BUSAN
Al doilea cel mai mare oras, Busan (pronuntat Pu’ssaan) e mare… Cat de mare? O metropola cu o populatie interurbana (orasul in sine) de aproximativ 3,6 milioane de locuitori… cand Parisul (orasul, fara zona metropolitana) are aproximativ 2,2 milioane doar… Te lasa masca nu doar prin aceste cifre, dar si prin asezare si context. Care context inseamna raulete si dealuri, plaje cat incape, golfulete si zone muntoase ce fragmenteaza intreaga extindere urbana.

Si daca nu e de ajuns, haideti sa incepem cu cartierul „wuaw”: Haeundae. Gangnamul Busanului, zgarie-nori din plin, arhitectura moderna, design… The Bay 101 yacht club, o platforma de cateva etaje (5), foarte designish, ofera tot ce iti poti dori pentru o seara perfecta: restaurante de clasa, baruri si cluburi (care club situat pe terasa in aer liber, platforma deasupra marii cu priveliste la cartierul „wuaw”). In timpul zilei serviciile de inchiriere de yachturi (de lux, croiaziera, de seara) jet skiuri si banane plutitoare ( :)) ), dar si cursuri de yachting variaza destul de mult. (ca si pret si oferta)

Pestele crud
Nu departe de Haeundae, se afla cartierul destinat mancarii autohtone de baza: pestele crud. Am venit aici sa incercam o masa traditionala. (si nu, nu imi era frica si nici greata, cel putin la stadiul ala…)

Dupa ce am reusit prin ceva miracol sa dam peste acest restaurant, cocotat la numai stiu ce etaj, cu intrare printr-un atelier de curatat pestele, traversand ceva alee ascunsa printre blocuri, ne-am asezat linistite la masa… Bineneteles, dupa ce ne-am descaltat, ca asa se cuvine, si ne-am asezat gugutut, in stilul arabesc la masa joasa de 20, 30 cm inaltime. Desi pretul pentru acest festin este destul de ridicat pentru ce am experimentat in Coreea pana atunci, adica aproximativ 30 de euro, nu se compara deloc cu preturile vehiculate in vestul Europei (ah, Franta…). Au fost aproximativ 4 sau 5 ture, fiecare „tura” cu mai multe feluri de platouri. De la evidentul sushi adevarat, la crustacee si scoici crude, la salate – combinatii creative de legume si fructe, seminte; omleta si supa de peste, si pana la cel mai frapant platou… cel cu caracatita vie…



Descriere detaliata: vie, nu neaparat, dar se misca!!! Erau de fapt tentaculele de la caracatita, taiate in bucati, dar care inca se miscau. Este cunoscut ca in anumite cazuri chiar daca animalul / vietatea e decedata, muschii inca functioneaza. Sau cel putin eu as dori sa cred varianta asta, mai stiintifica, si nu primul impuls care ti-ar zice ca acele tentacule vii au o inteligenta aparte. Si de ce zic inteligenta aparte?

In timpul mesei, exact cand in mintea mea ma decisesem in sfarsit sa le incerc si eu, fetele imi strica planul, incepand cu o discutie de genul:
Corina:
– … asa-i ce ciudat e sa mananci caracatitele astea? Cum ti se misca in gura si abia le poti mesteca… te lupti cu ele… Si apoi ti se blocheaza in gat, parca s-ar lupta sa scape!!! Ce ciudata senzatie…
Gayun:
– Da, numai ai grija sa le mesteci bine, sa le omori inainte sa le inghiti, altfel te poti ineca!
Si atat a fost cu toata decizia mea de a le gusta… Norocul meu e ca fetele erau prea ocupate cu acel feeling, si nu au observat ca eu sarisem peste acea gustare… altfel, nu as fi avut scapare…



Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu sunt o mare mancatoare de carne, si nici de peste. Deci acele scoici crude, mestecate cu vehementa, le-am simtit toata ziua. (mancasem pe la ora 11 a.m.) Iar acel sentiment de greata m-a impiedicat sa mananc orice altceva, pana a doua zi dimineata. Insa este o experienta ce nu o regret deloc!
Ajungem de cealalta parte a dealului, in urmatorul golf, unde se intinde districtul numit Gwangan. Cartier nu chiar atat de exquizit, detine partea principala a portutului si o renumita piata de peste. In departare, din mare, iese la suprafata podul Gwangan, de 7.420m lungime, ce leaga un colt al orasului, Haeundae, de celalat, Suyeong.



