E destul de clar ce facem de 1mai anul acesta: #stamacasa. Asta nu inseamna insa ca nu putem sa ne amintim ce frumos mai petreceam odata aceasta zi si sa facem planuri pentru alte inceputuri de mai ce vor urma in vietile noastre.
De unde 1 mai muncitoresc?
La data de 1 mai 1872, peste 100 mii de muncitori din constructii si nu numai s-au adunat la New York sa ceara ca ziua de munca sa aiba doar 8 ore. Evident, nu i-a ascultat nimeni din prima! In 1886, tot la 1 mai, Federația Sindicatelor din Statele Unite și Canada a organizat o alta mare demonstratie pe intreg teritoriul Statelor Unite, in acelasi scop.
3 zile mai tarziu, pasnicele demonstratii, de asta data in Chicago, au degenerat in conflicte care s-au incheiat cu cateva zeci de morti si raniti. Dar dreptul la ziua de munca de 8 ore a fost castigat.
Nu am sa va povestesc acum despre Internationala a 2 a ca sigur va mai amintiti cate ceva de pe la orele de istorie, cert este insa ca din 1889 , 1mai a devenit Ziua Internationala a muncitorilor din toata lumea si se celebra anual cu manifestatii cu multimi numeroase si lozinci pe masura.
Pana la urma, unii s-au dezis de aceasta sarbatoare, si ii amintesc aici chiar pe americani iar altii au transformat-o in zi de chiolhanuri campenesti si desigur, zi libera!
Ce era odata 1 mai muncitoresc?
Pe vremea cand eram copil, ma sculam cu noaptea in cap ca sa fiu sigura ca ai mei nu ma lasa acasa si ma iau cu ei la defilare.
1mai insemna sandale noi, funde in par, rochita cu volane, chestii din astea de fete. Le uram pur si simplu.
Si mai trebuia sa stau si cuminte, ceea ce nu imi iesea niciodata. Ori ma pierdeam prin multime, ori ma murdaream sau imi rupeam hainele.
Eram atat de fascinata de steagurile alea colorate si multe si de pancartele cu lozinci care parca apareau de nicaieri si pe care oamenii le purtau asa de increzuti, cu piepturile in fata!
Si imi placea mult de tot ca se aduna multa lume la un loc iar tancii primeau si ei stegulete si pamblicute tricolore. Bineinteles ca mama trisa pentru mine si imi facea rost de cele mai multe stegulete, ca era un fel de sefa truditoare acolo, la ea la serviciu. Dar si eu eram cel mai frumos si mai destept copil, desigur!
Dar nu asta era cel mai frumos. Dupa ce se termina defilarea si lumea se imprastia, tata ramanea cu baietii, ca mereu aveau niste treburi misterioase de terminat iar eu plecam cu mama sa ne pregatim pentru seara.
Ahhh! Seara era cel mai frumos! Mama, cu parul proaspat scos de pe bigudiurile ei roz, cu rochita noua, pantofi cu toc si poseta asortata, tragandu-si delicat pe mana manusile fine crosetate din fir de matase, il lua de brat pe tata, ferchezuit la randu-i cu briliantina, cu pantalonii calcati cu dunga perfecta, cu pantofii lustruiti bec si mergeam la Miorita!
Miorita era cea mai frumoasa gradina de vara din centrul orasului. Avea separeuri despartite de sticla pictata, fantana arteziana in mijlocul terasei pavate frumos si o orchestra alcatuita din cativa negriciosi care trageau strasnic arcusurile si burdufurile de la acordeoane. Si dupa ce beau o bere si mancau alune, punand sarea pe marginea halbei, comandau micii. Multi mici! Iar apoi, pana venea comanda, mama si tata mergeau pe ringul din ciment mozaicat si dansau. Doamne, ce mai dansau!
Niciodata nu am sa uit imaginea lor acolo, pe ring, dansand fericiti si fara griji! As fi stat ore sa ii privesc cum danseaza tango si vals si muzica de tot felul.
Mi se parea ca e definitia cea mai simpla a fericirii. Ma rog, intre timp, varsam berea, imi rupeam ciorapeii, imi scoteam pantofii de lac pe care ii consideram cea mai mare umilinta pentru o fata ca mine. Asa ca primul lucru pe care il faceau ai mei cand se intorceau la masa era sa ma traga putin de cozi sau sa mi se adreseze cu o fraza ce avea legatura cumva cu religia dar nu era o rugaciune!
Plecata de acasa spre rostul meu, o vreme am continuat traditia si eu, cu noua mea familie, alaturi de parintii mei. Doar ca ei mai mult ne priveau pe noi dansand acum, multumiti ca gasisem la randu-ne definitia fericirii simple. Si deja era stabilit ca 1Mai=1bere+2mici! De persoana!
