De ce Maroc
Intr-o oarecare zi de toamna 2015 primesc un mesaj de la un pusti care citise articolul scris de mine despre Namibia. Ma intreba cateva detalii despre safari si am schimbat cateva fraze pentru ca apoi sa mutam conversatia pe telefon. Si ne-am imprietenit destul de repede, astfel ca, la sfarsitul anului mi-a solicitat compania si oferta pentru un mic grup care doreste sa calatoreasca in Maroc. Eu cochetasem de multe ori cu visul de a vizita macar o data aceasta tara si nu am stat pe ganduri nicio secunda!
Fara sa stiu ce va urma in viata mea, am facut rezervari am pregatit impreuna toate detaliile traseului, locatii pe care urma sa le vizitam, programari, planuri pentru excursia in desert, etc.
Dupa lungi deliberari aveam un program: 1 zi in Casablanca, 3 zile in Marrakech, 3 zile in desertul Sahara si 1 zi in Milano, la intoarcere. Am ales cele mai ieftine bilete (excursia noastra s-a numit tabara de tineret), astfel ca escala din Milano de 18 ore era destinata unui tur de oras si a unei iesiri de grup seara, intr-un local.
Intre timp am aflat vestea ca sunt insarcinata si tot ce am simtit din acel moment a crecut exponential!
Mi-am amintit de primii clienti pe anul acesta, care la aflarea vestii similare au vrut sa renunte la vacanta si i-am convins sa nu o faca. Mi-am amintit de toate tentativele mele de a vizita Marocul si de faptul ca deja imi luasem un angajament fata de micul grup. Asa ca am plecat in 10 februarie 2016 cu tot avantul si cu cel mai mic bagaj din viata mea, catre Otopeni.
La drum! Welcome to Casablanca…
Prima noastra zi a fost lunga. Dupa o scurta escala la Milano, am ajuns in Marrakech, de unde am luat trenul catre Casablanca. Am mers la clasa I si bine am facut. Am calatorit comod si in conditii mai mult decat decente. Ne-am distrat de fiecare data cand trebuia sa negociem pentru taxi. Le petit taxi are voie sa ia doar 3 persoane, in schimb Le Grand taxi ia oricate (noi am numarat si 8). Am ajuns la hotelul din zona portului din Casablanca si am mai avut putere sa bem ceaiul cu care am fost intampinati si sa ne odihnim. Cat am putut pentru ca traficul aglomerat din Casablanca ne-a trezit devreme, nici nu ne daduseram seama ca o teava “stricata” ne facuse concert toata noaptea. Am incercat sa imitam zgomotele, sa ne distram si ne-am prezentat la micul dejun. Nu va pot spune ce surprinsa am fost sa gasesc un salon traditional cu mese si canapele colorate, o atmosfera ca de duminica si un bucatar care ne-a facut pe loc niste oua in ce forma ne-am dorit. Vorbea aproape perfect engleza si te puteai intelege cu el aproape in orice alta limba.
Am mancat si am plecat prin Casablanca, pe urmele lui Humphrey Bogart si ale lui Low Deep T. Chiar am crezut ca gasesc romantismul si linistea despre care am vazut si am auzit de la ei… In schimb, tot ce gaseam era o aglomeratie sufocanta si niste mirosuri in mod sigur mult accentuate de noua mea situatie: praf, sobolani morti pe strada, carne cruda atarnata la tarabe, carne gatita sau in curs de preparare cu mirodenii fel de fel, apoi capsuni, apoi papuci (din aia traditionali pe care ii vedeti in toate pozele din Maroc) si painica…doamne ce buna! De 1 dirham. Cred ca am testat tot ce se putea, am calatorit si cu autobuzul local (apropos, nu poti nici macar sa urci fara sa platesti bilet; si nici nu e ieftin, in lei ar fi cam 3 lei calatoria).
Am vizitat moscheea de la malul oceanului, targul de langa palatal regal (la palat nu am putut intra pentru ca tocmai isi anuntase regele vizita si toata lumea era “de garda”) si vestita cafenea a lui Rick. Superb loc, rupt din film, cu proiectii si imagini reprezentative, obiecte si decoratiuni autentice. Stiati ca filmul nu s-a turnat de fapt in Casablanca?
Spre seara am plecat spre Marrakech, cu autobuzul de data aceasta, pentru ca am pierdut trenul. Calatoria intre Marrakech si Casablanca dureaza aproximativ 3 ore si costa cel mult 15 euro la clasa I si 8 euro la clasa II.
