Acolo unde nobilii inca locuiesc – Casa Rocca Piccola, Valletta

Cand v-am povestit despre Valletta (daca doriti sa va reimprospatati memoria click aici) am pomenit un nume: Casa Rocca Piccola si v-am spus ca este locuinta unui nobil maltez – marchizul de Piro – care a decis sa-si deschida portile turistilor pentru a le oferi sansa de a sta fata in fata cu trecutul si istoria locurilor si a oamenilor.

Casa Rocca Piccola-18th c

Situata pe strada Republicii nr 76, in inima Vallettei, Casa Rocca Piccola se poate vizita zilnic (exceptand duminica si in zilele de sarbatori) in cadrul tururilor ghidate de 45 minute, care incep la ora 10 (din ora in ora) pana la ora 16 cand este ultima intrare. In mod exceptional, vinerea la ora 19 este un tur exclusivist in care vizitatorilor li se ofera sampanie si sant insotiti de catre proprietarul casei, dar pentru acesta trebuie o rezervare  prealabila, prin telefon sau mail. Pretul unui bilet este de 9 euro, iar pentru turul special se platesc 25 euro.

De-a lungul istoriei sale de 400 de ani s-au succedat mai multi proprietari, unii dintre ei cavaleri, altii facand parte din familii malteze importante,  dar casa a pastrat numele primului ei stapan, Don Pietro la Rocca, amiral al Ordinului Sf Ioan in Italia. In prezent, este locuinta unei familii din vechea nobilime malteza. Ea apartine celui de al noualea marchiz de Piro, care este totodata si al noualea baron de Budach si cavaler de Malta.

Blazonul familiei de Piro
Blazonul familiei de Piro

De ce este considerata atat de speciala aceasta casa? Pentru ca este singurul Pallazzo din Valletta care se afla in proprietate privata, este inca locuit si in care, totusi, este permis accesul vizitatorilor. De aceea se poate spune fara retinere ca este un „muzeu locuit”. Este, practic, singura posibilitate pe care o ai, ca turist, sa faci o incursiune in viata de zi cu zi a nobilimii maltez.

Sper ca va face placere ca impreuna, astazi, sa deschidem usile si sa pasim inapoi, in istoria veche a aceestei familii, sa le facem o vizita si sa ne simtim de-ai casei. Sa incercam, pasind prin acele incaperi, sa simtim prezenta inaintasilor care, din ramele tablourilor, ne urmaresc cu priviri calde parand a ne spune “Bun venit!”.

Din ceea ce ni s-a povestit, Casa Rocca Piccola are peste 50 de camere, dar se viziteaza momentan numai 12, unele sant in continuare in amenajare, urmand sa se deschida in viitor. La sfarsitul turului casei, se viziteaza cele doua adaposturi antiaeriene sapate in stanca pe care sta fundatia orasului.

Dar sa intram in casa!

Noi am ajuns cu 10 minute inainte de inceperea turului si dupa ce am cumparat biletele am primit si traducerea in limba romana a explicatiilor ghidului. Apoi am fost invitati sa asteptam, impreuna cu ceilalti vizitatori, in mica gradina interioara a casei. Acolo am avut placerea de a-l cunoaste pe stapanul casei, Marchizul de Piro, care a stat impreuna cu noi, probabil din curtoazie, pentru a nu ne simti stingheri pana la venirea ghidului care urma sa ne insoteasca.

Nicholas, al 9-lea marchiz de Piro impreuna cu sotia
Nicholas, al 9-lea marchiz de Piro impreuna cu sotia

Ne-am amuzat cu totii de frumosul si jucausul papagal Kiku, care este foarte atras de bijuterii , motiv pentru care toti ne acopeream ce aveam stralucitor pe maini – bratari, ceasuri, inele.

Iar el este..... Kiku
Iar el este….. Kiku

La ora stabilita, a sosit ghidul, de fapt domnisoara ghid, o tanara foarte draguta, amabila si, aveam sa constatam pe parcursul vizitei, foarte pasionata de istoria casei si a Maltei si care ne-a dat foarte multe informatii.

Incaperile care se viziteaza sant situate la primul nivel al casei. Urcand scarile de marmura, am putut admira doua picturi – Electricitatea si Agricultura – care apartin pictorului maltez Ramiro Cali, a carui sora a fost una dintre stapanele casei, la inceputul anilor 1900.

scara interioara cu cele doua picturi (Large)

Am patruns apoi in Sala Mare, cea mai inalta incapere a casei. Din tavan atarna un foarte frumos candelabru din cristal de Boemia, ce dateaza de la sfarsitul sec 18, cand functiona cu lumanari. Peretii sant plini de picturi, cele mai importante fiind portretele papilor Clement al XI-lea si Clement al XIV-lea, care amandoi au acordat privilegii ecleziastice importante clerului maltez.  Bineinteles, se gasesc aici piese vechi de mobilier si sunt expuse mici sculpturi si portelanuri valoroase. Cel mai interesant, dupa parerea mea, este un birou voluminos, negru, ce dateaza tot din sec 18, care este pictat manual cu pasari exotice si flori, in stilul mobilierului chinezesc. Cand se deschide, acesta se transforma intr-o capela portabila. Astfel, putea fi mutat dintr-o camera in alta, atunci cand imprejurarile o cereau, sau era transportat la resedinta de vara a familiei.