Ce este acum 1Mai muncitoresc?
Doar ca Miorita s-a demolat la un moment dat. Si mai toate s-au schimbat. Lumea s-a complicat si a luat-o la goana. Nu ne-am gasit o alta Miorita, ne-am avantat spre mai departe, schimband pasii de dans. De fapt, renuntand la ei!
La inceput, plecam de 1 Mai pe la munte. Intai cu cortul, apoi mai bateam pe la portile oamenilor, mai tarziu prin pensiuni. Doar una mi-a placut din toate pe unde am fost si m-am simtit exceptional: o pensiune din Agapia sat, parca o vad si acum, se numea Casa dintre Pini. Superba, doar cu 4 camere, la poale de munte, verde cat vedeai cu ochii, nu te deranja nimeni, proprietarii erau atat de discreti incat aveai senzatia ca esti acasa la tine. Habar nu am daca acum mai exista!
Pe urma am prins gustul iesirilor in afara granitelor. Mai intai, ca toata lumea, am batut all inclusiv-urile vecinilor bulgari. De cateva ori am prins deschideri de hoteluri ale marilor retele Sol Melia sau Iberostar si am ramas impresionata, desigur!
Cand am prins spilul biletelor de avion ieftine, ziua muncitorilor era asteptata cu nerabdare, fiind de obicei prima iesire serioasa din an.
Prima data am fost de 1mai in Palma de Mallorca. Fain de tot. Atunci am vazut intaia oara in viata mea un grup de transsexuali de aproape, cum s-ar zice. Atat m-am mai holbat la ei, incat insotitorul meu mi-a soptit exasperat ca daca nu incetez sa ii studiez ma arunca in piscina si nu sare dupa mine. Precizez ca innot la fel ca si cum merg pe bicicleta, adica deloc!
A urmat Malta. Nu mi-a placut superba insula la vremea aia pentru ca ne-a omorat un vant si o ploaie. Dar am stat la un boutique hotel de toata frumusetea iar in singura zi cu soare pe care am avut-o, am adormit la piscina de pe acoperis si am facut insolatie!
In Cipru a fost atat de bine, incat am mai repetat isprava de vreo doua ori. Plimbare, baie, papa bun. Ca de 1 mai, ce sa zic!
Iar in Tenerife a fost absolut perfect, asa ca in fiecare an facem planuri sa ne ducem iarasi dar nu mai apucam. Si am mutat-o de fapt pe lista de destinatie de toamna, cand nisipurile alea vulcanice sunt incinse la 35 de grade!
Vezi aici despre Insula Primaverii Vesnice
Tenerife si 10 motive sa fugi din Europa dar sa nu ajungi in Africa
The best of 1mai a fost insa in Indonezia! E drept ca pe avion nu au servit decat bere, fara mici, ca asta ar mai fi lipsit, dar odata ajunsi in Java am rontait cu pofta tot ce am gasit parpolit la gratar pe acolo, dar fara mustar! Ayam Goreng cu garnitura de orez prajit a inlocuit cu succes traditionala tocatura usturoiata. Berea in schimb, la fel de buna!Doar ca de 3 ori mai scumpa1
Ce facem de 1 mai muncitoresc anul acesta?
Anul acesta, treaba e delicata, nu-i asa? Autoizolare, carantina, distantare sociala, virus obraznic! Ce putem face atunci de 1mai?
Nu am retete pentru toata lumea si desigur fiecare isi asuma hotararile. Atat va zic: eu nu renunt la micii la gratar si la bere! Renunt doar la mustar in favoarea unei salate! Drept este ca stau la casa si am curte. Daca ma straduiesc putin cred ca pot face si un dans in chioscul din gradina. Da, da, chiar o idee foarte buna!
Doar ca nu vom fi cu prietenii si familia, pentru ca mi se pare o prostie sa dau cu bata in balta acum, dupa 6 saptamani de izolare si sa ne punem in pericol cu totii cand mai avem un hop, doua, acolo! O sa ne laudam pe Facebook cu gratarul, o sa ne cinstim prin apel video si asta va fi! Mai bine sanatosii cu totii decat cu burtile pline, constiinta zdruncinata si musafir tepos!
Voi ce faceti? Tot acasa? Sau trisati? O fuguta pana la prieteni? O margine de padure mai retrasa? O casuta pe la tara cu doi, trei prieteni, acolo? Nu zic de litoral sau de vreun club, ca aici nu prea sunt sanse!
Orice ati face, aveti grija sa fiti in siguranta! Daca am rezistat cozonacului nu ne vor birui niste mici acum, nu-i asa? Pana la urma 1 mai va veni si anul viitor!
