Grădina zoologică Sosto

În 2013 şi 2014 am vizitat grădinile zoologice din Leipzig şi Praga, aşa că celei din Sóstó nu îi dădeam şanse mari să mă impresioneze. Totuşi, statistica spune că anual aici vin peste 80.000 de români, aşa că sigur n-o fac degeaba. Zoo Sóstó  funcţionează  din 1974 sub numele de “Nyíregyházi Vadaspark”, iar din 1996 primeşte un alt nume  “Nyíregyházi Állatpark” . Se întinde pe 30 de hectare şi adăposteşte peste 5000 de specii de animale. Grădina Zoologică Sostozoo a fost votată  în 2014 “cea mai bună grădină zoologică” din categoria ei (sub 500 000 de vizitatori anual), dar de atunci cifra anuală a fost depăşită.

Sursa: http://www.sostozoo.hu/mi-vilagunk

Biletul de intrare pentru familie 2 adulţi şi doi copii e de 8900 HUF, un bilet pentru adulţi costă 3000 HUF, iar pentru elevi şi studenţi 2000 HUF.  Noi am mers cu toţii, de la mic la mare, 3 copii şi şapte adulţi. Dacă eram 15, am fi beneficiat de reducerile de grup.

Conceptul pe care s-a amenajat întregul parc zoo este de a purta turiştii pe toate continentele, fiecare zonă geografică fiind surprinsă cu specificul ei. Chiar lângă intrare era amenajată regiunea polară. Ne-am alăturat altor vizitatori în gradene speciale pentru a viziona “foka show”, spectacolul  reluat de câteva ori pe zi. A fost foarte distractiv, cele două foci sunt bine dresate şi antrenate. Cel mai hazliu moment a fost asigurat de demonstraţia unui pui de focă, viitoare stea. Ursul polar nu părea prea vesel la cele 35 de grade de afară, dar măcar se putea răcori, cât de cât, într-un bazin.

De acolo ne-am îndreptat spre Piramida Verde, cel mai spectaculos loc din grădina zoologică, obiectiv dat în folosinţă în anul 2010. Acoperă o suprafaţă de  4.000 m2, se întinde pe 4 etaje şi recreează o junglă indoneziană, flora şi fauna Oceanului Indian. În acvariul enorm, cu o capacitate de 500.000 litri de apă sărată, pe sub care trec turiştii ca printr-un tunel, pot fi admirate sute de specii de peşti, corali, calcani, plante acvatice…

De două ori pe săptămână se poate vedea cum sunt hrăniţi rechinii. Alei întortochetate, poduri mobile, chiar şi o punte din sticlă te poartă de la un etaj la altul, într-o atmosferă ludică. O cascadă de 15 metri, restaurante, magazin de suveniruri şi singurul hotel din Ungaria situat într-un parc zoo, sunt alte elemnte care vă vor face vizita de neuitat. Această zonă a grădinii zoo a fost amenajată între 2008-2010 printr-un proiect european de 3 milioane de euro.

Aleile te poartă apoi în alte zone geografice. Delimitările în care trăiesc animalele nu au nimic în comun cu ceea ce numeam noi odată “cuşcă”. Spaţiile sunt generoase şi astfel amenajate, încât ambientul natural să fie redat cât mai fidel.

Doar zona urşilor acoperă un hectar întreg. Turiştii se pot familiariza cu o fermă tradiţională ungurească, fiind invitaţi chiar să hrănească sau să mulgă văcuţele. Un sistem de poduri suspendate plimbă paşii curioşilor deasupra animalelor, la înălţime. Se poate opta pentru un nivel mediu sau avansat. Peste tot în parc sunt amenajate zone de relaxare, terase şi restaurante sau chioşcuri. Din loc în loc există observatoare unde animalele (nu leii, pantera, ghepardul sau elefantul) pot fi mângâiate.

