Să vizitez Grecia nu a fost niciodată pe lista priorităților mele de vacanță. Nu mă întrebați de ce, habar nu am, probabil pentru că mi se părea o destinație mult prea comercială, în care merg atât de mulți români încât îmi era teamă să nu am impresia că sunt la Mamaia sau, mai rău, la Costinești.
Paradoxal, deși ador să fiu turist, nu prea agreez locurile turistice. Nu merg niciodată în cele mai vizitate și aglomerate locuri, nu mănânc niciodată acolo unde mănâncă toți turiștii ci dimpotrivă, aleg traseele mai retrase, restaurantele mai mici, detalii care de cele mai multe ori îmi garantează autenticul și nu comercialul. Da, nu ratez obiectivele foarte importante, dacă acestea există, însă le dedic doar 30% din timpul alocat vacanței. In restul de 70% prefer să descopăr.
După cum deja am scris, nu mă dădeam în vânt după Grecia; am ales Creta doar pentru că ne-am hotărât să mergem în concediu în acel moment în care toate destinațiile dorite erau complet ocupate, iar dintre insulele cu locuri disponibile, mi s-a părut că aceasta ar fi cea mai plină de încărcătură istorică, emoțională.
La urma urmei, este numită Leagănul Civilizației Europene și bănuiam că nu degeaba. Un alt motiv decisiv a fost posibilitatea de a vizita Santorini în aceeași vacanță, loc în care visam de multă vreme să ajung. Nu prea știam la ce să mă aștept de la Creta, contrar obiceiului meu, de data asta nu mă documentasem în legătură cu tărâmurile pe care urma să le vizitez, din lipsă de timp (am ales destinația azi și am plecat mâine).
Sinceră să fiu nici nu aveam așteptări mari, deoarece intenționam să avem un concediu calm, odihnitor, fără prea multe excursii și vizite. Am ales un resort care să ne ofere toate condițiile pe care le doream și duși am fost. Eu sunt genul de persoană care din fiecare loc ia ceea ce există mai bun, fără excepții.
Nu îmi pun niciodată singură bețe în roate, prin urmare aspectul general dezolant, arid și oarecum ruinat/murdar al insulei, cu care am fost întâmpinați, nu mi-a luat din bucuria concediului. Am o anumită capacitate care, odată intrată în funcțiune, mă ajută să ignor total detaliile ce nu îmi prea convin în mod normal.
Eram, oricum, convinsă că ceva-ceva plăcut tot am să găsesc iar dacă, prin absurd, nu aș fi găsit nimic, aș fi stat toată ziua în piscină bucurându-mă de soare, fructe proaspete și o carte bună. Spre surprinderea mea am găsit ceva încântător, din primele clipe chiar, tocmai în ‘domeniul’ de la care am cele mai mici așteptări: oamenii. Debordând de respect si bun simț, fiecare cretan întâlnit m-a făcut să cred că, de fapt, eram rude care nu s-au văzut de mult timp.
Atât de multă căldură, atât de multe zâmbete și amabilitate nu am întâlnit nicăieri (dar nicăieri!), până acum. Încă nu am prea înțeles dacă cretanii sunt greci prin ADN sau doar prin alianță, nu știu dacă poporul grec este de felul lui astfel, însă în fața oamenilor din Creta îmi scot pălăria și fac o reverență. Se comportă atât de exemplar încât te fac să-ți dorești să te întorci chiar și de-ar fi numai pentru ei. Resortul ales ne-a confirmat și chiar depășit așteptările, prin urmare după câteva ore am pornit într-o scurtă explorare a stațiunii în care eram cazați.
După ce am trecut pe lângă genul de clădiri pe care le-am văzut când am ajuns (parțial ruinate, aparent neîngrijite), pe lângă o mulțime de magazinașe cu suveniruri și fake-uri foarte bine lucrate, am ajuns la plajă și ne-am oprit la prima terasă deasupra căreia scria “greek food”.
Pentru mine poate mai mult de 50% dintr-o vacanța reușită înseamnă experiența culinară, deci așteptam cu nerăbdare sa mai pot bifa lucruri “bune”, pe lângă oameni. Terasa, așezată pe o stânca ce ieșea semeață dintr-o mare extrem de limpede, era simpla dar cocheta, cu scaune albe si fețe de masă albastre, combinație de culori greceasca prin excelenta.
Am privit apa de sub noi minute in șir si m-am minunat necontenit de asemenea limpezime rar întâlnita la mări. Chiar daca eram la o înălțime de cel putin 10 metri, reușeam să văd până și cei câțiva cenți pierduți pe fundul apei. Mi-am spus că, dacă apa este așa peste tot, cu siguranță este cea mai frumoasă mare pe care am văzut-o. Și am văzut multe. Am așteptat cuminței platoul cu creveți si caracatiță la grill (specialitate cretana), precum si mousaka-ua care, nu-i asa, nu putea lipsi, fiind mâncarea tradiționala a grecilor. Ce încântare, ce delicatese simple!