Sala Mare
Sala Mare

Imediat langa aceasta sala, este Capela principala a familiei, o camera in care este amenajat un altar construit dintr-un lemn ce imita marmura. Pictura care infatiseaza „Fecioara cu pruncul” este incadrata de sfesnice din argint si crucifixe. In mica incapere sant expuse multe alte obiecte cu semnificatie religioasa (inclusiv botine) legate, prin istoria lor, de diversi preoti ai familiei.

Capela familiei
Capela familiei

Din Sala Mare am fost condusi  catre Sala de mese pentru sezonul rece, cu mobilier executat in lemn sculptat, in stil florentin, foarte elaborat, ca o dantelarie. Pe pereti sant picturi reprezentand peisaje malteze tipice sec 17 in ramele lor originale sculptate.

Sala de mese pentru sezonul rece
Sala de mese pentru sezonul rece

Ne-am indreptat apoi catre biblioteca, dar in drum am trecut printr-o mica incapere unde era arhiva familiei. Aceasta contine o vasta colectie de documente private, inregistrari de familie, un istoric de afaceri, de procese, de casatorii din secolele 17 si 18. Exista aici si documentele originale prin care familia a fost innobilata cu titlul de baron de Budach (in anul 1716) si mai tarziu ca marchiz de Piro (in anul 1742, de catre regele Filip al V-lea al Spaniei). Stramosii actualului proprietar se ocupau cu comertul. Au investit in terenuri, nave si vase de transport pentru textile, cereale, zahar, orez, cafea, cacao, in arhiva familiei existand sute de documente in acest sens.

Biblioteca se afla intr-o incapere spatioasa, luminoasa, plina cu dulapuri incarcate de carti. Pe pereti sant portrete ale unor persoane importante din vremurile vechi (sec 17-18) care au vizitat Malta sau care faceau parte din Ordinul cavalerilor Sf Ioan. In zona superioara a usilor de acces in biblioteca, pana la tavan, sant expuse splendide picturi pe lemn, despre care se spune ca au decorat nava Marelui Maestru Lascaris, conducatorului Ordinului intre anii 1636-1657.

Biblioteca
Biblioteca

Trecem apoi printr-un coridor, de asemenea impodobit cu picturi, si ajungem in zona destinata camerelor private. In prima dintre ele predomina culoarea verde a tapetului de pe pereti, motiv pentru care i se spune chiar asa: Camera verde. Aici, stapanii casei isi petreceau timpul liber ori se odihneau, era zona lor intima, personala, unde musafirii nu aveau acces. Pe pereti sant multe tablouri, printre care unele ce sant portrete de familie: al patrulea baron de Budach – Sir Giuseppe Maria de Piro, primul maltez care a comandat un regiment britanic; sotia lui, baroneasa Antonia Moscati; al saptelea baron de Budach – Igino de Piro, care si el a luptat in armata britanica.

Camera verde
Camera verde

Ajungem acum in camera stapanei casei, unde principala piesa de mobilier este un impunator pat matrimonial cu baldachin, lucrat din lemn, cu ornamente sculptate. Pe o masuta de toaleta se afla diverse obiecte lucrate in argint: perii, piepteni, oglinzi, foarfeci, de diverse dimensiuni, folosite de doamnele casei pentru a se infrumuseta. Iar din perioadele cand au existat copii mici, au ramas piese de mobilier specifice: patut pentru copii, premergator, scaunel pentru masa, toate lucrate din lemn, materialul principal de executie din acele vremuri.

Dormitorul stapanei casei
Dormitorul stapanei casei

De aici, mergem mai departe si ajungem intr-o incapere care se numeste Sala de porfir – „The porphyry room”, care gazduieste cea mai mare parte a portretelor familiei si unde putem admira un foarte frumos birou-biblioteca tipic maltez din sec 17. Se spune ca acest birou a facut parte, initial, din colectia de stat si a fost vandut in perioada ocupatiei franceze.

Camera de porfir
Camera de porfir

Urmatoarea camera are predominant culoarea albastru, deci, evident, se numeste Camera Albastra – peretii pana la jumatatea lor sant imbracati in lambriuri de lemn vopsite in albastru, dulapurile sant in aceeasi culoare. Si asta deoarece aici sant expuse instrumente chirurgicale din argint, care se foloseau in sec 18. Ordinul Cavalerilor de Malta era un ordin militar si religios, dar au fost foarte avansati in chirurgie. In spitalul lor se puteau trata pana la 600 de pacienti si se faceau chiar operatii de cataracta sau de extractie a pietrelor.