Aş fi vrut să ating o girafă, dar era prea aglomerată zona în care ele veneau să le alinţi. Tot învârtindu-ne pe potecile şerpuitoare, am găsit un copac de înţărcat: era plin, plin cu biberoane, suzete, sticle de bebeluş, care de care mai colorate. V-am spus la început că scopul vacanţei a fost pe lângă timpul cu familia, sărbătorirea nepoţelei mele de doi anişori. A fost răsfăţata tuturor. Dar aici, la acest copac, i-am văzut pe chip nefericirea şi disperarea. Îi explica tatălui în maghiară că-i trebuie, îi spunea soră-mii în română să-i dea, prin limbajul trupului şi morăieli ne cerea tuturor orice de pe copacul nostalgiilor înţărcate. Când şi-a dat seama că nu ajunge la nicio creangă, iar noi nu-i satisfacem nevoile, n-a mai putut fi consolată decât la sânul mamei şi în braţe. Căruţul închiriat la intrare care plimbase copiii peste tot, a devenit din acel moment simplu mijloc de transportat bagaje.

Mai multe informatii despre Zoo, aici

Nyíregyháza

Luni a fost înnorat, aşa că am hotărât să dăm o tură la shopping şi în centrul istoric din Nyíregyháza. Nyíregyháza se traduce în limba română, Mestecănești şi are un număr de 118.000 de locuitori.  Prima atestare documentară e din 1209.

Ne-am plimbat prin centrul istoric, admirând clădirile construite în stil Art Nouveau sau foarte modern. Am avut timp să intrăm în Biserica Romano-Catolică construită din cărămidă roşie, în faţa căreia s-a amenajat o fântână arteziană spectaculoasă. Biserica are trei nave şi două turnuri care se ridică la 43,6m. Interiorul tip hală mi-a amintit de Biserica Evanghelică din Bistriţa.

În imensa piaţă cu acces pietonal am văzut mai multe statui, una dintre ele fiind ridicată în cinstea lui Kossuth Lajos (19 September 1802 – 20 March 1894), celebrul revoluţionar maghiar, guvernatorul Ungariei în timpul Revoluţiei de la 1848. Apoi am dat o raită prin două malluri, unde am prins şi nişte reduceri, revenind la hotel cu plase pline.

Ne-am întors în ţară marţi, iar excursia rămâne de aşezat în rafturile cu amintiri. Fiul meu are “the best day ever” cam de două ori pe săptămână. Aici a avut-o de două ori pe zi. Am petrecut timp cu cei mai apropiaţi, cu oamenii pe care îi iubesc cel mai mult. Tot ei sunt cei care mă scot şi pe care îi scot din minţi la rândul meu. Nu s-au înregistrat conflicte, deci s-ar putea să recidivăm şi altădată. Îmi doresc ca sora mea să-şi mai permită astfel de extravaganţe, iar eu şi toţi ai mei  garantez că răspundem oricând PREZENT. Mulţumim! P.S. Cum ar fi ca Emma să împlinească trei anişori în Barcelona? Patru în Lisabona? Cinci în Londra? …


Citeste si celelalte episoade ale calatoriei noastre in Sosto!




Despre autor

Alina Coman
Eu sunt Alina, om cald, optimist si pozitiv. Imi cultiv in permanenta o naivitate prin care vad lumea mai mult buna decat rea, iar viata mai mult vesela decat trista. Sunt profesor de limba engleza, mama a doi copii minunati si voluntara ca vocatie. Fostul meu sot meu spune despre mine ca sunt “turistul nebun”, care trebuie pazit si supravegheat, iar datorita simtului meu de anti-orintare, tind sa-i dau dreptate. In materie de calatorii, nu am pretentii prea mari, simpul fapt ca pornesc la drum spre oriunde, imi aduce pe fata un mare zambet. Prin intermediul acestui blog mi-am regasit pasiunea din studentie pentru scris, cand, o buna perioada de timp mi-am facut banii de buzunar in calitate de colaborator al unui ziar oradean.

Descoperă și alte destinații

84,000FansLike
2,070FollowersFollow

Alătură-te comunitătii noastre!

Iți place să călătorești și consideri că locurile prin care ai trecut merită văzute și de altii? Alătura-te comunității noastre și trimite-ne impresiile tale despre lume!

Comments

LASA UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here

*