Nu eram prea înfometați, prin urmare reacțiile noastre nu au fost exagerate. Creveții aceia avea gust de mare si de soare, un gust pe care doar la fructele de mare proaspete îl poți găsi. Si, pentru cei care nu stiu, diferența dintre un crevete congelat, prefiert, și unul proaspăt, este absolut imensă. De caracatiță ce să vă spun.. un deliciu fin si fraged cum nu am mai mâncat înainte, îl recomand tuturor celor care vizitează Creta. Musaka-ua am devorat-o în câteva minute, deși aveam deja burțile pline, deci a fost foarte gustoasă. Un amestec de dovlecei proaspeți si crocanți, vinete fine si moi, cartofi copți suculenti, carne tocată, ușor si foarte plăcut aromata, toate acestea îmbăiate într-un sos bechamel cremos și sos de roșii coapte.
Sunt sigură că niciun restaurant grecesc din altă țară nu face mousaka-ua așa cum o fac grecii la ei acasă. M-a surprins puțin să văd că toate felurile de mâncare erau servite cu cartofi prăjiți, dar cum aveam si legume coapte alături, am trecut peste. Una peste alta, vacanța mea s-a luminat. Aveam mâncare bună, aveam mare superbă și cristalină, un hotel frumos și oameni deosebiți… chiar și numai pentru atât merita venirea noastră aici. Însă experiența s-a dovedit a fi atât de frumoasă încât am renunțat la biletele de avion pentru întoarcere și am decis să mai rămânem șapte zile, în plus, în această insulă selenară de care eu, în doar două zile, m-am îndrăgostit.
In cea de-a doua săptămână am călătorit în partea de vest a insulei și ne-am cazat la câțiva metri de plaja pe care s-a filmat o bucată din celebrul Zorba Grecul.
Dacă aș scrie tot ce mi-a inspirat Creta ar urma un serial… Este greu să fac un rezumat, deoarece insula asta pietroasă, cu frumusețea ei brută și simplă, îți pătrunde până în măduva oaselor. Cele două săptămâni petrecute aici mi-au pus cu ușurință pe față și în suflet niște zâmbete pe care puține destinații au reușit să mi le provoace.
Oameni de poveste, cu fețe arse de soare și brăzdate de ridurile acelea frumoase, pe care doar oamenii buni le fac, ape de vis în toate nuanțele posibile de verde și albastru, nisipuri albe, roz, fine ca făina sau aurii, arămii, formate din pietricele și scoici mărunte, stânci bej, roșii sau negre, mâncăruri simple dar deosebite, fructe delicioase, muzică contagioasă, briză ușor sărată, generozitate, voie bună.. Sunt atâtea lucruri de trăit și de văzut în Creta, pe lângă magnifica istorie, încât nu am cum să nu o recomand.
Later edit
Creta este cea mai mare dintre insulele grecesti, locul unde vechii greci credeau ca s-a nascut Zeus si s-a indragostit de pamanteana Europa si unde li s-au nascut cei trei fii. Cel mai mare dintre ei a fost legendarul Minos – regele-preot al insulei, cel care se spune ca ar fi trait 200-300 de ani si a dat numele unei ere de civilizatie: era minoica.
Sugestii de vizitare
Principalul punct de interes al insulei este la Knossos unde puteti vizita cel mai important palat din epoca minoica. La Malia se mai gaseste un palat din aceeasi perioada si aemanator cu acesta. La Phaestos este palatul lui Rhadamante, fratele lui Minos. La Kato Zakros, in partea estica a insulei care a fost un centru important al comertului cu Orientul si Egiptul, este un alt palat. La Gortis sunt temple din perioada arhaica si romana.
La Chania – capitala a Cretei pana in 1971 – ar fi Kasteli, vechiul cartier venetian, portul, Muzeul de arheologie, Muzeul folcloric, Casa lui Eleftherios Venizelos – revolutionar si om politic grec, prim-ministru al statului elen, practic fauritorul Greciei moderne (eroportul din Atena ii poarta numele). In capitala actuala Heraklion este de neratat Muzeul arheologic unde sunt adapostite cele mai valoroase obiecte gasite in siturile arheologice de la Knossos, Phaestos, Malia si Zakros. In fine, fortareata venetiana, portul si o multime de biserici.
Daca doriti si cateva plimbari in natura, aveti Cheile Samariei si trasee montane in Lassithi. Ma opresc aici, pentru ca deja am scris poate prea mult si nu vreau sa plictisesc. Sper sa va fie de folos. Vacanta frumoasa!
