Cred ca daca as face un sondaj si as lansa intrebarea: “cand va ganditi la Iordania, care este primul lucru care va vine in minte?”, cei mai multi ar raspunde: Petra! Sincera sa fiu, e un raspuns firesc, doar Petra este una din cele 7 minuni ale lumii, un loc ce face parte din Patrimoniul Universal UNESCO si cea mai de pret comoara a Iordaniei.
Desi s-a scris foarte mult despre Petra, nimic nu poate sa te pregateasca pentru experienta pe care o vei avea atunci cand calci aici cu picioarele tale. Trebuie sa o parcurgi pe jos, sa o vezi , sa o atingi si sa o mirosi pentru a intelege emotia puternica pe care o transmite acest loc. Ar fi bine sa nu iti lipseasca sticla cu apa, esarfa sau palaria care te feresca de soare, imbracamintea si mai ales incaltamintea comoda, pentru ca lungimea sitului este de aproximativ 4 km incluzand si cateva sute de trepte.
Misterul te inconjoara la fiecare pas si la fiecare propozitie pe care o auzi din partea ghidului. Povestea incepe de obicei cu legenda privind infiintarea orasului, aproximativ in sec VI i.H. de catre un Nabateeni, un trib nomad deosebit de ingenios. Plasat strategic intre peretii unui canion adanc care s-a format in mod natural, la intersectia rutelor caravenelor care aduceau matasuri din China, condimente din India si tamaie din Peninsula Arabiei, Petra a devenit curand un oras deosebit de bogat. Pe langa faptul ca se gaseau la aceasta intersectie de rute comerviale, locuitorii ei au stiut sa exploateze cea mai importanta resursa a zonei: apa. Ei au sapat in stanca si construit un sistem foarte ingenios de conducte din ceramica prin care captau apa de ploaie si o stocau pentru perioadale de seceta.
Traian cucereste in 105 dHr. Regatul Nabateean si il include in Imperiul Roman pana in secolul VI cand este cucerit de arabi. Nu stiu insa cu siguranta daca “cucerit” este cel mai potirvit termen deoarece majoritatea istoricilor vorbesc despre ultimul rege nabatean care a lasat regatul “mostenire” imparatului Traian. De ce? Greu de spus dar pot spune ca…asta da mostenire…Odata cu trecerea Imperiului Roman la crestinism, Petra adopta si ea noua religie, astfel ca in cadrul orasului apar nici mai mult nici mai putin de 4 biserici. Acestea vor ramane aici, la fel si populatia va ramane crestina si dupa ce califul Omar a ocupat in anul 638 orasul.
Totusi, Petra intra in declin incet dar sigur si acest lucru este tot mai accentuat dupa anul 363, cand un puternic cutremur de pamant darama majoritatea contructiilor. Apoi vreme de aproape 1500 ani dispare sub nisipul desertului, motiv pentru care mai este cunoscut si sub denumirea de “orasul fantoma” sau “orasul secret”, singurii care mai raman pe aceste locuri fiind beduinii. Cel care redescopera orasul este elvetianul Johann Ludwig Burckhardt, care auzise din vorbe despre orasul sapat in stanca. El a reusit sa ajunga aici pacalindu-i pe beduini, deghizant in arab si pretinzand ca doreste sa faca un sacrificiu. Se intampla in 1812.
120 de ani mai tarziu incep lucrarile arheologice si Petra se dezvaluie privirilor noastre. Nu stiu cat este de adevarat dar ghizii vorbeau despre faptul ca doar aproximativ 20% a fost descoperit pana azi. Intrarea in defileu este una impresionanta si te uimeste. Defileul numit de localnici “Siq” – “sageata” – este unul foarte ingust si inalt, pe alocuri peretii sai apropiindu-se si lasand un loc de maxim 3 – 4 metri. Inaltimea depaseste 10 metri si cu greu te poti abtine sa nu te gandesti ce s-ar intampla daca s-ar surpa. Pe jos, din loc in loc, se mai pot vedea urmele pavajelor construite in vremea romanilor.
Dupa mai bine de 1 km de la intrare dati de cea mai cunoscuta si impresionanta ruina din orasul antic Petra: “Al Khazneh” – Trezoreria – care este sapata in intregime in peretele de piatra auriu-rosiatica. Desi i se spune Trezoreria, nu a avut niciodata vreun tezaur depozitat. Se presupune ca este mormantul celui mai iubit rege nabateean, Harep al IV-lea, mormant construit prin modelarea pietrei de sus in jos, cu ajutorul unei rampe laterale. In zilele care au uramt am tras concluzia ca fiecare ghid isi “pozitioneaza” aici regele favorit. Spun asta pentru ca un alt ghid vorbea despre Trezorerie ca fiind mormantul regelui Aretas al III lea…
Pana la Trezorerie se poate ajunge si cu sareta sau calare. “Beduini”, mai mult sau mai putini originali vor fi foarte saritori in a iti oferi un astfel de mijloc de transport. Nu este exagerat de scump (40 de dolari sareta pentru doua persoane, camila 15-20 de dolari, magarii 5-10 dolari) si este foarte potrivit pentru persoanele mai in varsta sau cu probleme medicale. Bine… este potrivit si celor care nu vor sa mearga pe jos sau celor care vor sa se cocoate pe cocoasa camilei… Imaginea Trezoreriei este celebra si arhicunoscuta in primul rand datorita filmelor Indiana Jones…
Prin dreapta Tezaurului, drumul continua spre deschiderea larga a orasului, cu “strada fatadelor”, cum se numeste aceasta parte de traseu, unde se pot vedea mormintele cu intrari sculptate in piarta, retusate de ploi, vant sau nisip.
Urmeaza apoi centrul orasului cu Teatrul construit de catre nabateeni initial pentru 3000 de locuri si extins dupa cativa ani pana la o capacitate de 7000 de locuri. Turul continua pe langa Nymphaeum, o fantana publica si Strada Colonadelor, plina candva de magazinele nabateenilor in capatul careia se afla Marele Templu. In partea dreapta, mormintele regilor nabateeni. Aici gasesti o multime de tarabe cu souveniruri, terase la care poti servi un ceai cald aromat si dulce, cafea tipic arabeasca cu aroma de cardamom si alte condimente, mici prajiturele si apa.
Camila sau magarusii te asteapta sa te duca la cea ma indepartata constructie Ad-Deir sau “Manastirea”, cu o fatada de 40 m inaltime si o usa de 8 metri, singura prin care patrunde lumina si care a fost folosita ca loc de pelerinaj si biserica. Daca nu doresti o astfel de experienta, te asteapta vreo 850 de trepte si un soare destul de necrutator. Calare, traseul se parcurge in aproximativ 15 minute si costa, dupa negocieri la sange in jur de 10 euro (doar dus). Poti urca si mai sus, in varful stancii, urmarind indicatorul “Best panorama”.
Multe agentii vand excursia la Petra si multe o promoveaza ca o excursie de jumatate de zi. Sincer, nu este de ajuns. Ca sa o poti savura, sa o poti intelege, simti si admira la adevarata valoare, ai nevoie de cel putin o zi. E musai sa prinzi un rasarit si un apus, e musai sa vezi culoarea pietrei in toata splendoarea ei pe intreg parcursul zilei.
Ghid de Iordania | Tot ce trebuie să știi despre “perla” Orientului Mijlociu
https://www.sacalatorim.ro/ghid-de-iordania-episodul-iv-wadi-rum/
Multumesc de detalii, ajung in noiembrie si imi sunt de mare folos
Cu siguranta veti avea o super experienta!