Am visat să ajung în Balcic încă din adolescență, când l-am descoperit oglindit în paginile cărții Cellei Serghi. Am alocat acestei excursii suplimentare o zi din concediul nostru de la Neptun. Dis de dimineață am făcut cu mâna soarelui din Vama Veche, apoi am luat-o spre vama cu Bulgaria.
Nu a fost aglomerat deloc, iar în vamă am avut de unde să cumpărăm vignetă, am putut schimba bani sau să facem mici cumpărături din duty free.
Cei 60 de kilometri ne-au purtat pe lângă câmpuri nesfârșite de parcuri eoliene, culturi felurite și sate răzlețe. Situat la 60 de kilometri de Vama Veche, Balcicul e denumit ,,Orașul Alb” datorită versanților săi de calcar și clădiri deschise la culoare. Străvechi oraș tracic, Balcicul a fost colonizat de greci și a primit numele Dyonisopolis; apoi a fost ocupat de bizantini și a primit numele Balcic.
Între anii 1913-1940 a aparținut României, iar aici şi-au găsit efervescența creatoare floarea boemiei românești. Printre personalitățile care au trăit și creat aici aș aminti: Alexandru Szatmari, Ion Pilat, Mihail Sebastian, George Bacovia, Jeni Acterian, Nicolae Tonitza, Lucian Grigorescu, Cecilia Cuțescu-Stork… Regina Maria l-a îndrăgit atât de tare, încât și-a construit o reședință de vacanță pe malul mării, căreia i-a spus ,,Cuibul liniștit”.
Despre ce a simţit regina în anul 1921 când a vizitat aceste locuri însoţită de fiul său Prinţul Nicolae, am găsit următoarea declaraţie:
,,…Un copac vechi atârnat de panta mare deasupra mării de culoare turcoaz-albăstruie, sub care izvorăşte un izvor de munte cu apă pură… Acest loc era într-un fel familiar: era într-un fel legat de însăşi fiinţa mea; aici este pace, frumuseţe, mare şi apă curată, şi acest copac uriaş şoptitor, atârnând deasupra ţărmului, parcă ar asculta cântecul valurilor. M-am aşezat la umbra copacului maiestuos, uitându-mă spre marea strălucitoare. La jocul valurilor pe mal. Am simţit un sentiment deplin, aproape obsesiv de bunăstare- eu aparţin acestui loc şi el aparţine mie.”
Regina Maria a fost atât de fascinată de aceste locuri, încât a cerut ca inima să-i rămână la propriu aici, conform unei străvechi practici monarhice occidentale, iar trupul să-și găsească somnul de veci la Curtea de Argeș, acolo unde sunt mormintele familiei regale. La 18 iulie 1938, regina Maria trece în lumea umbrelor, iar inima sa e depusă într-o casetă de argint încrustată cu 307 diamante, înfăşurată în tricolorul românesc şi cel britanic şi e depusă în Capela Stella Maris din complexul palatului de la Balcic.
În septembrie 1940, odată cu cedarea Cadrilaterului bulgarilor, inima reginei ajunge la Castelul Bran. În 1971 e mutată de comunişti la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti, unde devine parte componentă a patrimoniului neexpus.
Abia în anul 2015, regele Mihai duce la bun sfârşit negocierile dintre Casa Regală şi Ministerul Culturii şi izbuteşte să mute valoroasa casetă la castelul Pelişor din Sinaia. Luptele însă încă nu s-au încheiat. Bulgarii îşi doresc strămutarea sa la Balcic, conform testamentului lăsat de regină, fapt ce ar spori şi mai tare valoarea turistică a complexului de la Balcic. Însă, la momentul scrierii testamentului, Balcic era pământ românesc, aşa că e de presupus că regina şi-ar fi dorit să rămână pe vecie legată de poporul român, pe care l-a îndrăgit atât de mult.
Plimbându-ne pe aleile şi terasele din jurul palatului am identificat întocmai locul despre care vorbea regina. Cu vedere spre albastrul mării, e amplasat un tron de marmură adus de regina Maria de la Florenţa, aparţinând cândva unui patrician roman.
La umbra copacului secular, în apropierea izvorului şi a atelierului de croitorie, obişnuia regina să citească sau să scrie. Am rămas uimită că turiştilor li se permitea să se aşeze acolo unde Măria Sa obişnuia să se reculeagă.
Am îndrăznit să scot din geantă comoara mea, o eşarfă colorată pe care de câţiva ani o iau cu mine de câte ori ies din ţară şi să mă aşez. Pentru câteva secunde am simţit ceva din măreţia şi tihna ,,Cuibului liniştit”.
La comemorarea a 60 de ani de la trecerea reginei în nefiinţă, arborele s-a prăvălit înspre mare, prăbuşit de povara atâtor vremi şi vremuri. Însă, într-un ultim efort de a nu-şi supăra vechea companioană, a reuşit să protejeze tronul de marmură, care a scăpat intact.
