Ei, stati linistiti, nu e vorba despre tepele alea in care fiecare dintre noi – ca individ sau ca animal social – am vrea sa tragem niste semeni de-ai nostri! Desi ar merita si tema asta un articol, nu?
Astazi vreau sa vorbesc si… sa va provoc la un dialog despre tepele calatorilor. Am tot vazut, in ultimul timp, niste miorlaieli pe Facebook despre faptul ca atunci cand esti prin Asia, de exemplu, cam esti tepuit. Adicatelea, ti se iau mai multi bani ba pe taxi, ba pe inchirierea scuterelor, ba pe tripuri, ba pe nu stiu ce servicii.
Blogeri, vlogeri, posteri sau multe alte personaje se tot plang. Ca in Indonezia, de exemplu, intr-o zona maxim turistica, in loc de 5 dolari pt inchirierea unui scuter, li s-au luat 7,5. Ca taxiul de la aeroportul Denpasar pana in Ubud nu a pus aparatul si i-a usurat de 20 de dolari in plus. Ca nu stiu ce longtail boat i-a taxat cu 5 dolari mai mult. Si tot asa, niste tampenii, sa ma scuzati de cuvant!
Eu nu am pretentii de mare calator sau de mare smechera, dar tot vazand asa discutii, nu pot sa nu ma intreb cum pleaca plangaciosii astia la drum? Adicatelea, ce nu e clar din start? Ca turistul, in general, e un sac de bani numai bun de scuturat? Pai in toata lumea e asa, sa avem pardon! Vi se pare putin 150 de lei pentru o camera de hotel de 2 stele pe litoralul romanesc? Sau 4 euro pentru o portie de cartofi prajiti la Brugges? Sau 25 de dolari pentru o urcare intr-un turn, fie el si cel mai inalt din lume? Si astea sunt un fel de tepe pentru turisti, dar sunt fiscalizate. Si? Nu scoatem banii din buzunar? E hilar sa vad cum ne mai jeluim ca o diferenta de 1 sau 2 dolari ne scandalizeaza atat cand suntem in Asia, acolo unde avem libertatea de a ne tocmi sau de a alege dintre multe, foarte multe oferte si variante, e drept nu prea fiscalizate. Dar cine sunt eu? Inspector la ANAF?
Primul pas normal intr-o calatorie made by yourself, este documentarea. Nu pleci la drum fara a stii ce si cum. Unde te duci, ce sa vezi, cum e pe acolo, care e plaja de preturi la servicii, cazari, mancare si tripuri, ca astea sunt importante.Si te informezi mai ales despre transport, pentru ca acesta reprezinta cam 30 la suta din costul unei calatorii. E drept ca socoteala de acasa nu se potriveste niciodata cu cea din targ, dar trebuie, subliniez, trebuie sa stii cam cat face lucrul/serviciul pe care il doresti. Si atunci e usor sa decizi.
Prestatorii/vanzatorii bucurosi de sacusorul de bani pe care il tin intre labute iti pot cere oricat, ca doar e o lume libera, nu? Dar prost nu e cel care cere, ci cel care da, nu-i asa? Puneti-va in locul lor, voi nu ai face la fel? Sa nu imi ziceti ca nu si sa nu sariti ca lupii moralisti, pt ca stiti bine ca am dreptate! Asa ca ei iti pot cere 10 euro pe scuter, desi el face 4. Si ce faci? Negociezi, negociezi si iar negociezi sau pleci in alta parte, de nu iti convine. Sau platesti, ca doar 10 euro e cat o friptura cu cartofi in Bucuresti, si te vaiti pe urma ca “ce mult am dat!’ neavand de fapt nici o idee despre cat ar fi trebuit sa dai. Si faci si vlog pe tema asta sau te contrazici cu cei ce stiu si mustacesc dar sunt binecrescuti si nu vor sa te eticheteze drept fraier.
Te asezi la o masa si nu te uiti la preturi ca lumea-in sensul ca sunt fara taxe – sau la mancarea in sine. Te trezesti ca vei comanda niste sf-uri pe care nu stii cum sa le manaci si nici nu arata a fi mancabile iar apoi vei plati pe ele 5 dolari. Woauuuu! Te-au tepuit, nu? Pe bune, dar tu ce ai pazit inainte de plecarea de acasa? Ai citit ceva despre mancarea locului? Ai 1000 de prieteni virtuali, esti inscris in 10 grupuri de travel, ai intrebat pe cineva care-i treaba cu mancarea prin tara de care te vaiti???
Te astepti sa calatoresti prin Asia cu mai nimic? Ei, eu iti zic ca au cam trecut vremurile alea, pentru ca asiaticii nu dorm. Nici vara, vorba cantecului, dar nici intr-un alt anotimp.
Da, poti calatori ieftin, daca dormi pe la hosteluri cu baie si dormitoare comune si atunci cum ti-o fi norocul dar si inteligenta-referindu-ma aici tot la documentarea initiala, poti manca doar pad thai sau supa de nu stiu ce si poti bifa pe repede inainte 100 de obiective in 3 zile. Asta depinde de fiecare si nu exclude tepele si capcanele turistice.
Eu zic ca exista doar trei modalitati de a scapa de griji si de a ramane cu orgoliul de european superior nesifonat:ori stai acasa frumusel si inghiti senin toate tepele zilnice,cu sau fara bon fiscal, ori dai un pumn de bani si te duci cu o agentie de turism, in speranta ca nu vei fi tepuit chiar de aceasta ori te pui cu burta, mai exact cu…..conexiunea, pe carte. Te informezi cat de mult poti si asa iti vei pune un mic antifurt la sacul de bani pe care il reprezinti in ochii celor ce te vor lua in primire la destinatie! Daca nu, nu te mai stresa… Plateste cat ti se cere in Asia sau in Orient, ca doar tu vii dintr-o lume civilizata si mult mai scumpa si oricum iti convin preturile, de ce sa ne ascundem dupa deget? Si lasa miorlaiala ca ai fost tepuit sau inselat, ca nu e nimeni vinovat in afara de tine.
Si bucura-te de vacanta!!!!!!
Legat de aceasta afirmatie – “Te astepti sa calatoresti prin Asia cu mai nimic?” Am avut o solicitare de la un client si i s-a parut pretul maricel ( Myanmar nu e chiar Asia in ceea ce priveste preturile mici) si a comentat zicand ca – “Pai eu cand calatoresc in Asia vreau sa stau al 5* si sa platesc 40-50$/noapte!
Mda… si sa si vada niste marmote impaturind ciocolata in staniol 🙂
Ei, in Filipine e posibil sa ai 5 stele cu 50 euro, dar sunt niste stelute mai putin stralucitoare!!! In Myanmar vorbim de alte cifre si alte marmote…