O experienta a unui prieten calator in pandemie m-a facut sa zambesc. Dar si sa reflectez la cat de greu este sa calatoresti in aceste vremuri! Un simplu zbor cu avionul se poate transforma intr-o aventura prin aeroporturi si o simpla masa poate deveni o experienta virtuala de adevaratelea!
Va las si pe voi sa calatoriti si sa zambiti cu amicul, in vremurile astea grele!
Sfioasa, Sherezada incepu povestea…
“Pentru ca am ajuns in situatia in care, din cauza pandemiei si a deciziilor guvernelor, sa nu pot munci, m-am hotarat sa calatoresc.
Asa ca mi-am propus sa leg 5 zile in Turcia cu 2 saptamani in Brazilia, cu o zi intre ele la Bucuresti. Mi-am luat biletele de avion, mi-am facut testul PCR Covid la Cluj si am plecat spre Izmir via Bucuresti si Istanbul, ca un calator in pandemie serios ce ma aflam!
In Turcia totul frumos, vreme calda, obiectivele de vizitat aproape pustii, singura problema fiind ca restaurantele fiind inchise se putea manca doar prin serviciu de livrare.
Am ajuns intr-o seara la 20.10 la KFC din Kusadasi, despre care mi s-a spus ca e singurul loc din zona in care iti puteai lua singur mancarea. Asa e, dar doar pana la ora 20! Asa ca a trebuit sa sun la un call center KFC, situat probabil in Istanbul sau Ankara si sa spun ce vreau sa mananc, de unde si unde sa mi se livreze. Am facut toata aceasta conversatie de pe telefonul unui angajat, in fata usii magazinului…
Un alt fapt interesant, obiectivele turistice au program restrans de vizitare si multe din ele sunt inchise in weekend, pentru prevenirea pandemiei…
La intoarcere, pe aeroportul Izmir, terminalul intern, la check in-ul pentru zborul de Istanbul si apoi spre Bucuresti, cand am prezentat pasaportul meu frantuzesc, domnisoara de la ghiseu a zis ca imi trebuie test PCR pentru a intra in Romania. I-am luat din mana pasaportul frantuzesc si i l-am pus pe cel romanesc. A zis ca asa e ok, nu mai imi trebuie test…
In aeroportul din Istanbul mi-am facut un test PCR, cu care sa merg in Brazilia. E de trei ori mai ieftin decat in Romania si rezultatul vine in 2 ore. In aceasta faza, agentul de ticketing mi-a spus ca Lufthansa cere pentru tranzit Germania un test de mai putin de 48 ore de la plecare. Brazilia cerea 72 ore, al meu era 52 ore.
M-am apucat sa citesc pe site-ul Lufthansa, mai cu cuvinte banuite, mai cu Google Translate si m-am hotarat sa nu imi fac nici un alt test, mizand pe excesul de zel al operatoarei de la call center-ul Lufthansa.
Am ajuns la Bucuresti, am prezentat pasaportul frantuzesc, am spus ca vin din Turcia, nimeni nu mi-a mai cerut nimic.
La plecarea din Bucuresti spre Brazilia, via Frankfurt, nu a comentat nimeni cu privire la testul meu de 52 ore, in schimb m-au intrebat de formularul electronic cerut de Brazilia, in care ma angajam sa port masca si sa ma spal pe maini… Le-am spus ca nu l-am putut face pentru ca mi se cerea locul din avion pe zborul de Brazilia, pe care ei trebuiau sa mi-l dea. Domnisoara a ridicat din umeri, mi-a dat tichetele de imbarcare si dupa ce am trecut de controlul de frontiera, in asteptare zborului, am completat linistit formularul.
Zbor spre Frankfurt, totul frumos, zborul de Brazilia pleca din acelasi terminal, nici un fel de control nici de acte, nici de securitate. In schimb nimic deschis… In fata portii de imbarcare erau puse 3 ghisee in care se verificau testele PCR si formulare online de intrare in Brazilia.
Am vazut oameni trimisi sa mai completeze nu stiu ce, unii de mai multe ori…. Ne-am imbarcat in avion si ni s-a spus sa mai asteptam putin ca trebuie sa se descarce bagajele unor persoane carora li se refuzase probabil imbarcarea.
