Ora 6 intr-o dimineata de duminica, zi de vara ce se anunta a fi calduroasa, dar cu posibile ploi. Si au avut dreptate meteolorogii, pentru ca, desi noi speram ca norii sa ne ocoleasca, nu am avut noroc. Si o sa vedeti pe parcursul povestii cum ne-au urmarit!
Am plecat intr-o escapada de o zi prin Bulgaria, prin locuri mai mult sau mai putin calcate de turistii romani. A fost o excursie pe care am descoperit-o intamplator datorita prietenului… facebook. Intr-o seara mi-a aparut o pagina care se numeste: Terra Incognita – from mistery to history. Suna misterios si incitant. Itinerariul era asa: manastirea rupestra de la Basarbovo, cetatea Hisarya, pestera Devetashka, cascadele de la Krushuna. Stiam doar despre manastire cate ceva, nu o vizitasem (de fapt, sa spun sincer, nu fusesem niciodata prin Bulgaria), celelalte erau obiective de care nu auzisem, dar fiind vorba de o pestera si cascade suna foarte bine, asa ca am zis: hai sa mergem!
Si am plecat! Dupa ce am iesit din tara pe la vama Giurgiu si am traversat Dunarea pe Podul Prieteniei cel mereu in reparatii (deci cu o mica intarziere, dar rezonabila) am trecut prin Ruse si apoi, dupa alti 10 km, am ajuns la Manastirea Sfantul Dimitrie Basarabov. Ceea ce se vede astazi este bisericuta zidita in pestera unde s-a retras Sf Dimitrie si cateva chilii sapate in stanca din apropiere, locuri pline de evlavie, care transmit liniste si pace interioara. Este singura manastire sapata in piatra care inca este locuita – ce-i drept, de doar doi monahi – de pe teritoriul Bulgariei. Inca se tin slujbe aici, in special in zilele de sambata si duminica si se oficiaza cununii religioase sau botezuri. De altfel, chiar si noi am ascultat cateva minute din slujba in acea dimineata.
Ne-am continuat apoi calatoria catre Lovech, un orasel cu doar 38000 de locuitori, dar care are o importanta deosebita in istoria Bulgariei, deoarece de aici marele revolutionar Vasil Levski a coordonat miscarea de eliberare a tarii de sub Imperiul Otoman. Vasil Levski este, de fapt, un pseudonim – levski inseamna „ca un leu” – numele lui real fiind Vasil Ivanov Kuncev.
Pentru cinstirea memoriei eroului national aici a fost infiintat un muzeu ce-i poarta numele, expozitia muzeala prezentand viata si activitatea lui Vasil Levski, precum si lupta poporului bulgar pentru eliberarea nationala.
Simbolul orasului este podul de peste raul Osam, care leaga partea noua a orasului de cea veche – Cartierul Varosha, pe unde urma sa ne plimbam si noi. Este singurul pod acoperit din Balcani, are putin peste 100 m lungime si este in exclusivitate pietonal, in interorul lui fiind amenajate mici magazine unde se vand suveniruri. Aproximativ pe la jumatatea lui este o cofetarie, unde daca va opriti sa stati la masa si sa savurati ceva dulce, veti avea o priveliste foarte frumoasa de-a lungul raului.
Ne-am indreptat apoi catre Cetatea Hisarya, asezata in varful dealului cu acelasi nume. Drumul ne-a purtat pe stradutele vechi, inguste, pietruite, printre casele cochete ale cartierului Varosha, care emana rafinamentul secolului 19.
Fortareata Hisarya a fost ridicata inca din vremea ocupatiei romane si a fost un punct strategic de unde se putea supraveghea foarte bine zona, deoarece a beneficiat de protectia oferita de pantele abrupte ale dealului, de prezenta raului Osam ca si de zidurile de piatra groase de pana la 3 m in unele zone si a caror inaltime ajungea pana la 8 m. In diferite perioade ale istoriei zbuciumate a poporului bulgar, fortareata a avut roluri importante: in fata portilor ei s-a semnat tratatul de pace dintre Bulgaria si Imperiul Bizantin (in anul 1187) si tot ea a opus o rezistenta indarjita atacurilor otomane, fiind una dintre ultimele cetati cucerite de acestia (in anul 1446).
A trebuit sa parasim in mare graba atat cetatea, cat si orasul, deoarece tocmai atunci s-a gandit ploaia ca ar fi bine sa ne alerge putin. Am ajuns uzi leoarca la autocare, ne-am sters care, cum si cu ce am putut ca…. de, asta este, cand nu asculti de organizator! Fusesem avertizati ca ar fi bine sa avem la noi umbrele sau pelerine!
