Motoinocența de la „capătul lumii”: o zi în care 400 de copii au zâmbit în Băiuț
La Băiuț, în Maramureș, „la capătul lumii”, s-au adunat ieri bikeri din diverse zone ale țării, alături de prietenii lor, pentru a aduce bucurie și zâmbete celor aproape 400 de copii care au sărbătorit acolo Ziua Copilului.
„Motoinocența” a ajuns deja la cea de-a 15-a ediție. Csabi Rusiczki, președintele clubului Rock N’ Road Friends, își amintește cum, în 2010, s-au alăturat inițiativei unui club moto din Satu Mare, care își propusese să aducă o rază de speranță celor 28 de copii de la „Casa Diana”, un centru care încerca să înlocuiască lipsa unei familii. Nu aveau fonduri, dar aveau motoare, determinare, disponibilitate și inimă mare: au donat sânge, iar din bonurile primite au acoperit cheltuielile pentru distracția celor mici.
De atunci, evenimentul a crescut an de an. În prezent, organizarea este coordonată de Rock N’ Road Friends, alături de alte cluburi și prieteni: Widows Sons, VW Käfer Club, Hawks RC, Lupii Sigidavei, și cu sprijinul Primăriei Băiuț.
Parada motocicletelor a pornit din Botiza, satul vecin, iar stadionul din Băiuț s-a transformat într-un tărâm de joacă sub cerul liber. Copiii au venit din toate părțile – Cugir, Sălaj, Oradea, Sighet, Copalnic Mănăștur, Baia Mare – majoritatea din case de tip familial sau medii vulnerabile. Li s-au alăturat copiii localnicilor, ai voluntarilor și ai bikerilor, dar și alți curioși care au aflat de eveniment de pe rețelele de socializare.
Fără granițe, fără etichete, fără diferențe – toți copiii s-au jucat împreună, au râs, s-au împrietenit și au primit daruri. Asta este esența Motoinocenței: șanse egale, joacă, libertate și bucurie sinceră.
Un trenuleț pictat în culori pastel i-a plimbat prin împrejurimi. La standul de face painting, baloanele și zâmbetele au fost nelipsite.
Tobogane și jucării gonflabile au rezistat eroic la mii de sărituri, iar parașuta colorată a devenit, pentru o vreme, centrul unui joc colectiv plin de râsete.
Kandy Land – standul cu jucării și dulciuri – oferea recompense dulci, dar doar după un popas la hot dogi sau la grătarele unde sfârâiau 1000 de mici.
Socăcițele din Băiuț – doamne vesele, trecute prin multe, cu nepoți și șorțuri cu emblema clubului purtate cu mândrie – au avut grijă ca nimeni să nu rămână flămând.
Pe grătare, micii erau întorși cu aceeași grijă cu care se învârt roțile motoarelor. Când l-am văzut la gătar pe Vasi, un prieten vechi pe care de-a lungul timpului l-am prins gătind cisterne de gulașuri la evenimente caritabile, am știut că micii vor fi perfecți.
La standul cu fântâna de ciocolată, bananele pe băț și-au primit haina dulce ca zâmbetul copiilor.
Și dacă nu era suficient, pofticioșii aveau la dispoziție langoși, kürtőskalács, pui la rotisor și bere – toate disponibile contra cost.
Au avut loc și competiții amicale, din care toți au ieșit mai fericiți. Au sărit în saci pe un traseu bine delimitat și , spre surprinderea mea, nimeni nu a ajuns la destinație mai știrb decât era la start.
S-au întrecut în băut suc, au tras funia în direcții opuse. În ultima serie, echipa copiilor a ținut contră adulților. La 3, 2, 1 ,,start”, cei mari s-au făcut fulgi, iar piticii au câștigat fără prea mare efort.
Dar, cel mai așteptat a fost, desigur, momentul plimbării cu motocicleta. Deși s-au așezat „în rând”, mai degrabă a fost o debandadă veselă. Am prins și eu, la final, o șa liberă și mi-am împlinit un vis: m-am simțit cel mai fericit dintre copii. Aș repeta oricând!
Toți copiii au plecat acasă cu câte un cadou. Un moment de magie s-a petrecut spre final, când, după o săptămână de ploi, pe cerul înseninat, zeci de zmeie colorate s-au ridicat în aer, în timp ce baloane de săpun dansau printre râsete, acadelele dispăreau misterios, iar mingile săreau în toate direcțiile. Energia din jurul copiilor e contagioasă. Te molipsește cu seninătatea lor și îți umple inima cu o bucurie greu de descris.
Pe scena special amenajată au urcat copiii și Gili Barbu, care, deși se afla la 200 de kilometri distanță, a simțit că nu poate rata revederea cu prieteni dragi – chiar în ziua în care și-a schimbat rotund vârsta. În loc de tort sofisticat, a avut parte de foc de tabără și povești printre oameni faini.
Seara, după ce autocarele cu copii au plecat, atmosfera s-a transformat. Radu Iaszberenyi & Band au urcat pe scenă, iar muzica a curs până târziu în noapte. Adulții s-au bucurat, s-au relaxat, cu sentimentul că și-au îndeplinit misiunea: pentru o zi, viața acelor copii a fost mai frumoasă.
Desigur, organizarea unui astfel de eveniment implică zeci de ore de planificare, telefoane, sponsori, parteneriate și alinieri de planete. E muncă de echipă. Motoinocența e, în fond, o întâlnire între prieteni puși pe fapte bune, în care fiecare are un rol, fiecare contribuie, fiecare e gata să sară în ajutor.
Așa am ajuns și eu, pentru o jumătate de oră, la masa de face painting. Mă recomandă antitalentul la cântat și la desenat, așa că, în tronsonul meu orar, picii au avut parte de „desene foarte simple cu șabloane sau tatuaje temporare”. Copiii au fost extrem de înțelegători și chiar m-au încurajat cu un zâmbet.
„Este un eveniment organizat cu inima, din dragoste pentru copii”, mi-a spus Csabi Rusiczki. De această dată, au fost sprijiniți de câțiva sponsori: Brutăria Baia Sprie a oferit 1200 de chifle, „Ferma zootehnică” – 1200 de crenvurști transformați în hot dogs, Târgul Auto – 1000 de mici. De la Auchan au venit pungile de cadouri și pâinea. Primăria Băiuț a oferit sprijin logistic, iar restul a fost completat din contribuțiile membrilor cluburilor, prietenilor și… prietenilor prietenilor.
La Băiuț, printre motoare turate, râsete de copii și zmeie colorate, s-a simțit din plin că, atunci când oamenii pun suflet, lucrurile frumoase se întâmplă firesc. Motoinocența nu e doar un eveniment – e o lecție de solidaritate, bucurie și prietenie, spusă an de an pe înțelesul celor mici și trăită cu emoție de cei mari.