Dupa aproximativ 30 minute ni s-a spus ca niste senzori nu functioneaza, asa ca avionul nu poate zbura… Am coborat si am fost dirijati spre un alt terminal, unde Lufthansa urma sa ne dea solutii… Drumul a durat cam 45 minute dintr-un terminal in altul, cu trecere pe la controlul de frontera unde a trebuit sa completam un formular stufos. Celor care nu aveau acte valabile pentru a intra in Germania, li s-a refuzat pur si simplu accesul. Au ramas in terminalul de tranzit, cu totul inchis si fara sa fie nimeni de la Lufthansa sa le spuna ce sa faca…
Eu am ajuns la o coada, apoi la un ghiseu. Mi s-a dat ca solutie cazare + zbor a doua zi la 13. Am refuzat, pentru ca mi-ar fi expirat valabilitatea testului si pentru ca timpul conexiunii Sao Paulo – Rio de Janeiro ar fi fost destul de scurt, in conditiile in care, pe langa pasaport si vama ar fi urmat si controlul testelor si a formularelor.
Mi-au propus atunci zbor Frankfurt – Amsterdam – Rio de Janeiro, dar cum era deja ora 0 si trebuia sa fiu la check in cu 2 ore jumate inainte de zbor, nu mai aveau cum sa ma cazeze, la hotelul cu care lucreaza ei, as fi ajuns doar pe la 1.30…
Am luat hotararea sa ma cazez singur, bucuros ca scap de PCR la 100 euro, pe principiul ca mai bine in asternuturi bune, decat cu bete in nas si oricum in Frankfurt ningea si erau -10 grade iar eu eram cu o flanela de bumbac peste tricou, ca de Brazilia…
Ma cazez la singurul hotel deschis: Hilton 139 euro camera… cam mult pentru 4 ore, pentru un calator in pandemie, dar nu am ce face si poate recuperez de la Lufthansa. Imi iau un sandwich si o sticla de apa de la receptie. Adorm linistit la ora 1.
Ceasul ma trezeste la 4.30. Un dus rapid, o cafea (gratuita :-)), la ora 5 fix sunt la check in-ul KLM. Mi se spune ca pentru a ma imbarca am nevoie pe langa PCR si de un test Antigen facut cu mai putin de 4 ore de zbor…ei, aventuri de calator de pandemie, ce sa zic!
Merg 10 minute pana la centrul de testare, dar acolo nu ma primesc pentru ca nu am biletul de zbor. Cei de la check in m-au trimis la test, dar au omis sa imi dea biletul… 10 minute inapoi, cer biletul, 10 minute pana la testare. Era deja 5.40.
La centrul de testare, unde erau toti pasagerii zborului de Amsterdam, a trebuit sa ma inregistrez online, sa imi confirm parola, sa ma mut de la un ghiseu la altul timp de o ora, sa platesc 69 euro si sa ajung la inevitabilele betisoare in nas…
Am ajuns din nou la ghiseul de check in la 7 fara 10, am primit boarding passul cu mentiunea de a prezenta rezultatul ultimului test la poarta de imbarcare. Asa am si facut si am zburat spre Amsterdam cu intarziere de 40 minute, ca a fost nevoie de degivrare…
In timp ce asteptam sa decolam, am completat din nou formularul de intrare in Brazilia, cu noul zbor si noul loc dar in care promit din nou sa port masca si sa ma spal pe maini.
In Amsterdam nimeni nu ne-a intrebat nimic de nici un test, doar un simplu control electronic al pasaportului. Acuma sunt in avionul care va face zborul KLM Amsterdam – Rio de Janeiro, umplut la maxim 15% din capacitate, in ziua in care la Rio ar fi trebuit sa inceapa Carnavalul…
PS. Am ajuns cu bine in Brazilia. Eu. Bagajele… dupa 60 de ore…”
Cum ziceam, povestea amicului calator in pandemie e nostima doar dintr-un punct de vedere. In discutia cu el ne intrebam daca un calator fara prea multa experienta s-ar fi descurcat in aceste situatii… Am ajuns ambii la concluzia ca nu.
Intreaga poveste este atat de reala ca parca nici nu iti vine sa crezi cate s-au schimbat intr-un an de zile in ceea ce priveste libera circulatie! Sau nu mai este asa de libera oare?
Urmareste mereu pagina noastra de Facebook pentru a fi la curent cu toate noutatile care se intampla in lumea calatoriilor! Sa calatorim mai mult, mai ieftin, mai bine!