Am sunat la hotelul din Marrakech si Shaoki (gazda noastra) ne-a iesit in intampinare…zilnic, de cateva ori. Nu cred ca as mai fi gasit vreodata drumul catre hotel, din labirintul stradutelor din Medina.
Si acum ma felicit ca am ales hotelul lui Shaoki. A fost cel mai frumos loc in care am stat vreodata. O atmosfera de acasa si de relaxare, integrate perfect in traditiile marocanilor, dar cu atentie deosebita catre oaspeti. Un hotel de familie in care cei cativa angajati te fac sa te simti cu adevarat rasfatat. Am avut norocul sa locuiesc intr-o camera aflata pe acoperisul cladirii. Am avut parte de un pat imens, niste asternuturi perfecte si nu va zic cum erau usile, baia, geamurile si toate detaliile…absolut superbe. Doamna care ne gatea era atat de blanda si de grijulie, pe mine m-a dadacit, exact cum face mama.
A doua zi am luat la picior toate stradutele din Medina. Un labirint din care nu credeam ca se iese vreodata. Ma simteam curioasa sa ma afund si mai tare fara nicio teama ca nu stiu sa ma intorc. Localnicii si comerciantii se intrec sa dea sfaturi sa ajute si sa te conduca. Insa nu este decat o “metoda” de a face rost de bani. Nu e fizic posibil sa ii ajuti pe toti. Acesta a fost un aspect care m-a intristat un pic si care mi-a dat verdictul despre aceasta destinatie: daca vrei imbogatire sufleteasca si cunoastere spirituala, aici e locul. Altfel, nu te duce!
Am mancat la o terasa de pe acoperisul unei cladiri. A fost excelent sa ajungem acolo pentru ca de sus te puteai orienta si ne-am dat seama unde ne aflam si care va fi urmatoarea noastra tinta: piata Jemaa el-Fna. Aici credeam ca am atins apogeul cunoasterii traditiilor marocane: de la vase si suveniruri de tot felul pana la demonstratii de imblanzit serpi, prietenii cu maimute si cate si mai cate.
Am vizitat Palatul Royal din Marrakech, colegiul Ben Youssef Madrasa, o mica fabrica de ulei de argan si toate stradutele din Medina si monumentele celor “Seven Immortalized Saints of Marrakesh”.
Spre seara am facut mici cumparaturi la Carefour (exista asa ceva) si bineinteles ca tot Shaoki ne-a ajutat sa ajungem “acasa”.
Deșertul
Dis de dimineata am plecat in desert. Adnan este un bun prieten al agentiilor de turism din Romania si nu numai. Un on extraordinar care organizeaza excursii in diferite orase si locatii din Maroc, pentru turisti din toata lumea. Este genul de om pe care e bine sa il cunosti, pe care chiar te poti baza intr-o destinatie de acest gen.
Pe drumul nostru catre Sahara am vizitat pe rand: cheile din muntii Atlas, o oaza, site-ul Unesco de la Ait Ben Haddou si o mica afacere locala cu covoare lucrate manual (proces derulat in intregime manual). La Ait Ben Haddou s-au filmat “Prince of Persia”, “Gladiator”, “Iisus din Nazareth”, “Marco Polo” si multe altele.
Declar ca a fost si cea mai frumoasa zi din vacanta. Locurile vizitate si mai ales oamenii pe care i-am intalnit au facut din aceste experiente unele de care imi voi aminti cu drag oricand.
Am oprit la un hotel unde am innoptat, iar in urmatoarea zi ne-am continuat calatoria catre Sahara. Spre dupa-amiaza, aproape de apusul soarelui am ajuns in desert. Am fost condusi de cativa “localnici” si de camile (dromaderi, de fapt) prin desert, printre dune superbe, timp de o ora pana am dat de “hotelul” unde urma sa innoptam. Aceiasi 4 baieti ne-au primit, ne-au gatit (chiar si vegetarian), ne-au spus povesti pana tarziu in noapte, au facut spectacol cu tamburine si cantece in jurul focului. Am dormit in corturile special amenajate, fiecare cu cate 6 paturi pe noi… Eu am primit si cele doua pisicute albe poate pentru ca stiau si ele ca am nevoie de caldura. Nu a fost deloc frig, insa am prins prima zi de furtuna de nisip si ne-a cam suflat vantul. Nici macar zgomotul infricosator nu m-a facut sa imi fie frig.