Mai uzi, mai uscati am ajuns la urmatorul punct pe „ordinea de zi”: Pestera Devetashka, aflata la doar 18 km de Lovech. Intrarea se face printr-o deschidere imensa, spectaculoasa, de-a dreptul monumentala, sant in jur de 30 m in inaltime si in latime, parca este un portal prin care, daca intri, ajungi intr-o alta dimensiune. Dupa aproximativ 40 m pestera se largeste, formand un hol spatios, cu o suprafata de 2400 mp si cu o inaltime ce variaza intre 60 si 100 m. In anul 1996 a fost declarata rezervatie naturala, iar in prezent este locuita de o colonie de circa 35.000 de lilieci.
In 2012 aici au fost filmate secvente din filmul „The Expendables 2”, iar toata agitatia si zgomotul provocat de echipele de filmare au daunat populatiei de lilieci care ajunsese la doar 8000 de exemplare. Ulterior, s-au luat masuri pentru protejarea lor si, in prezent, totul a revenit la normal. Din cauza faptului ca in lunile iunie si iulie este perioada de reproducere a liliecilor, accesul este permis numai in partea din fata a pesterii. Deci, daca intentionati sa o vizitati – si va recomand sa o faceti, este absolut spectaculoasa – ar fi bine sa evitati aceasta perioada.
Mergand catre ultimul obiectiv al zilei – Cascadele de la Krushuna – am trecut prin mici sate parca lipsite de viata, parca depopulate, pentru ca nu am vazut aproape pe nimeni prin curti sau pe sosele. Prin comparatie, in satele romanesti oamenii traiesc, muncesc, se simt, se vad, se aud. Exista.
Intr-unul din aceste sate, pe versantii unor dealuri si ascunse prin desisul unor paduri, se gasesc cele mai frumoase cascade din Bulgaria. La intrarea in zona amenajata este un panou explicativ unde sant indicate drumurile catre doua caderi de apa: Green Rock Waterfalls si Krushuna Waterfalls. Ne-am gandit ca, in cele doua ore pe care le aveam la dispozitie, le puteam vedea pe amandoua, asa ca am pornit catre prima. Numai ca, din pacate, probabil la un moment dat am gresit cararuia, cert este ca nu am gasit-o. Asa ca ne-am redresat si ne-am indreptat catre cea de a doua, Krushuna Waterfalls.
Ca sa ajungi sa vezi cascada, trebuie sa urci prin padure, pe scari amenajate, din lemn sau din metal, trebuie sa traversezi podete astfel amplasate incat ofera privelisti minunate asupra apei spumoase care aluneca in trepte si se tot duce in jos. Apa are o incredibila nuanta bleu-verde-fumuriu si este atat de limpede, incat se vad rocile acoperite de muschi peste care se prelinge acel paraias. Din loc in loc se formeaza ochiuri de apa care oglindesc frunzisul padurii prin care se strecoara razele soarelui intr-un captivant joc de lumini. Totul in jur este frumusete, armonie, desfatare.
Din pacate, timpul nostru era limitat asa ca a trebuit sa facem cale intoarsa, urmand de aceasta data firul apei de sus in jos, ascultand muzica pe care o canta la fiecare atingere a pietrelor pe care le mangaie in drumul ei.
M-am desprins cu greu din magia locului si acum, in timp ce scriu, mai arunc un ochi prin fotografii si ma las invaluita de amintirile acelei zile. O zi in care am aflat ca Bulgaria inseamna si altceva decat mult-prea laudatele statiuni de pe litoral.
Bună ziua!
Intenționez să vizitez Peștera și cascadele în luna mai, anul acesta. Spuneti-mi va rog, dacă la cele două obiective există locuri de parcare pentru auto, amenajate, eventual păzite. Ați remarcat acest lucru? În Bulgaria ne este teamă de hoți și nu am vrea să rămânem pietoni pe acolo. Va mulțumesc!
Buna ziua! Exista posibilitate de parcare, dar nu este nimic amenajat, doar un teren liber pe care se poate parca. Deci, intelegeti ca nici nu intra in discutie ca masinile sa fie pazite. La intrarea in parcul national, in zona aceea de parcare, sunt cateva magazine de suveniruri, terase si casele de bilete. Eu cred ca, fiind in permanenta oameni prin preajma, nu exista vre-un risc daca lasati masina nesupravegheata. Va doresc o calatorie frumoasa si fara emotii!