Camera albastra
Camera albastra

Exista si o sala chinezeasca, unde sant expuse vase chinezesti de diverse  marimi. Intr-o vitrina este asa numita „colectia bunicii” de flaconase cu oteturi aromatice, celebrele saruri anti-lesin. La capatul coridorului este o colectie de evantaie, unele dintre ele lucrate din frumoasa dantela malteza.

Intr-un salonas vedem imagini heraldice, blazoane, dovezi de noblete care au fost necesare pentru aderarea la Ordinul Sf Ioan, pentru ca erau necesare patru generatii de sange nobil pentru a fi admis in randul cavalerilor.

Sala de mese pentru sezonul cald
Sala de mese pentru sezonul cald

In incheierea turului casei mergem in Sala de masa pentru sezonul cald, o incapere foarte spatioasa si luminoasa, cu ferestre foarte inalte pe un intreg perete si cu vedere catre gradina interioara a casei. Fiind sala unde se serveau mesele importante in familie, bineinteles ca aici se gaseste o masa mare, inconjurata de 12 scaune. Mobilierul este stil art nouveau. Pe masa este asezata dantela malteza brodata cu blazonul familiei, peste care a fost aranjata vesela din portelan chinezesc, pahare din cristal gravate cu blazonul familiei si tacamuri din argint. Bineinteles, nici de aici nu lipsesc portretele de familie, pe pereti fiind cele ale parintilor actualului stapan – al optulea baron de Piro si sotia lui.

Odata ce am terminat de vazut cum traia nobilimea malteza pe timp de pace, am fost dusi in subteranele casei, pentru a vedea cum se traia pe timp de razboi, in adapostul antiaerian, acesta fiind primul adapost privat construit in Malta. Ideea construirii adapostului a avut-o, in anul 1935,  Antonio Cassar Torregiani – membru al uneia dintre cele mai puternice si bogate familii malteze din sec 19-20 si proprietar al casei in acea perioada – pentru a-si proteja familia si servitorii in timpul raidurilor aeriene.

una din incaperile adapostului subteran (Large)

Tunelurile sant sapate in stanca insulei si au fost construite in zig-zag pentru a preveni prejudiciile majore care puteau fi provocate casei de explozia vreunei bombe. Primul adapost in care se ajunge  are plafonul intarit cu beton, grinzi de otel si o coloana centrala pentru sustinere. Aici se puteau adaposti maxim 30 de persoane. Mergand mai departe printr-un alt tunel, ajungem la cel de al doilea adapost, mult mai mare, unde puteau intra chiar si 100 de persoane. Catre acesta sant mai multe puncte de acces dinspre exterior, pentru ca a fost folosit si de catre alti locuitori ai Vallettei, nu numai de membrii familiei.

tunel in adapostul antiaerian (Large)

Dupa ce ne-am incantat privirile si si ne-am incarcat sufletele cu minunatiile oferite noua de vizita in interiorul casei, mergand prin subteranele locuintei ne-am infiorat imaginandu-ne cum s-a trait in acele vremuri de razboi, cate greutati au avut de indurat oamenii si cata teama pentru siguranta lor. Iesirea din acele adaposturi a fost printr-un tunel la capatul caruia erau scari ce urcau in mica oaza de verdeata – gradina casei.

In gradina interioara. Se poate observa iesirea din adapostul antiaerian
In gradina interioara. Se poate observa iesirea din adapostul antiaerian

Am revenit la soare, am revenit in secolul 21, dar cu niste imagini splendide care ne vor insoti o perioada, nelasandu-ne sa uitam ca am pasit, pentru aproape o ora, intr-un alt timp. Pentru ca asta este ceea ce ofera Casa Rocca Piccola – o privire inapoi in timp, in timpuri si locuri pe care o data ce pleci de acolo este dificil sa le uiti.

Citeste si:

Turist in Malta – Valletta, dragoste la prima vedere.
Turist in Malta: Melita – Insula de miere
Turist in Malta: Insula Gozo
Turist in Malta: Templele megalitice din Gozo

Despre autor

Rodicahttps://www.sacalatorim.ro
Rodica si-a descoperit pasiunea de a calatorii de cativa ani numai, dar o face pe “fast forward”, parca pentru a face in ciuda timpului care nu sta in loc si vietii care nu-i decat una! Ea e cu ideile: „as vrea sa vad aia, as vrea sa merg dincolo”, iar sotul ei este maestrul de ceremonii care se ocupa de partea organizatorica – bilete de avion si rezervari hoteliere. Calatoriile sunt modul lor de a se rupe de monotonia si rutina vietii impartite intre casa si job, mergand in locuri cu istorie, cu povesti, cu traditii, cu peisaje frumoase din care se incarca cu energie. Sunt momentele in care se bucura de tot, in care se simt copii lipsiti de griji. Probabil ca de aceea incearca sa aiba cat de multe calatorii!

Descoperă și alte destinații

82,000FansLike
2,070FollowersFollow

Alătură-te comunitătii noastre!

Iți place să călătorești și consideri că locurile prin care ai trecut merită văzute și de altii? Alătura-te comunității noastre și trimite-ne impresiile tale despre lume!

Comments

LASA UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here

*