Oamenii acestia m-au fascinat pur si simplu: nu au vazut in viata lor un oras, nu au iesit din desert, nu au vazut vreodata o emisiune la televizor (asta o sa uit si eu in curand ca nu il mai pornesc de 3 ani) si nu au urmat vreo scoala. Dar stiau sa ne dea o multime de lectii de viata, niste profesori spirituali adevarati, erau extrem de destepti si vorbeau aproape toate limbile. In grupul nostru eram romani, dar si italieni, germani, americani si francezi. Nici unul dintre noi nu a fost neglijat. Am auzit o multime de povesti, care mai de care mai frumoase si mai interesante. Unul din colegii de grup, designer de incaltaminte pentru femei, plecase in urma cu 2 ani din Marrakech intr-o calatorie in jurul lumii. Ajunsese la final si ne-a povestit ca din toata experienta, cel mai bine s-a simtit in Maroc.
A doua zi, dimineata devreme ne-am trezit si am plecat cu acelasi mijloc de transport (dromaderii) catre baza. Totul este asa de bine organizat astfel incat turistii privesc apusul si rasaritul pe acest traseu printre dune.
Cel mai in varsta dintre insotitorii nostri (Couscous cum isi zice el cu mandrie) a aparut la emisiunile facute de National Geographic despre Maroc. Ne-a spus ca nici nu simte nevoia sa iasa din desert, are tot ce ii trebuie si daca vrea sa vada o emisiune faina iese in afara cortului si priveste cerul plin de stele.
Partea care a urmat a fost cea mai dura experienta din aceasta excursie: peste noapte ninsese in munti si nu am putut sa ne intoarcem pe acelasi drum pentru ca era inchis. Si nu s-a creat panica cum vedem la stiri, la noi. Aveam 2 optiuni: fie sa asteptam inca o noapte, fie sa ocolim pe singurul alt drum construit. Si am ocolit…18 ore L Am ajuns totusi cu bine si le multumesc inca o data lui Adnan si lui Aziz (soferul nostru) pentru toata atentia lor. Bineinteles ca Shaoki ca de fiecare data era treaz si ne astepta…
Marrakech & Milano
Ultima zi petrecuta in Maroc pentru mine a fost in hotelul superb pentru ca nu am mai avut putere sa ma misc. Grupul nostru insa a vizitat partea noua a Marrakech-ului si targul pentru turisti, dar si pe cel al localnicilor. Mi-au povestit ca este total diferit fata de Medina si mai ales ca toate preturile sunt pe jumatate fata de zona pe care o vazusem in primele zile.
A urmat apoi drumul inapoi catre casa cu oprirea noastra la Milano. Bineinteles ca am dormit pe durata escalei, dar urmeaza sa vizitez Milano in curand asa ca o sa completez povestea 🙂
Despre mancare in Maroc
In Maroc am mancat cam ce mananc eu de obicei: branzeturi si legume, sucuri proaspete si fructe. Am gustat traditionalul Tajine cu legume, dar se gateste in toate combinatiile (am inteles de la colegii de grup ca cel cu carne de vitel si prune afumate este deosebit la gust).
Preturile variaza intre 3 si 15 euro pentru un fel principal. Nu mi s-a parut nici scump nici ieftin, insa in mod sigur diferit!
Despre cheltuieli
Am cheltuit in aceasta excursie aproximativ 250 euro (excursia in desert – 75 euro, mancare, cazarea din Milano si suveniruri), pe langa costul excursiei de 300 euro (incluzand avion, cazare si mic dejun).
Am inteles ca ar fi fost interesant sa vizitam Rabat-ul, resedinta regala a Marocului, care este foarte diferit de Marrakech si de Casablanca. Insa o sa ma multumesc cu informatiile de pe internet deocamdata.
A fost a treia mea vizita in Africa, dupa Tunisia si Namibia. Niciuna din aceste tari nu are nimic in comun cu alta, decat cel mult caldura oamenilor, sinceritatea si simplitatea lor.
De departe, Marocul a fost lectia de la care inca invat…si sper sa fiu capabila sa trec clasa. Multe subiecte de viata concentrate in cateva zile, transformate in eternitate atunci cand le traiesti din plin, ca noi.
O vacanta dura, care nu e pentru oricine desi e accesibila oricui si cred ca doar India ar putea-o intrece.