Piata este un loc foarte colorat, cu tarani ce isi vand pestele abia decartat din vase. Un rechin de aproximativ 2m jumate zace rapus pe jos, fetele scarbite. 🙂 O alta ciudatenie de incercat! Goroke cu peste: e un fel de gogoasa dintr-o pasta alba de orez, avand un fel de umplutura in interior, din carne sau din peste. Exista si varianta dulce (nu chiar foarte dulce), cu tot felul de seminte prajite in interior, numita Hotteok.
GYEONGJU
Nu departe se afla situat orasul Gyeongju, important cetru cultural-istoric. Fosta capitala, timp de mai bine de jumatate din istoria cunoscuta al acestei peninsule, Gyeongju devine centru important in timpul domniei dinastiei Silla (57 i.C.) si mai apoi a dinastiei Koryo (918-1392).
Aici totul miroase a vechime, iar muntii verzi si aerul rece de munte te aduce intr-o lume strans legata si dependenta de natura. Vei vedea aici monumente milenare, dintre care, in cele ce urmeaza, voi aminti doar pe cele mai reprezentative.
Parcul de Tumulus– este locul unde se afla mormintele regale ale dinastiei Silla, de fapt niste case de hobiti (adica niste dealuri). 35 de morminte regale, 155 tumulus in orasul Gyeongju, si vreo 421 in afara, este unul dintre cele mai impresionante locuri de vizitat.
Mormant Regal al Dinastiei Silla
Situl Arheologic Anapji. Parte a Parcului National Gyeongju, acest sit contine palatul dinastiei Silla, Banwolseong, avand un lac artificial, Wolji. (da, pe vremea aceea…)

De asemenea, Podul Wol Jung Gyo, importanta constructie inginereasca al acelor vremuri, este vestit loc al legendelor romantice.
Podul Wol Jung Gyo, sursa: 10picturesinpohang.com
Pagoda de 9 etaje, templul budist Hwangnyong (Templul Dragonului de Aur / Imperial), ar fi fost cireasa de pe tort, avand in vedere metodele de constructie in lemn, foarte ingenioase, fara a utiliza un singur cui sau element metalic. Sa nu uitam ca un bloc de 10 etaje e considerat zgarie-nor, ei bine, acest templu era deja zgarie-norul regatului Silla, cu o inaltime uimitoare de 80m… Construit in secolul VII, si ars in timpul invaziilor mongole, in 1238, cele noua etaje ar fi simbolizat cele 9 natiuni ale Asiei, natiuni ce Regatul Silla si-ar fi dorit sa le cucereasca.
Observatorul Astronomic Cheomseongdae, primul observator din Asia de Est, si printre cele mai vechi constructii stiintifice din lume, acest observator a fost construit de asemenea in secolul VII. Era folosit pentru observarea cerului, in scopuri astronomice sau astrologice. (cele doua discipline nu se prea diferentiau pe vremea aceea)
Templul Buddist Seokguram. Nu departe de aceasta statiune muntoasa, se afla situl templului buddist Seokguram. Cladire impresionanta prin relatia ei cu mediul inconjurator, plina de culoare si povesti legendare. Se spune ca acele statui ale lui Buddha, ce alcatuiesc altarul, cuprind osemintele calugarilor deveniti Buddha. Si cum deveneai un Buddha? Daca dupa deces, incinerarea corpului tau lasa in urma niste bucati din oasele tale, imposibil de ars, caci devin pietrificate, atunci erai considerat un Buddha, un miracol. Imi spune de fapt Gayun, ca mai tarziu oamenii de stiinta au descoperit ca aceste anomalii se datorau unei boli ale oaselor, ce survenea din cauza adoptarii unei pozitii fixe pentru o perioada foarte indelungata. (ex. pozitia din timpul rugaciunii)


Tot din acest loc porneste un drum si o carare pietruita, ce urca sus pe munte, intr-un loc ascuns de-asupra lui Gyeongju, unde sta un al doilea templu, pitit intr-o pestera. Cu toate acestea, drumul de urcare cuprinzand o sumedenie de trepte din piatra (urcare de aproximativ 1 ora), ofera o experienta catarhica prin intermediul privelistii dar si a efortului… Iar la finish, o panorama asupra regiunii, si un acoperis magnific din lampioane colorate, ce filtreaza lumina intr-un fel miraculos…


Aici am descoperit si prajiturelele cu crema de fasole rosie (nu-s preferatele mele, dar merita de incercat), si ospatul tipic monasteric cu Bimbimbap vegetarian. (Perfect!!)


Parcul National al Muntelui Odae – alte Temple Buddiste
Ajunsi inapoi in Seul, parintii lui Gayun s-au oferit sa ne duca intr-o excursie in Parcul National al Muntelui Odae, in nord-estul Seulului, unde poti descoperi o gramada de temple buddiste, lafel de interesante. Mai apoi, am mers in continuare pana la tarmul estic al Peninsulei, acolo unde isi face aparitia Marea Estica, numita si Marea Japoniei.

Asa dar, am avut parte si de natura, si de cosy time cu prietena mea si familia ei. Ceea ce mi s-a parut interesant la toata povestea asta cu temple e retorica estetica a ei… lampisoare colorate atarnate, biletele si turnulete din pietricele suprapuse, pentru indeplinirea dorintelor. O lume aparte, impregnata de o simbolistica importanta.

Am vazut si o veverita coreeana (da, exista o specie de veverite specifice locului), ce semana foarte bine cu „Chip n Dale”, patate pe spate si pe coada cu o dunga alba. Si sa nu uitam din nou, de partea culinara a lucrurilor: prajiturile din legume!
