Ne-am plimbat destul prin capitala (vezi articolul anterior), este timpul sa o parasim! Haideti sa ne indreptam catre partea cea mai sudica a insulei, Portul Bonifacio si sa ne pierdem pe stradutele cetatii construite de genovezi
Fondat in jurul anului 830 de Boniface, conte de Toscana, Bunifaziu – in corsicana – este cel mai vechi oras din Corsica, supranumit “capitala pitoreasca” a insulei. Ridicat pe o stanca de calcar la aproximativ 60 m deasupra nivelului marii, oraselul este de o frumusete rara, este fascinant, captivant si maiestuos, unul din acele locuri care lasa urme de nesters in amintirile vizitatorilor.
Stiam ca parcarile din oras pot fi aglomerate, asa ca am lasat masina ceva mai departe si am preferat sa mergem vreun sfert de ora pe jos. La un moment dat drumul ne-a dus pe la baza unor stanci de calcar, ca niste copertine din piatra de-a lungul trotuarelor. Am intrat in oras chiar prin zona portului si ne-au iesit in cale ofertele companiilor care organizau excursii pe mare. Ne-am hotarat pe loc: intai de toate, asta facem! Am ales circuitul clasic care dureaza 1 ora (costa 17,50 euro/pers.) – am vazut toata coasta sudului extrem al Corsicii, am trecut prin golfuri cu ape de un turcoaz magic, am intrat in doua pesteri marine, am vazut “Scara Regelui Aragonului” cu cele 187 de trepte daltuite in stanca si care coboara in mare, am trecut pe langa “Palaria lui Napoleon” si alte formatiuni de roca ratacite prin albastrul marii.
Mare si natura, roca de granit si stanci de calcar – Bonifacio ni s-a aratat in toata frumusetea lui de pe mare, pentru ca de acolo am avut imaginea de ansamblu a orasului cocotat pe stancile albe. In varful promontoriului sau, protejat de fortificatii, pare impenetrabil, misterios, de necucerit.
Am revenit in port si am pornit sa descoperim orasul pe jos, strada cu strada. Zona portuara este foarte animata, cu multe cafenele, restaurante si magazine de-a lungul apei. Turisti si marinari. Nave mai mici, mai mari, cu panze sau cu motor. Imi plac porturile, imi place sa stau, sa privesc marea si oamenii facand una-alta, treburile lor obisnuite, imi place sa privesc manevrele de acostare ale barcilor care se intorc din larg.
Trecem pe langa Biserica Sf. Erasmus, patronul navigatorilor. Apoi urcam niste trepte si ajungem intr-un punct de belvedere – coasta de calcar a Corsicii cu stancile ei abrupte, marea si albastrul ei magic si, la numai 12 km distanta, Sardinia.
Orasul vechi – Haute Ville i se spune – are acel farmec tipic medieval: strazi inguste pavate, piete pitoresti si case inalte, alei ce se termina brusc si iti apare in fata ochilor marea; mici capele, biserici, locuri preistorice, apeducte si cisterne romane. In perioadele de asediu, apeducturile erau folosite pentru a colecta apa de ploaie in Cisterna, rezervatia de apa potabila.
Am ajuns la citadela prin Poarta Genovei, intrarea veche a cetatii fortificate de genovezi. Usa medievala si podul folosesc un sistem de greutati si scripeti instalate in 1598. Mecanismul functioneaza si astazi si este foarte interesant sa pasesti prin aceasta intrare istorica, ce a vazut multe de-a lungul istoriei.
Totul trebuie vazut, pentru ca cetatea de secol 9, care pana nu demult a fost cartierul general al Legiunii Straine, este un veritabil muzeu in aer liber. In interiorul bastionului sunt reconstruite episoade din viata orasului din Evul Mediu pana in secolul 19, in Gradina Vestigiilor se gasesc ruine de fortificatii din secolul 13, biserica Santa Maria Maggiore si turnul ei inalt nu le puteam rata, casa Podesta – sediul administratiei in timpul ocupatiei genoveze, casa in care a stat Carol Quintul la intoarcerea din Alger si casa stramosilor lui Napoleon Bonaparte in care si el a locuit pentru o scurta perioada, Loggia – arcadele unde guvernul local avea intalnirile publice, mica capela Saint Roch ce a fost construita in locul unde a murit ultima victima a ciumei care a decimat orasul in 1528.
Mai vreau sa va spun si despre spectaculoasa Scara a Regelui Aragonului: sunt 187 de trepte daltuite in stanca iar legenda spune ca au fost sapate intr-o singura noapte de aragonezi in incercarea, de altfel esuata, de a cuceri orasul. De fapt, se pare ca ele au existat cu mult timp inainte si erau folosite de localnici pentru a lua apa potabila de la un izvor aflat la baza lor.
Corsica nu are multe locatii urbane majore, dar Bonifacio, situat pe varful cel mai sudic al insulei, este o combinatie minunata intre locatia uimitoare a portului, orasul de pe coline si multa, foarte multa istorie. Am avut sansa sa prindem sfarsitul zilei in Bonifacio, cand soarele incepea sa coboare iar lumina de pe aleile vechiului oras si din port era magica.
