. Prima cea oficiala: rosu este de la sangele eroilor, albastru reprezinta cerul iar portocaliul granele. Explicatia neoficiala spune ca culorile folosite in steag sunt cu trimitere directa la regalitate: rosu fiind vesmantul regilor, albastru fiind partea de vetimentatie de piele iar portocaliul mantia care era purtata doar de regi. Printii sau nobilii purtau mantii de alte culori.

Fara nicio mantie, m-am intors in aeroportul din Yerevan, fericit pentru decizia de a face 1500 de kilometri si a vedea atatea locuri minunate. Poate ca de multe ori armenii exagereaza cand isi prezinta tara dar dupa o astfel de vizita ii intelegi. Pentru ei este un loc sfant, cu siguranta unic, de unde a pornit totul. Si, daca ne luam dupa legenda lui Noe, urmasii sai, primii oameni de pe pamantul curatat de pacate prin potop au trait aici. Asa ca, putem spune precum localnicii, ca Armenia este locul unde s-a nascut lumea.