Go skiing: Valea Zillertal

Am invatat sa schiez in decursul catorva ani, frecventind cu consecventa partiile  din  Arieseni, Baisoara si Vatra Dornei. Apoi am indraznit sa schiez pe partia din Borsa, considerata  cea mai faina dintre partiile din zona nordica a tarii pentru ca-i destul de lunga, vreo 2000 m, are un grad de inclinare mare, o diferenta de nivel de 500 m si este considerata partie rosie cu nivel mediu de dificultate. Parcurgerea ei fara cazaturi a fost pentru mine examenul final de schiat. Intr-o iarna, prietenul si partenerul meu de schi “m-a parasit” si aplecat in  Austria. La intoarcere, cand am vazut fotografiile lui, am decis: vreau si eu acolo! Toate astea se intimplau cu zece ani in urma.

In sezonul urmator ajungeam pentru prima data in Valea Zillertal, de care normal ca nu auzisem. Am gasit cu greu o cabana pe care sa o inchiriem, poate pentru ca nu erau asa de multe informatii pe internet despre unitatile de cazare, poate pentru ca unii erau reticenti cand aflau ca venim din Romania. Dupa multe incercari si emailuri, am ajuns la o casa cu sura in curte si cu miros de animale, intr-un sat mic din acea vale.  Oare de ce e asa de laudata Austria asta, ca miroase ca la noi la tara ? –  ma intrebam in prima seara.  Activitatea principala a oamenilor din zona era agricultura si cresterea animalelor, dar o data cu dezvoltarea infrastructurii pentru practicarea sporturilor de iarna ei si-au transformat casele si in pensiuni. Unii din ei inca practica agricultura si servesc turistilor, la micul dejun, produse din propria gospodarie.

De a doua zi am inceput sa realizez ce inseamna industria schiului pentru aceasta tara. Valea Zillertal, situata la o aruncatura de bat de Innsbruck – doar 30 km, are forma literei T : incepe cu Kaltenbach, continua cu Fugen, Zell am Ziller si ajunge la Mayrhofen, statiunea cea mai cunoscuta din domeniul schiabil. De aici in stanga se merge spre Gerlos, o statiune noua care a devenit o destinatie la moda, iar in dreapta  dupa Finkenberg si Eggalm se ajunge in Tux, de unde se urca pe cel mai inalt varf al zonei, la 3250 metri: ghetarul Hintertux.  Tot  domeniul schiabil are nu mai putin de  515 km de pirtii care se intind pe 12 munti.

Stim cu totii ca in Romania sunt in toata tara aproximativ 175 km de partii, iar in unele locuri cum ar fi Sinaia, se bat 2 operatori de cablu pe 10-15 km. In plus, majoritatea sunt partii foarte scurte, doar doua au peste 3 km si una singura ceva mai mult de 4 km. Aici, in Valea Zillertal, pentru cei 515 km de pirtii exista 179 de instalatii de transport pe cablu si un singur skipass, care ofera in plus si gratuitate la toate autobuzele si trenurile din toata  zona! Incredibil, dar adevarat. 

M-am intors naucit si indragostit de Austria si Zillertal, dupa o prima experienta in care am   facut si progrese la schiat. Din acest motiv am revenit de trei ori in Zillertal, ultima oara anul trecut. Din motive financiare, in primele trei vacante am ales, impreuna cu prietenii de schi din grup, sa ne cazam in satele din vale, pensiunile de aici fiind mai accesibile la pret. Anul trecut, insa, am inchiriat  o cabana chiar in vestitul Mayrhofen.

Dar de ce Valea Zillertal, cand sunt atatea zone de schi in Austria? Aceasta este o intrebare cu mai multe variante de raspuns. Pentru ca valea este impartita in patru zone extinse de schi ; pentru ca are cea mai variata gama de partii, incepand de la cele pentru incepatori pana la celebra Harakiri, partia cu cel mai mare grad de inclinare : 78 %! Pentru ca incepi sa schiezi in Mayrhofen, treci dupa pranz in Finkenberg si  termini ziua de schiat in Eggalm. Iar a doua zi te duci in Zillertal Arena si termini in Gerlos. 

Aici trebuie sa va spun ca Zillertal Arena este cea mai mare zona de schi din vale – are 143 km si 52 de instalatii – si se intinde pe patru munti si patru sate : doua sate din Provincia Tirol si inca doua din Provincia Salzburg. Da, puteti sa va deplasati din Tirol in Salzburg pe schiuri sau snowboard, nu-i interesant? Si daca nu vi se pare sufficient, Hochzillertal si Hochfugen formeaza un  singur domeniu unit prin partii excelente. Iar daca aveti noroc de o zi cu soare si fara vant, Hintertux cu ghetarul sau este cea mai inspirata alegere.  Sa cobori de la 3250 m pana la 1500 m pe o lungime de 12 km de alb imaculat si partie perfecta, este senzational !

Mie mi-au trebuit 3 sezoane ca sa merg pe 90 % din partii, in cel de-al patrulea le-am repetat si tot am restanta la doi munti. Cu o singura partie nu cred ca ma voi lauda prea curand: Harakiri – am fost sus, am analizat-o din telescaun de cateva ori, dar….ceva din mine mi-a spus ca inca nu sant pregatit pentru ea…

Este, cred eu, cea mai neagra dintre partiile negre din Austria. Panta fiind atat de mare, zapada efectiv nu sta pe ea si schiezi pe gheata. Ai nevoie de o conditie fizica deosebita si de un control impecabil al organismului. Este o partie care impune respect, o partie pe care nici nu trebuie sa te gandesti sa cobori doar ca sa incerci, sa vezi cum este. Eu m-am multumit cu Devil’s Run – “Fuga diavolului” sau 12 Negru, dupa cum este numerotata – care are la final o parte destul de abrupta. Acolo, intre cunoscatori, i se spune „testul Harakiri” si se considera ca oricine coboara in siguranta si fara incidente aici este pregatit pentru cea mai inclinata experienta a Austriei.

In general schiez 5 zile din 6 iar o zi o dedic plimbarii in zona si relaxarii. Si la acest capitol Valea Zillertal sta bine. In Fugen se afla un complex termal cu piscine si spa si, bonus, cel mai lung şi mai spectaculos tobogan de apă din vestul Austriei – “Black Hole”, cu o lungime de 133 metri! Dar si in Mayrhofen  exista un centru cu piscine, sauna si spa care ofera o panorama splendida spre gondola si munte. Cum prima si ultima zi a nins, am preferat aceste rasfaturi pentru  picioarele greu incercate de cei 9 munti strabatuti in cele 4 zile de schiat. 

Ce poate fi mai distractiv dupa o zi de schi intens, decat sa dansezi in clapari la apresskiurile imprastiate si pe partii si la baza telegondolelor! In primele trei sezoane pandeam ceasul ca sa nu scap ultimul tren spre satul unde aveam cazare. Oricum, din gara mai mergeam inca vreun kilometru in clapari si cu schiurile in spate pana la cabana. Ultima oara ne-am bucurat din plin de avantajul de a fi cazati chiar in Mayrhofen si ne-am distrat pe cinste!

Si pentru ca vorbim de Zillertal trebuie sa va spun ca aici in zona s-a nascut un cantaret celebru in Tirol, pe nume Marc Pircher. Iar la sfarsit va invit sa ascultati o melodie de-a lui care e hit la apresski de multi ani:  „Sieben sunden in eine nacht” (Sapte pacate intr-o noapte…). Cred ca intelegeti cam la ce se refera…..