Fie că suntem adepţi ai vopsitului ouălor prin metode tradiţionale, fie le cumpărăm gata colorate din supermarket, nu cred că sunt multe case în care să lipsească acest simbol al jertfei Mântuitorului, al sângelui vărsat şi al bucuriei Învierii. V-aţi întrebat de când datează obiceiul vopsirii ouălor? Ce semnificaţii are? Cum au evoluat tehnicile de încondeiere?
Cu 2000 de ani înaintea naşterii Mântuitorului, chinezii ofereau în dar asemenea ouă ca simbol al reînnoirii naturii, creaţiei, echilibrului sau al fecundităţii. Forma perfectă a oului, fără început şi sfârşit, i-a inspirat pe egipteni încă din antichitate să-l considere un simbol al lumii şi al eternităţii. În unele morminte creştine străvechi au fost desoperite coji de ouă, însă forma sub care le avem azi a venit odată cu jertfa Mântuitorului, ca simbol al sacrificiului Său.
În unele ţări, obiceiul a fost uitat, în altele, printre care se numără şi România, a devenit o artă. Le întâlnim sub mai multe denumiri: cele monocrome sunt numite „merişoare”; cele ornamentate se numesc ,,încondeiate”. Apoi, cele cu modele sofisticate, poartă denumirea de „muncite”, ori „închistrite” sau „împistrite”. Ouăle pentru vopsit sunt atent alese de gospodine în miercurea celei de-a patra săptămâni de post, numită şi „miercurea Păresimilor“. Vopsitul ouălor de Paște se realizează în Joia Mare sau sâmbăta, însă niciodată în Vinerea Mare. Obiceiul face trimitere directă la Sfintele Patimi ale lui Iisus Hristos, la jertfa de pe Golgota.
Mărturisirea creştinească a Învierii Domnului se concentrează într-un gest simplu, atât de familiar tuturor: ciocnirea ouălor. Capul familiei sau cel mai în vârstă din casă este primul care spune ,,Hristos a înviat!” Răspunsul ,,Adevărat a înviat!” e însoțit de ciocnit şi e considerat un simbol al jertfei, al sângelui vărsat și al bucuriei Învierii. E începutul, viața, credința, renaşterea. Punct şi de la capăt. Se spune că cei care ciocnesc ouă, se vor reîntâlni în viaţa de dincolo.
În jurul obiceiului circulă mai multe legende de inspiraţie religioasă sau folclorică. Poate cea mai cunoscută dintre ele e cea conform căreia Fecioara Maria, venind să-şi plângă fiul răstignit, a așezat un coș cu ouă lângă cruce. Acestea s-au înroşit de la picăturile de sânge prelinse din rănile Mântuitorului. Alta vorbește despre un soldat care i-a dat lui Pillat vestea că Iisus Hristos a înviat. Acesta, neîncrezător, a luat în mână un ou şi a spus: „Când se va înroşi acest ou în mâna mea, atunci va învia Hristos”, iar oul de îndată s-a înroşit.
O altă legendă spune că în ziua răstignirii lui Iisus Hristos, toate ouăle din lume s-au înroşit. Maria Magdalena s-ar fi înfăţişat împăratului Tiberiu cu un ou roşu şi i-a spus „Hristos a înviat !“ Se mai spune că pietrele aruncate în trupul Mântuitorului se transformau pe loc în ouă roşii. Conform site-ului www.biserica.org, se povestește că, după ce Iisus a fost răstignit, fariseii au făcut un ospăţ mare, iar unul dintre ei ar fi spus: ,,Când va învia cocoşul pe care-l mâncăm şi ouăle fierte vor deveni roşii, atunci va învia şi Iisus”. Şi pe dată ouăle s-au făcut roşii, iar cocoşul a început să bată din aripi.
Se crede că oul roşu de Paşte are puteri miraculoase, vindecătoare, semnificând totodată frumuseţe, putere, spor, simbol al biruinţei lui Iisus în faţa morţii prin Înviere. În unele zone ale ţării, în ziua de Paşte, oamenii se spală pe faţă cu apă neîncepută în care se pun un ou roşu, un bănuţ şi o verighetă de aur. Ei speră că până la Paştele următor vor avea parte de frumuseţe, sănătate, noroc şi bunăstare. Oul roşu de Paşte are puteri miraculoase, vindecătoare. Cojile nu se aruncă, ci sunt lăsate să plutească pe o apă curgătoare, pentru a da de veste Blajinilor că a sosit Paştele. Aceleaşi coji de ouă roşii se îngroapă pe păşuni pentru a feri vitele de boli şi pentru a da producţie bună de lapte. Împrăştiate pe terenurile agricole, au rolul de a face pământul roditor.
Pentru colorarea ouălor se apelează la pigmenţi din comerţ, dar şi la tehnici de colorare naturale. Astfel, cozile de ceapă dau tente maronii-roşiatice. Din sfeclă, măceşe sau mere pădureţe se obţine culoarea roşie. Din frunzele de nuc, pigmentul vegetal obţinut e verde. Gospodinele folosesc frunze pe care le fixează cu ajutorul unor ciorapi fini, iar apoi le fierb în diferite culori. Pe ouă rămân imprimate elementele vegetale. Deşi majoritatea ouălor sunt roşii, nu sunt eliminate şi celelalte culori. Galbenul reprezintă lumina, bogăţia recoltelor, tinereţea; verdele e simbolul forţei naturii, a rodniciei şi a speranţei; roşu simbolizează soarele, focul, dragostea, dar mai ales sângele Domnului; albastru- seninul cerului, sănătatea, pacea, universul, viaţa veşnică; negru simbolizează eternitatea, statornicia, dar şi suferinţele Domnului Iisus Hristos pe cruce.
Ouăle pot fi fierte sau pot fi golite. Acestea din urmă sunt destul de fragile, iar pentru a lucra cu ele e necesară multă meticulozitate. În Vrancea se obişnuiește să se împistrească în relief, cu ajutorul unui dispozitiv din lemn cu vârf metalic numit ,,chişiţă”. Pentru această tehnică se folosesc ceară şi pigmenţi naturali. În Bucovina, pe ouă se aplică mărgeluţe colorate. În Neamţ se decorează ouă din lemn. În Harghita se lucrează cu ouă din lut. În Bucovina, oul roşu este învestit cu funcţia de protecţie în faţa divolului. Există credința că doar atunci când oamenii vor înceta să facă ouă roşii şi să umble cu colinda, diavolul îşi va face apariţia.
Tehnicile diferă de la zonă la zonă, însă există anumite simboluri comune. Motivele şi modelele reprezintă simboluri creștine. Astfel, cel mai adesea, pe ouăle încondeiate se întâlneşte semnul Sfintei Cruci, chiar dacă într-o variantă „stilizată“, cum ar fi frunza de trifoi. Spicul de grâu, simbolizează prescura adusă la biserică pentru Sfânta Euharistie. Scara e simbol al aspirației spre cer, spre veşnicie. Peştele e semn al creştinismului. Vârtelniţa simbolizează mişcarea planetelor în jurul soarelui. Linia verticală simbolizează viaţa, iar cea orizontală – moartea. Dreptunghiul reprezintă gândirea şi cunoaşterea. Pe ouă apar motive geometrice, modele care se regăsesc brodate pe iile populare, elemente florale sau animale, simboluri astrale…
Nu-i aşa că altfel vom privi coşuleţul cu ouă de Paşte de acum înainte? Simplu sau sofisticat, să le decoraţi alături de cei dragi!
Fotografii: Mihai Daniel Roşca