În jurul reședinței se află un parc dendrologic imens și o Grădină botanică gestionată de Universitatea din Sofia unică în Europa estică și centrală, datorită imensei colecții de cactuși întinsă pe 1000 de mp. Suprafaţa totală a grădinii este de 62.000 de mp.
Stilul neobișnuit în care a fost construit palatul e un mix între stilul bulgăresc, turcesc și românesc, fiind prevăzut chiar;i cu un minaret. Aleile care duc la grădina botanică și la castel sunt străjuite de tarabe cu suveniruri, restaurante, case de schimb valutar.
Prețurile și meniurile sunt prezentate în bulgară, română și engleză, iar majoritatea negustorilor ne vorbesc limba. De altfel, 70% din numărul total al turiștilor sunt români. Și cu toate acestea am constatat că siteul oficial de turism prezintă, locația în vreo șapte limbi străine, mai puțin în română. Ei, s-or fi gândit că nu mai e nevoie…
Știați că in 2006, Francis Ford Coppola a filmat 11 scene la Balcic din ecranizarea nuvelei fantastice ,,Tinerețe fără tinerețe” scrise de Mircea Eliade ? Ei bine, se pare că și marelui regizor i-a plăcut mult locul.
În labirintul grădinii botanice e o plăcere să te rătăcești ore în șir. E o oază de relaxare, dar și un centru de cercetare științifică.
Din loc în loc, în calea turiștilor se ivesc vile cochete, construite pentru oaspeții de la palat și pentru membrii familiei regale. În fața uneia dintre ele am fost întâmpinați de hostesse cu mostre de vinuri rare. Astfel, am gustat pentru prima dată în viață un vin de smochine. Mult prea dulce pentru mine, dar sunt atâtea sortimente, încât fiecare își va găsi ceva pe plac.
Produsele Cramei Regale nu sunt destinate rețelelor comerciale, ele pot fi achiziționate doar din Complexul Castelului Reginei Maria din Balcic, din clădirea de lângă cascadă, odinioară moara de apă. Pe lângă o colecție impresionantă de vinuri de colecție cu o vechime de peste 100 de ani, întreprinzătorii de azi au o gamă proprie.
Colecția ,,Snow White”, ,,Merlot de zmeură”, rachiu de struguri învechit cu plante medicinale de Mursala sau cu rachiu de smochine. Vedeta absolută este vinul de smochine, aici fiind singurul loc din Europa în care se produce.
În Mamaia s-ar fi putut, probabil, replica fenomenul de la Balcic: un orășel de doar 15.000 de locuitori beneficiază de 1,5 milioane euro la buget doar din vânzarea de bilete. Acum vă explic și cum. La un an după încoronare, în anul 1915, regina Maria a comandat construirea unui palat în Mamaia. Denumirea sa a fost ,,Kara Dalga”, în traducere ,,Vălul Negru”.
La această reședință din România, au trecut pragul reginei capete încoranate ale vremii, reprezentanți de stat și alte oficialități, mult mai numeroase decât pleiada oaspeților de la Balcic. Dar, cum nouă, românilor, ni se întâmplă de atâtea ori să ni se dea, dar până să ne băgăm în traistă, se face cumva și ne pleacă gândul cel bun, soarta castelului românesc e total diferită de cea a fratelui de la bulgari.
În anii 70-80 castelul din Mamaia a fost convertit de comuniști într-un local de lux, frecventat de turiștii străini. Odată cu tăvălugul tulbure al anilor 2000 și megalomana domnie a primarului Mazăre, palatul e vândut pe bani mărunți unei societăți deținută de ,,băieți deștepți”, bine înfipți în meandrele tulburi ale politicii românești. Aceleiași firme îi revine și ,,modesta” grădină de 1,5 hectare.
Tranzacția i-a adus lui Radu Mazăre o condamnare de 6 ani și jumătate într-o primă instanță, iar terenul a fost retrocedat municipalității. Cum nu exista niciun acord de înstrăinare de la Ministerul Culturii, iar legea monumentelor istorice nu a fost aplicată, statul român consideră nulă toată tranzacția. Însă nu au fost făcute demersurile pentru recuperarea imobilului de vreunul dintre miniștrii culturii care s-au tot perindat.
Captiv între mreje încâlcite și corupte, castelul a avut câteva destinații dubioase (club, depozit de saltele și șezlonguri…), iar acum zace în paragină. Cu tirurile pe ei și vremuri justițiare ceva mai limpezi, proprietarii cer în instanță statului român să le răscumpere investiția,încercând să se spele pe măâini. Prețul de achiziție și rata inflației, adică vreo 300.000 de euro.
Până una, alta, singurul palat construit în România de regina Maria e o poveste încâlcită și părăsită, pe când cel de la Balcic e înfloritor și o sursă de oxigen pentru orășelul de 15.000 de locuitori care trăieşte din turism şi servicii.
Urmareste mereu pagina noastra de Facebook pentru a fi la curent cu toate noutatile care se intampla in lumea calatoriilor! Sa calatorim mai mult, mai ieftin, mai bine!
